16 September 2013

Sambata noastra :D

Sambata noastra a fost de pomina, ah... tipic familia mea! Dimineata am reparat diverse prin casa (vecinul ne-a surprins din nou cu o inundatie mica) iar eu mi-am exprimat o noua dorinta: o bucata de perete vopsita tip tabla de scris cu creta. Eeee? Bu a boscorodit ceva in barba dar a venit acasa cu vopseaua respectiva, eu m-am entuziasmat si apoi intristat pentru ca dureazaaaaa o zi sa se ususce. O zi! Drace, am amanat, musai sa plec de acasa cand se va face operatiunea altfel vom avea pentru etenritate un perete tabla de scris cu urme de bebeluna curioasa pe el :D.

Dupa amiaza fusesem invitati la Elefantelul curios - un loc de joaca nou deschis. Am luat toata trupa dupa mine, inclusiv sotul care ar fi zacut nitel dupa dimineata plina de reparatii prin casa, insa ma gandeam ca totusi nu ma descurc singura cu cei doi. Si a inceput balamucul: intai ca Bu si-a lasat telefonul in camera si m-a rugat sa i-l aduc eu cand cobor cu cea mica. Mdap, doar ca erau doua identice unul langa altul si evident ca NU l-am luat pe al lui, ci fostul meu telefon pe care il folosim acum pe post de iPod la copii. Inutil sa precizez ce mult s-a bucurat Bu ca a ramas fara telefon :-).

Apoi ne-am ratacit :-)). Mda, tipic noi. Turns out ca era vorba de strada Brancoveanu, nu bulevardul pe care noi cautam de zor numarul 7 si GPS-ul o tinea langa cum ca am ajuns la destinatie: care destinatie, ca noi nu vedeam nici un elefantel in zona, fie el si curios... In fine, am dat un telefon (doua), m-am lamurit si totul s-a rezolvat. Doar ca sotul meu avea o figura din ce in ce mai verde, asa ca dupa ce am ajuns (cu intarziere, of) si vazut ca wooow, are cine sa stea cu cea mica... l-am intrebat pe Bu daca nu ar dori totusi sa mearga acasa. Ba da, vroia, doar ca mie imi trebuia masina, alt balamuc. Intai s-a gandit sa imi aduca masina mai aproape insa dupa ce a mers doua case mai incolo si s-a prins ca nu luase si cheile de masina aflate la mine in geanta, a abandonat ideea :-)) - nu, masina nu era chiar asa de departe... Eu nu aveam bani, el nu avea telefon, eu nu aveam nu-stiu-ce aplicatie de comandat taxi pe telefon, el nu stia numere, ce cuplu minunat eram... pana la urma am descalcit toate si m-am prabusit pe un taburet, la o discutie cu celelalte mame. Spatiul nu e foarte mare insa isi propun multe: pe langa variante de joaca pentru mici si mari se organizeaza diferite ateliere de dans, origami, pictura, lut, sah, teatru etc.

Intre timp copiii mei se descurcasera de minune: cel mare a decretat ca el nu vrea la atelierul-cel-simpatic-de-pictura si s-a infipt direct intr-o bucatarie de jucarie (foarte faina), iar bebeluna a adunat constiincioasa toate tacamurile de plastic de la respectiva bucatarie (aka "argintaria locului") si s-a indreptat grabita catre iesire. A avut cel putin trei astfel de tentative de a evada cu argintaria, insa a fost interceptata de fiecare data. Daca a vazut ca nu ii iese, s-a reorientat catre masa cu mancare si dupa ce s-a infipt in niste pestisori maxi-mix (da, infipt e fix cuvantul potrivit) am decis ca e mai bine sa ii dau un fursec si sa o indrept spre alte obiective mai pasnice, in timp ce ridicam toate farfuriile cu gustari de la nivelul ei (da, am reorganizat fortat pe toata lumea). Realitatea este insa ca am avut si perioade bune de liniste, ba chiar si timp sa vizitez si etajele - jos sunt cateva jucarii/ puncte de interes pentru cei mici (o trambulina, cateva elemente de gimnastica, o casuta etc), iar la etaj exista o sala de afterschool si party pentru cei mai mari si o alta de sport, pentru diversele programe pe care le organizeaza - si cei doi au avut ceva mereu de facut: cel mare isi gasise o masinuta din cele mari care a fost pasiunea lui pentru restul serii... iar mie mi-a placut ca era mai mereu cineva care sa se uite dupa bebeluna mea cea curioasa, n-am avut grija ei.

La final scopul era atins: eu imi trasesem sufletul si cei doi erau suficient de obositi, fix de dus acasa si culcaaat (evil mama, I know). Si erau fericiti. Sa mai zic doar ca trebuia sa avem si o incheiere apoteotica: am luat-o cu mine si pe Mara, iar Vera a vocalizat tot drumul in masina (ii era somn, normal) - grozava idee, ca taman ma gandeam cum sa fac sa nu-mi adoarma trupa in masina :-))). Ah, iar a doua zi copilul cel mare m-a informat ca doreste sa cumparam si noi o bucatarie "ca cea de la locul de joaca".

No comments:

There was an error in this gadget