13 March 2009

De bine

Pentru ca am mustrari de constiinta ca sperii viitoarele mamici pe blogul meu, zic sa prezint si latura pozitiva a lucrurilor, pana cand nu scade drastic natalitatea :D. So, exista o serie de momente cu bebe care fac sa paleasca orice vaicareala posibila si imposibila. Unele dintre favoritele mele sunt:

- cand se trezeste: il mangai usor pe spate si vorbesc cu el si atunci se intinde ca o pisica si casca... nu deschide ochii insa intinde bratele si se arcuieste si gangureste iat mai apoi isi pune manutele ca si cum se freaca la ochi... si pare sa faca toate astea cu atata placere... se vede pe fata lui cum se rasfata... ca un adult care se intinde dimineata in asternuturi, doar ca el e un omulet mic :D

- astazi i-am cantat si mi-a tras un zambet larg, parca i s-a luminat toata fata

- cand ii vad progresele: deja a invatat sa apuce, nu are inca o coordonare buna, cam apuca ce nimereste in raza lui de actiune... insa e super comic cand ma apuca de bluza cu toata forta si, of, extrem de induiosator cand, in timp ce mananca, ma prinde de un deget si ma tine asa (face asta destul de des). Si deja isi cam tine singur capul, ooo ce mandra sunt :D.

- cand il vad dormind langa tati, sau in brate la tati in timp ce acesta ii da de mancare: pe de o parte ma impresioneaza postura lui Bu in rolul de tata (parca nu imi vine sa cred ca noi doi suntem parinti, zau ca nu avem fete de creaturi responsabile :D), apoi realizez din nou cat de mic si fragil e bebe si, well, pur si simplu imi sunt tare dragi amandoi

- cand "vorbeste"... si vorbeste incontinuu :-)). Scoate cele mai caraghioase sunete posibile si tine disursuri intregi, inca de cand s-a nascut- nu imi amintesc sa mai fi vazut bebelusi care fac asa...

- ca miroase a lapte si e moale si cald tot... imi vine sa il tin mereu in brate. Si imi place tare mult cand deschide ochii, sau cand face unele dintre mutrele lui (are una, in care tuguie buzele a mirare si casca ochii mari :-))

- cand primesc complimente pentru el: ca e frumos etc etc... imi creste inima in piept si ma umflu toata :-))

7 comments:

Andreea Badran said...

Pai te cred ca-ti creste inima si nu e normal asa? Cine mai are pui ca al tau?
Sa stii ca si Rayan manca doar tinandu-ma de deget. De-aia am zambit acum cand ai povestit ... ca mi-am amintit de obiceiul asta al lui.

Silvia said...

Natalitatea oricum scade, oricat de roz ai prezenta situatia, hehe! Sa va traiasca si sa notati, cel putin in memorie, toate primele lucruri facute. De genul primul suras, primul ras in hohote, primul Paste, primul dinte si tot asa. Sunt atat de pretioase aceste amintiri si trec atat de repede, incat te minunezi pe zi ce trece cate lucruri noi face sau cate spune.

Andreea Badran said...

@ silvia: pai de-asta exista blogurile, nu? ;-) Tocmai pentru ca acolo fiecare dintre noi are tendinta de a nota tot, tot, tot. Mai ales cand e vorba de copii. E ca un jurnal, de sarcina, de casatorie, de copilarie, de adolescenta, de de de ... dupa caz
Eu una notez tot pe blog si deja simt fiori de fiecare data cand ma uit in urma si constat ca s-au intamplat atatea lucruri pe care deja le-am uitat (desi atunci mi se pareau absolut fantastice), facand loc unora si mai noi. Memoria noastra nu este infinita, de-aia trebuiesc notate.

realwedding said...

pupici! :-*

Zu said...

:-) imi aduc aminte cum, cand eram mica, eram convinsa ca mama era cea mai frumoasa femeie din lume si imi dau seama ce legatura puternica este intre parinte si copil, ceva fantastic.

Pfff, nu stiu daca are sens ce spun ...:D

Silvia said...

@Andreea - corect! Dar sunt multe lucruri mici si marunte, pe care, eu una, nu le-am scris pe blog. Se intampla, te bucuri, iti dau lacrimile, treci mai departe si pana cand sa scrii pe blog, a si facut altceva!

Oricum, cred ca te infiori cand citesti din urma! Este un sentiment extraordinar!

Andreea Badran said...

@ silvia: da, asa e!

There was an error in this gadget