22 December 2014

Cu clopotel

Holterul este un aparat care iti masoara tensiunea la fiecare 30 de minunte. Practic e o cutiuta grea cam cat doua telefoane, pe care o porti atarnata de gat (sau la talie, daca poftesti), legata printr-un tub (furtun?) de o manseta de tensiune care sta in permanenta prinsa pe bratul tau si care, evident, se strange cand iti ia tensiunea.

Cu aparatul asta m-am imprietenit eu timp de 24 de ore: inclusiv noaptea, cand m-am fatait prin oras, cand eram la volan dar si la serbarea bebelunei, la gradi. A fost... ah... dar cum a fost :D. Pentru ca atunci cand il apuca, bazaia. Asadar, la fiecare 30 de minute eu emiteam un bazait ciudat. Ceea ce era fun cand eram singura in casa insa la mall, cand taman ma uitam la ceva de pe raft, aflata fiind langa un domn respectabil - boy, you should have seen his face! :-))

Bonus, cand se apuca dracia sa-mi ia tensiunea eu trebuia sa stau linistita, cu bratul lasat in jos... si m-am prins repede ca era musai sa fac asta, nu numai pentru ca altfel nu isi inregistra valorile cum trebuie (chestiune serioasa, ca doar de aia il purtam), dar daca i se parea ceva dubios atunci relua operatiunea si strangea si mai tare. Ingrozitor de tare - pana aproape de lacrimi de tare. Asa ca nu, preferam sa ma proptesc linistita langa raft, sub privirile socale ale celor din jur sau sa sprijin nonsalant un copac pe strada, studiind romantic traficul...

Ah, si ce cautam, ma rog la mall, femeie cu holter de gat? Cum ce? Pai dragul meu copil, daca citesti asta pestea cativa ani, afla ca masinuta aia Lego la care visai si pe care ti-a adus-o Mos Craciun spre marea ta bucurie, well, io' m-am dus la mall sa o cumpar. Si pentru asta am condus, iar asta, da, a fost cea mai cea parte din toata povestea cu aparaul asta. Intai pentru ca am incercat sa-mi anticipez miscarile - daca stiam ca mai era putin si urma sa-mi verifice tensiunea am preferat sa stau cuminte in masina in parcarea de la mall, decat sa ma prinda la volan - asa ca am studiat linistita si peretele din fata locului unde parcasem :D. Doar ca tot m-a prins, pentru ca era una din acele zile in care toata lumea se decisese sa bantuie prin oras, asa ca sa conduci incercand sa tii mana stanga relaxata si sa injuri marunt in barba pentru ca "n-ai convins" aparatul si reia operatiunea, strangandu-te de brat de sa-ti iasa ochii din cap... aaa, the joy!

Culmea e ca n-am vanatai. Desi de scapat tot n-am scapat, vanataia e pe bratul drept, de unde mi-a luat sange :D.

P.S. Sunt bine, am niste analize de facut, au aparut niste probleme cu tensiunea... diverse... dar nu e o poveste despre mine-bolnava ci despre mine-cu clopotel (pisica?) :D.

No comments:

There was an error in this gadget