10 March 2009

Update

Computerul meu a luat-o razna. Nu se mai deschide Photoshop-ul, nu mai pot exporta pdf-uri, se inchid ferestre si apar mesaje de eroare. Totul din cauza lui Bu care si-a instalat nu-stiu-ce-uri noi la Left 4 dead, sa joace cand sta in tura de noapte la bebe. A, si mai nou computerul afiseaza textele cu bold sau in italic... Formatare scrie pe el, e clar.

In rest, iaca fac ce fac de mult si ce stiu si eu mai bine: orbitez in jurul odraslei. Odrasla care a capatat noi porecle: micul Budha (dupa ce mananca arata umflat si important), Base (de la Basescu, pentru ca are o chelie respectabila de cand i se schimba parul :D) si razboinic masai (pentru ca tipa tare, a intimidare). So, odrasla a facut o luna si a depasit pragul de 3 kg. Avem numai realizari in ultimul timp :-). A si iesit afara si ii place tare mult, doarme dus in carucior, binecuvantata liniste :D. Constransa de diverse necesitati, am si iesit cu el cu masina, cu mama in spate tinand copilul si am ajuns pana la performanta de a hrani copilul cu biberonul in masina, in mers. In afara colicilor care ne distrug nervos pe noi, a unei lacomii care continua sa ne socheze (inca mai cautam ceva gauri ascunse pe unde s-ar putea scurge cantititatile astea imposibile de mancare...) si a unei firi usor agitate a piticaniei (temperament nevricos??? :P), nu ne putem plange. Oscilam inca intre a cataloga bebelul drept un ingeras dragalas, moale si cald, mirosind a lapte si, vai, atat de neajutorat, bucatica de om cuibarita la tine in brate, cu degetele micute si oftat induiosator sau mic monstru urlator, agitat-nevoie-mare, dand frenetic din maini si din picioare, lansand pipi si alte chestiuni ca la ruleta ruseasca si tragand nene cate un ragait de betivan batran, ceva teribil... Ne bucuram ca e bine si topaim fericiti de fiecare data cand ne strange de mana sau cand lanseaza un zambet in eter. Facem diverse teste pentru a afla daca ne vede deja si discutiile noastre se invart in jurul biberoanelor si scutecelor. Cand mai avem timp, desi de obicei nu avem, ne uitam mirati la ce e in stare sa faca un copil din doi oameni relativ zdraveni la cap. De fapt aici nu e vorba de doi oameni, pentru ca efectul piticaniei se resimte pe o arie ceva mai larga: juma' de familie a cautat medicamentul Colifer in diverse tari, bunicii sunt loviti iremediabil, gogoasa il studiaza pe toate partile iar colegii de serviciu ofera diverse sfaturi practice (hei, colegii lui Bu au ajuns pana la a imi explica la telefon cum sa pliez caruciorul).

Pe moment planeta noastra (mai ales a mea) este formata din miros de lapte, hainute mici, Mozart pentru copii si somn putin.

4 comments:

Unknown said...

:)))))) dementiala caracterizare a perioadei de acomodare :))))

mi-a placut la nebunie!

mariamirabela said...

De unde se cumpara Mozart asta pentru copii? Ca si noi vrem ca eu sper intr-un somn linistit si legat de cel putzin 8 ore noaptea si ne gandim ca micul Mozart ne va ajuta! :)

Unknown said...

de la diverta, eu acolo l-am vazut... sunt mai multe variante, e chiar si un pachet complet de vreo cinci-sase cd-uri.

habar nu am cu ce se mananca, dar eu cred ca i-as pune lui fii-miu niste mozart, poate are apucaturi mai ok decat surata lui mai mare :)))

Zu said...

@ Bogdana: :-)) multumesc

@ mariamirabela: Eu le-am luat de la Mini Blu si le las sa mearga in fundal. Am mai pus si Cutiuta Muzicala, insa nu imi plac toate cantecele, plus ca am cam cedat noi (adultii) nervos :D, asa ca acum le alternez. Ma gandesc sa mai fac si niste CD-uri cu muzica "normala" pe care sa dansez cu bebe si sa i le si "lalai"- asta insa ceva mai incolo.