04 September 2009

Doua zile nebune...

... nebune, nebune, nebune. Evident ca nu a fost totul rau, insa merita mentionate punctele culminante, nu de alta, dar sunt sigura ca o sa rad candva de toate acestea:

- plimbat copil pana la medicul de familie. La mama naibii. Sus carutul, jos carutul, baga piureul in copil si toate cele de rigoare. Ajunsa acasa descopar cu stupoare ca nu erau locuri de parcare libere. Ca niciodata: nimic, nici macar in cotloanele unde ezit sa-mi las masina de obicei. Asa ca am dat vreo cinci ture de bloc cu copilul taman adormit linistit in spate, ultimele doua de mila ce-mi era sa-l trezesc, ca gasisem deja unde sa pun masina.

- copilul extra marait a decis ca trebuie sa urle. Versiunea "o fac rar, dar si cand o fac...". Plimbat/ cantat/ culcat/ luat in brate/ cantat/ plimbat again, finally am pus mana pe telefon si am urlat si eu. Iar Bu, victima colaterala, a intrebat pe un glas timid: "Tzumpi, dar eu ce sa fac?". Nimic. Nu trebuie sa faci nimic. Nu sfaturile imi lipsesc, ci rabdarea. Asa ca eu o sa verbalizez nitel in telefonul tau... pana ma descarc... dupa care ma duc inapoi si o sa fiu o mama buna si zambitoare.

- am alergat prin casa dupa n lucruri de facut, pana cand m-am ametit de tot. Concluzia este ca am innegrit una bucata ibric in care pusesem la fiert o bucatica de ficatel pentru odrasla. Cool.

3 comments:

fifi said...

Poate ca ii ies dintisorii?

Ceska777 said...

Stii ca nu au fost singurele doua zile nebune din viata ta? De-acum inainte, zic. Dar ai vrea sa traiesti ca inainte?

Zu said...

@fifi: Da, se pare ca iese si al doilea dinte :-). Nu credeam ca o sa entuziasmeze atata chestia asta :-))...

@Ceska777: Ai dreptate. Din acest punct de vedere, al "cat de plina si bogata e viata mea acum", spun sincer ca daca stiam ca o sa fie asa de frumos, il faceam mult mai devreme :-).