23 December 2012

Dilema Mosului

Anul trecut copilul era inca mic si noi am facut Craciunul in deplasare, asa ca nu am avut timp si nici mare nevoie sa ne punem clar la punct povestea/ traditia in familie legata de Mos. Anul acesta insa, alta mancare de peste... ne-am trezit lovindu-ne de traditiile din familia fiecaruia, amestecat cu ce se vede la tv si prin casele celor din jurul nostru. Si gata fandacsia: Mosul vine seara sau dimineata, vine cu brad sau fara (impodobim noi bradul in prealabil si daca da, cand), mananca fursecuri, vine "live", nu e ingeras?, vine la copiii cuminti sau la toti copii si pana la urma de ce vine si unde lasam povestea cu bunatate/ daruire/ ajutor si partea de religie?

Teoretic am transat chestiunea, probabil vom mai ajusta din mers, insa toata aceasta discutie m-a facut sa-mi dau seama ca vremurile se schimba si povestile trebuie sa se adapteze si ele. Cand eram mici nu aveam acces la atata informatie, nu vedeam tone de versiuni ale lui Mos Craciun presarate prin tot orasul, nu intalneam brazi impodobiti la tot pasul... era mai simplu sa credem in magia aparitiei Mosului in persoana la noi in casa si sa fim uimiti de miracolul bradului impodobit. Acum... mi se pare mai greu sa pastrezi miracolul si cu atat mai important sa construiesti traditii, astfel incat Craciunul sa fie despre iubire, bunatate si familie mai mult decat despre cadouri, cadouri, cadouri. Sunt Mosi la tot pasul pe strada si nu, nu-s doi la fel... toata lumea vorbeste doar despre belsug si, da, cadouri... decoratiunile care ar trebui sa vina cu bradul miraculos adus de Mos se gasesc de vanzare peste tot, la orice taraba... iar daca te duci in vizita pe la prieteni poti avea o surpriza, iata ca bradul a venit deja aici... Si tot asa. Cadouri, culori, forme, promotii, reclame... pentru cel mic e usor sa retina doar ca "primeste multe-multe jucarii si dulciuri".

Asa ca am inceput sa disec problema, in incercarea de a construi o traditie cat mai coerenta si care sa reziste in timp, sa reziste schimbarilor din jur si asaltului de intrebari puse de un omulet curios cu acces la prea multe informatii. Plus ca imi doresc foarte mult sa ii ofer amintiri, o stare anume, mai presus de cadouri. Din copilaria mea nu imi aduc aminte un cadou de Craciun in mod deosebit, insa tin minte atmosfera, pregatirile, incantarea, bucuria, nerabdarea, masa in familie, mancarea gatita de mama si "mirosul de Craciun": un amestec de brad si portocale :D.

Trebuie sa ne construim si noi ca familie o traditie a noastra si ca nu poate sa fie identic cu ce era in copilaria noastra, e alt context. Ba chiar parca e mai greu, trebuie sa anticipezi multe "capcane" si sa te lupti cu o groaza de nimicuri sclipitoare care dilueaza mesajul autentic, plus sa driblezi problemele de logica (si intamplarea face ca eu sunt genul ala de om care se uita la filme si la final iti insira pe degete momentele in care scenariul are greseli de logica si lucrurile "nu se pupa" - ah, si cum le mai gasesc :D!)... Pe masura ce familia noastra creste, ritualurile noastre vor evolua si ele, se vor schimba cu timpul, nu pot anticipa tot si nici sa fiu rigida, trebuie doar gasite acele "jaloane" care sa marcheze drumul in asa fel incat sa nu schimbam totul radical de la an la an si nici sa nu ne pierdem printre cadouri si sclipici. Asa ca so far la noi Craciunul inseamna inainte de orice timp in familie, liniste, drag de ceilalti... Mosul vine pe furis, in casa miroase a portocale si scortisoara, impodobim bradul si decoram casa ca sa stie Mosul ca il asteptam cu drag, fursecuri mancam noi dupa ce le preparam :D... samd.

No comments: