30 November 2012

Jurnal de omulet - 3 ani si 9 luni

Zilele trecute am avut un moment de revelatie: copilul topaia fericit prin zona explicandu-mi detaliat un lucru destul de elaborat, pe care, wow, il intelesese! si eu ma uitam ce mare e, cat de drag imi e, cat a putut sa creasca... aveam un moment din acela de inima umflata ca un pandispan, plina de drag si cald si, vai, copilul meu nu o sa aiba ever habar cat de mult pot sa-l iubesc. Nu pentru ca ma ascund, ci pentru ca e imposibil de pus in cuvinte si sa-mi spuneti voi ce vreti, nu, nu poti echivala cu adevarat cu nimic in viata asta iubirea aceea viscerala ce te rascoleste tot si te umple de bun si drag si lacrimogen si mandrie natanga. Adica tot acest amalgam de sentimente din care eu am din plin :D.

Omuletul a crescut, parca s-a mai lungit brusc, a ajuns la 98 de cm (nu a fost niciodata foarte inalt) si e in continuare slabut, de diverse rude se streseaza incontinuu ca nu mananca. Mananca, nu il tin flamand, doar ca seamana fix cu al sau tata, un personaj care nu pune prea mare pret pe mancare si care poate sta linistit ore intregi (o zi intreaga???) fara sa deschida frigiderul. Mda, mancarea pentru el nu este ceva esential, in ciuda eforturilor mele de a gati diverse si chiar de a il implica in preparare. Si ce? Ii place la nebunie sa gatim impreuna, facem diverse vraji in bucatarie  (ultima data a framantat aluatul pentru placinta cu mere cu manutele lui), dar, in mod ciudat, nu tine mortis sa si guste dupa. Regula e: "gusta, sa vezi cum e, nu imi poti spune ca nu iti place fara sa incerci macar - gusti si apoi decizi daca mai mananci sau nu" (asta la produsele noi) dar pare ca seamana cu al sau unchi, Bro', al carui schimb de replici cu tata  (inevitabil cam la orice era nou) a ramas faimos in familie: "E bun?" "Da!" "Mai vrei?" "Nu!".

Are deja pasiuni si asta ma distreaza enorm. Pe langa Fulger - obsesia clasica - si Mickey, e fan "planete" si inca de mult, de la sosetele cu planete... doar ca acum le stie pe toate in ordinea corecta si am ajuns chiar la intrebari de genul "de ce se invarte Luna in jurul Pamantului?". Huh? Explica-i asta unui copil de nici patru ani... Asta in conditiile in care tin mortis sa il tratez ca pe un mic adult si ma chinui sa-i raspund cat se poate de corect si serios la intrebarile pe care mi le adreseaza, doar ca nu reusesc mereu sa sintetizez ideile in doar cateva propozitii scurte si cat mai pe intelesul lui, acolo inca nu am exercitiu, "de ce-urile" astea ne-au invadat recent. Recent, recent, dar m-au terminat :-)), vin in valuri si se refera la orice in lumea asta, de la "de ce dormim?" la "de ce nu ninge?" si "de ce nu pot sa gust si din faina, daca din zahar am avut voie?". Par simple, stiu, dar ia incercati raspunsuri rapide si simple, sa va vad...

Nici eu nu ma pot stapani insa si i-am decorat camera cu sistemul solar pe un perete (pe care le insiram si le prezentam oricui vine in vizita) si stele si rachete pe tavan, plus una bucata covor cu strazi si diverse statii de pomieri/ spital/ case etc - de m-am trezit intr-o seara cu cuplul Bu-fiu (plecat la culcare "cica" dar aflat  de fapt in plina joaca) ca apare la bucatarie: unul mare si serios urmat de unul mic si plin de entuziasm. Au deschis frigiderul, au scos diverse si s-au apucat sa faca sanviciuri  pe care le-au dus ceremonios in camera mai apoi, tot asa, unul mare pasind apasat urmat de unul mic topaind in spatele lui: turns out ca se oprisera cu masinile la "o terasa" desenata pe mocheta asa ca s-au asezat frumos pe covor si au mancat linistiti dupa care au plecat mai departe, la spital de exemplu, unde omuletul l-a consultat pe Bu cu instrumentele din trusa lui medicala. 

In continuare ii citim in fiecare seara la culcare si marea lui pasiune pe partea de "limba lui mami" sunt cartile cu Bobita si Buburuza, la fel ca si desenele cu aceste personaje, sau pentru in masina cartile cu Pixi. Musai sa interpretez vocea paianjenului pe un ton mai jos si mai amenintator :D.

La masini Buna este furnizorul suprem, domnul are cerinte precise si ea se da de trei ori peste cap si produce taman vehicolul dorit: dupa ce i-a cerut o masina de gunoi (si a capatat doua, una care are si perie de spalat strazile si nu mai stiu ce minunatii), acum a ajuns savant la o "betoea" (= betoniera), pronuntata atat de stalcit incat a trebui sa o previn pe biata Buna de ce comanda o sa ii pice in brate. Mie imi cere mai putin, insa, da, stiu de prin vara ce vrea de la Mos Craciun si m-am luptat luni integi sa gasesc o solutie sa aduc uber-camionul Cars-jucarie-ce-se-gaseste-exclusiv-in-magazinele Toys R Us (din care nu, nu avem in Romania si pe  care jucarie punctual nu o livreaza nimeni in Romania, ain't it fun??? :D). Sincer, si-o doreste atat de tare (a vazut-o la un verisor al carui tata i-o adusese din America) incat eu nu am inima sa ma uit la fata lui cand ar deschide cadourile de Craciun si ar vedea ca nu a primit fix lucrul ala pe care il viseaza obsesiv si despre care e convins ca i-l va da the almighty Mos Craciun. Asa ca am sapat dupa variante de adus camionul ala (pe care o sa il pun in rama cand o sa il am) de mi-a venit boala si mi-am smuls parul din cap, dar se pare ca pana la urma i-am dat de capat, dupa mai bine de doua luni de lupte cu sistemul iata ca am gasit o solutie sa-l fentez: cineva din Anglia il comanda pentru mine (pentru ca nu poti comanda decat daca esti din UK si nu poti plati decat daca ai card din UK, grrr) si apoi mi-l pune la posta si eu ii transfer banii. Phew! Mos Craciun imi e dator vandut.

Si ca veni vorba de Buna: mai intai si mai intai ca Bunu se pare ca nu ii da tic tac - dimpotriva, copilul a vazut cutia bunicului si i-a cerut si tocmai ca sa nu ii dea acesta i-a spus ca sunt pastilele lui, asa ca turns out ca omuletul mi-a vandut o poveste tare smechera :D. Si mai apoi merita pastrata pentru posteritate replica lui atunci cand i-a mai cerut biscuiti Bunei si aceasta i-a spus (strategic) ca nu mai are. Pai sa mai cumparam, a decis el, mergem la magazin si mai luam. Nu mai am bani, spuse Buna, la fel de strategic chitita sa nuuuu biscuiti in plus.... Are tati, avenit replica prompta, luam de la tati, din aia cu doua usi pe care o tine la gat si unde tati are bani. Mdap, Bu are o borseta de piele cu doua clapete pe care o tine mereu atarnata la gat si in care, evident, isi tine banii - omuletul stie :-))).

Omuletul se indreapta vertiginos catre patru ani si eu ma minunez ce salt fantastic a facut din nou: din bebelus in baietel si acum in adevarat partener de conversatii si aventuri. Isi imparte numele de sfant cu al sau bunic de la care se pare ca a mostenit stilul de om calculat (tipicari, gandesc lucrurile, analizeaza si mai greu ii scoti din ale lor) si pasiunea pentru organizare - caposenie a luat de la toti :D. Nu functioneaza pe baza de amenintari si ultimatumuri, nu-l impresioneaza, ci pe baza de consecventa, respect si multe explicatii clare. El trebuie sa inteleaga, asta e cheia :-).

Legat de sora-bebeluna, in continuare se pare ca informeaza pe toata lumea care are "un bebe", inclusiv pe Buna care a ajus la concluzia ca o crede amnezica de de fiecare data cand o vede ii spune "noutatea" :D, dar chiar si pe diverse persoane pe care le intalneste (de exemplu alte mame de la gradinita). Replica la intrebarea "ce face bebe?" este inevitabil "pange" (=plange) iar mie imi povesteste din cand in cand cum a fost si el mic si a stat la mine in burta. Doar ca acum nu mai e asa interesat sa se convinga ca si el e mic si iubit si alintat, ci mai degraba pare sa-l atraga ideea ca acum e mare si poate face diverse lucruri pe care bebe nu le poate face. O iubeste, se poarta tare frumos cu ea, o pupa si o mangaie si chiar s-a intamplat sa se duca repede sa o linisteasca agitand  o jucarie prin fata ochilor ei (cum a vazut ca fac eu), inaite sa pot ajunge eu la ea. Nu mi-a propus nimic de genul "sa scapam de ea" si nu pare sa vrea sa dispara, dimpotriva, e o binecuvantata (cel putin aparenta) lipsa de gelozie, dar ma intreaba "de ce avem noi bebe" si ii raspund o chestie mai elaborata in care subliniez ca bebelusii apar cand mami si tati isi doresc si ca sunt foarte iubiti si ca noi il iubim pe el enorm si ne-am dorit sa aiba o surioara si bla bla bla bla ca acum suntem patru, o familie mare in care bla bla bla bla multa iubire... cu accent pe faptul ca el e iubit - nu cred ca ma intreaba de ce avem bebe din gelozie, am senzatia ca mai mult vrea sa isi clarifice chestiunea si rolul lui in familie (evident, am rugat pe toata lumea din familie sa nu ii vorbeasca in special de ea si sa evite comparatiile sau scuzele de genul "ea ea mai mica, mami sta cu ea etc ", ori intrebarile si remarcile referitor la ea "uite ce draguta e, ce face, o iubesti etc" mai bine sa incerce sa se focuseze pe el in discutille cu el). So far so good: rade si se entuziasmeaza cand ea ii zambeste, il apuca de mana sau il atinge pe fata si imi arata incantat ce face... iar descrierea lui clasica este ca "tati sta la volan, mami langa tati si eu stau cu Ami, eu in spatele lui mami si Ami in spatele lui tati" (versiunea pronuntata stalcit :D)...

Cam asta e si definitia noastra acum: o familie de patru, fiecare cu locul sau precis (in masina :D), crescand impreuna.

6 comments:

Simona said...

Foarte frumos si induiosator :-) Ai descris sentimentul ala care ma copleseste si pe mine cand ma uit la proprii copii, cum nu credeam ca cineva poate sa o faca in cuvinte, extraordinar!
Sa-ti traiasca piticii, sunt tare frumosi!!!
Si apropo, chiar asa, de ce n-are voie sa guste din faina?! ;-))))))

Zu said...

@Simona: multumesc :-). Are voie, incercam sa-i explic de ce unele lucruri nu se mananca, in ideea de a nu baga orice in gura (de exemplu vroia sa guste si din praful de copt si, well, nu ma pot baza doar pe ideea ca "nu ii place gustul", ce ma fac daca ii place? :D), vreau sa stie ca unele lucruri nu sunt sanatoase si pe alea sa nici nu le incerce.

Piersi said...

Apropo de faza cu "daca nu mai sunt biscuiti sa cumparam de la magazin": al meu pusti are 2 ani, si e la faza in care ne imparte in 2 categorii, cei cu cuc si cei fara cuc. Mai stie el ca fetitele nu au cuc, dar nu-i e foarte clar. Si intr-o zi, gandea el asa cu voce tare: "mami are cuc? mami n-are cuc, doar tati are cuc. mami sa se duca la magazin sa-si cumpere cuc". Mda...

Zu said...

:-)))))))))))))))))) La noi cred ca a ajutat gradinita, nu stiu, ca vad ca nu are dileme si nici nu a fost nevoie sa ii explicam ceva. Cred ca a vazut acolo si fetite si baietei, la olita... si s-o fi dumirit sau le-a luat la intrebari pe educatoare.

Piersi said...

Spune-mi si mie, te rog, de unde ai luat covorul cu strazi si statie de pompieri. Al meu ar fi foarte incantat. Multumesc mult!

Zu said...

@Piersi: ti-am raspuns la o postare mai noua, dar reiau si aci raspunsul, sa-l gasesti mai usor: "E o mocheta, am luat-o de aici http://www.proconfort.ro/pardoseli/city-life-prod-11 si am festonat-o (iti fac tot ei sau iti pot recomanda pe cineva). Singura problema e ca e musai sa cumperi 4 m in lungime, ca atata e rola, dar ti-o taie cat ai nevoie si de exemplu eu am ramas si cu un dreptunghi mic pe care ma gandesc sa-l folosesc iarna la usa, cand venim cu cizmele pline de zapada."

There was an error in this gadget