17 September 2013

Povestiri de pe drum

In luna noastra de preumblare prin tara ne-am gasit si noi sa trecem pe Valea Prahovei taman dupa weekendul prelungit de sf. Maria. De fapt nici macar nu vroiam sa traversam muntii, ci sa ne oprim undeva pe traseu unde era musai sa ma intalnesc cu Bro' care sa-mi dea cheia de la casa unde urma sa mai stau o saptamana, doua, deci nici macar nu treceam de Sinaia.

Mda. Aflati in vacanta prelungita noi am uitat complet de puhoiul de lume care fugise din Bucuresti avand atatea zile libere la dispozitie, asa ca venind linistiti dinspre Transilvania, pac, surpriza: la Brasov ne deturneaza politia. Stanga- stangaaaa... nu e voie inainte. Hait! Cum adica nu e voie inainte? Pe la Cheia, doamna, ca e blocat, e multa lume, DN1 e inchis. Whaaat? Pai si daca eu nu vreau sa trec de Sinaia? Nu stiu doamna, zise politistul, incercati la colegi si arata vag inspre urmatoarele puncte de trecere, ca la fiecare intersectie pe unde o puteai coti miseleste pe DN1 te astepta propt un echipaj de politie, gata sa te deturneze. Avansam in coloana, toata lumea se spala pe maini cu replici de genul "astea sunt ordinele, nu stiu"... si mie a inceput sa mi se suie sangele in cap. Eu ce fac? Ma duc la Ploiesti si ma intorc? Sunt nebuni??? Eu inteleg sa se fluidizeze traficul insa eu NU ma duc la Bucuresti! Am doi copii in masina, cea mica trebuie sa manance, eu trebuie sa iau cheia de la Bro'... astia isi bat joc de mine. Cam asa mi se invarteau gandurile in cap in timp ce boscorodeam in masina pe langa  Bu, suparat si el dar mai flegmatic decat mine, ce sa faci? Cum ce sa faci, ha! chestia asta nu poate sa ramana asa! zic eu furioasa si tasnesc din masina, mama-zaluda fix in nasul unui politist tinerel pe care numai descalecarea mea abrupta l-a intimidat suficient cat sa ma lase direct la seful lui. Aveam sa aflu mai tarziu ca Bu, aflat in masina, isi radea singur in barba, la modul "astia nu stiu ce le-a cazut pe cap, yes!", pe moment insa eram prea ocupata sa-i explic nervoasa sefului aluia ca eu NU ma duc pe Cheia. Nu stiu doamna, nu am o solutie, e blocat DN1 - o tinea el langa. Pai cum nu aveti solutie? Si eu ce fac? Nu intelegeti ca acolo am treaba, am un copil de 1 an in masina, n-am timp sa ma frasui pe la Ploiesti! Imi asum, ma duc pe DN1!- parlamentam eu. El cu ordinele lui, eu cu mutra de mama agitata, degeaba a mai venit un politist la negocieri, de castigat am castigat eu: pana la urma omul a cedat nervos si ne-a lasat sa iesim din coloana si sa ne ducem inapoi, sa ne lase echipajul de la iesirea din Brasov sa intram pe DN1. Acum Bu rade de mine ca or fi dat si in statie si catre celelalte echipaje ca sa o lase pe nebuna aia sa treaca :-)), cert este ca eram super nervoasa si ca dupa ce am mai ocolit nitel (intrat din nou in Brasov, mers in coloana, dat din nou nas in nas cu primul punct in care ne obligau sa mergem spre Cheia) un singur politist m-a informat profetic cum ca sunt nebuna, imi chinui copiii, o sa stau ore intregi cu ei in masina in coloana si ne-a lasat neputincios sa trecem. Right. De parca daca era blocat sau ceva nu puteam sa ma opresc frumusel la o cafenea, un parc, undeva, tot era mai bine decat sa ma plimb in coloana pe Cheia pana la Ploiesti si de acolo inapoi. Inutil sa spun ca DN1 era gol-golut si am mers snur pana unde aveam treaba...

Partea simpatica este ca in timp ce tot incercam noi sa trecem de filtrele de politie, ma-a sunat Bro', sa vada unde sunt. Nervoasa, i-am spus ce se intampla si ca ma lupt cu politistii sa trec si cat de aiurea e tot. Dupa ce inchid, 10 minute mai tarziu, din spate se aude vocea omuletului, usor nedumerit de tot ce se intampla si cu o doza de incantare la anticiparea ideii:"mami, ne luptam cu 7 politisti???".

A doua parte simpatica a fost la ceva timp dupa ce am ajuns la munte. Bro'  plecase grabit, noi abia ne instalasem nitel si ne-am decis sa iesim sa mancam la un restaurant din zona. Strans bagaje, pus copii in masina, adunat tot, hai repede... inchid prima usa de la casa (sunt doua, una de lemn peste una de termopan) si dau sa o trag si pe a doua (de obicei sta lipita de perete cand suntem acasa) si sa o incui. Doar ca atunci ma prind ca usa nu era!!! Nu e usa la casa??? Nope, nu era. M-am uitat de doua ori, incepusem sa ma invart in cerc crezand ca nu vad eu bine, ba chiar m-am uitat nedumerita si dupa colt, nu ca ar fi avut sens ca usa sa fie acolo dar deh, nu se intampla zilnic sa te trezesti fara usa la casa. L-am chemat si pe Bu, am inceput sa radem isteric si l-am sunat pe Bro' ca sa-l intreb ce s-a intamplat si sa-i spun ca daca tot imi lasa cheile de la casa macar sa-mi lase si usa :D. Turns out ca o scosese si era in magazie - se stricase ceva si era mai safe asa, doar ca uitase sa ne spuna... insa fata mea si reactia pe care am avut-o cand m-am trezit ca nu, nu am ce sa incui, vai mie :-))).

2 comments:

Cris said...

cat am putut sa rad.... :))

am patit asa la victoriei. veneam agale pe langa pasaj, cu un picior luxat si bandajat, sa ma duc la metrou. in piata tocmai soseau montanii rosii, si la colt cu ultima strada imi spun 2 politisti ca nu am voie sa trec la metrou ca e demonstratie si e blocat accesul. si sa ma duc la metrou la aviatorilor!!

nu vrei sa stii ce a urmat... ca in final sa se consulte ei doi, doua capete de creta, si sa-mi spuna ca pot sa circul pe trotuarul de langa balustrada pasajului, dar nu pe trotuarul care ajungea in spatele guvernului. am traversat... dar si eu nebuna, ii intreb acum ce fac cu dinamita legata de burtile copiilor daca ei m-au pus sa traversez...

Zu said...

Vaaai :-)). Eu nu inteleg, cand iau decizii de genul acesta nu iau in calcul si exceptiile? Sau la ei totul e otova, executam ordin, e alba sau neagra, altceva nu se poate?

There was an error in this gadget