07 November 2011

La opera cu copilul

In weekend am ajuns cu cel mic la primul nostru spectacol de opera: Motanul incaltat - eh, bilete obtinute printr-o intamplare, am zis ca ok, nu stiu cat o sa inteleaga cel mic, insa sigur o sa vada si el ceva, o sa fie simpatic, cu motanul, sala de spectacol etc... si iesim cand cedeaza. So, here it goes, povestea unei iesiri la Opera cu un copil de 2,9 luni, manualul for dummies:

Inati urca mataluta doua (parca?) etaje de scari maestuoase cu copilul in brate, asta daca vrei sa ajungi in secolul asta sus, preferaabil inainte de inceperea spectacolului la care taman ai fost anuntata ca s-au dat mai multe locuri decat sunt. Apoi explica-i copilului de ce s-au stins luminile (chestia asta e intotdeauna surprinzatoare). Dupa care... improvizeaza. La greu. Nu te lasa vrajita de iepurasii de pe scena, ca sa zici ca ai scapat, deh, iepurasii sunt fun si intelege copilul care-i treaba cu ei... dar nu, acusica vin motanul si stapanul sau si incep sa se lamenteze pe scena. Eu i-am explicat omuletului ca sunt suparati, ca le e foame si nu au bani sa-si cumpere mancare iar cand stapanul a insistat sa-si puna si un streang de gat si a incercat sa se spanzure de un copac am trecut cu gratie peste si am subliniat ca este "foarte" suparat (in mod evident, omul vroia sa se spanzure!). Apoi bucura-te de o mica perioada de relaxare, ca iar vine un iepuras si cu astia e usor. Apar si niste vanatori. E simplu: il cauta pe iepuras, el se ascunde (e un joc) si motanul le iese in cale si le spune ca o sa il gaseasca el si, deh, trag un dans in cinstea evenimentului (???)... dupa care uite, mama, vezi, ii da un morcov si noi stim ca iepurasilor le plac morcovii, vezi, ce dragut e... si acum sunt prieteni si, uite, danseaza de bucurie...

Bon, iar zici ca ai scapat si ca poti face asta, te pricepi sa improvizezi, cand pe scena apare nu, nu o trasura, ci o masina, din care coboara doi mafioti-hoti care incep sa se lupte pe niste cufere (in care anunti victorioasa ca sunt bani, prematura idee) si... hmmm... ii spui copilului ca sunt niste oameni care uite ca nu se mai inteleg si se cearta (ignori cu grate cutitele cu care se ameninta, doar s-au certat si au o discutie, da???) si... uite ca apare motanul si le spune sa nu se mai certe si mda, in cufar erau haine, dar, uite, mama, o palarie maaare, vezi ce frumos ii sta??? si uite ce haina frumoasa!!! si ce cizme, mama, wow, ce bine arata acum motanul, vezi, ii place si iepurasului, ca iar danseaza si canta de bucurie amandoi!

Hai ca-i bine!

Schimbare scurta de decor, cade cortina, copilul incepe sa mormaie ceva despre tati si plecat cu titi dar incepe o noua scena si il vrajesti cu povestea palatului, care este, asaaa, o casa foarte maaare si iata ca toti fac nani... care pe unde a apucat, pe jos, pe podea... si uite, imparatul (intr-un scaun cu rotile si un ghiveci cu flori in cap???) e suparat si le spune sa faca ordine si curatenie ca vine motanul in vizita si toti se trezesc si fac repede-repede curat (ignoram individul in costum cu alura de Matrix, nu e clar cine e si de ce sta infipt in mijlocul scenei cat timp restul alearga de bezmetici). Si vin motanul si iepurasul si, ooo, ce fericire, vorbesc cu imparatul... si de aici lucrurile devin incerte pentru ca mai apar si vanatorii si in toata marea aia de costume de epoca vine si o trupa de comando-ninjutu cu cagule in cap si un mare dregator cu fata verde si mers tapan care insista ca imparatul sa semneze ceva si motanul il invata sa nu semneze, ca poporul e "napastuit" (cum explici asta???), iar apoi motanul sare pe geam (???) si copilul se foieste din ce in ce mai tare ca tati, titi...

In timp ce tu negociezi cu cel mic daca sa mai stai sau nu, pe scena s-a schimbat secventa si au aparut niste robi in lanturi care cantau nefericiti. Robi??? Sclavi??? Eu m-am blocat. Imaginatia mea functionase pana acolo, cu astia ce mai era, unde sa ii mai bag in poveste??? Iepurele s-a imprietenit cu motanul, motanul a gasit niste haine foarte frumoase, merg impreuna in vizita la palat si... cu robii ce sa fac? Al meu nici nu stie ce e aia "rob", "inchisoare", "inlantuit" etc... insa omuletul baga textul cu "pipi, mami" si pana cand agitam noi tot randul, ne impiedicam pe intuneric si galopam pana la toaleta si inapoi, se lasa pauza. Aia mare, moment taman bun sa declaram ca ok, atat e suficient pentru moment, mergem acasa, mai ales ca iata ca ies si cei cu care am fost la spectacol: prietenul cel mai bun al omuletului si mama lui.

Acum, sa fiu cinstita, povestea bietului Motan incaltat a luat turnuri nebanuite in cazul unor mame cu copii mici, poate prea mici pentru un spectacol care altfel probabil ca e ok pentru alt segment de varsta, acolo nu imi dau cu parerea, eu povestesc doar experienta din unghiul nostru, ce am facut/ gandit si improvizat. Si ca veni vorba de improvizat, the fun part pentru adulti abia acum incepe, ca cel mai nostim e sa faci schimb de impresii si de povesti, afland astfel ca ceea ce tu ai numit "e suparat pentru ca ii e foame si nu are bani sa cumpere mancare" a fost interpretat doua scaune mai incolo ca "e suparat pentru ca nu a fost la gradinita"... :D

16 comments:

Luminita said...

wow. wow... ca nu gasesc altceva mai potrivit... nu merge, nu e ok nici pentru copii mai mari. wow...

Roxana said...

Zu, noi am fost la Craiasa Zapezii, sambata. Acolo a fost ceva mai simplu. Adica era o "Printesa de Zapada", una bucata "regina florilor" , o fetita, un baiat si o pasare. Restul sunt "copii care ajuta". Din pacate/fericire baiatu a fsot luat de craiasa rea destul de repede si cam toata piesa a fost disparut, motiv de panica pentru Andreea, care intreba intruna "unde e baiatu". L-a luat Printesa de Zapada, mami, dar lasa ca uite, fetita si cu pasarea si cu Regina Florilor se duc sa-l caute...bla bla..variatii pe aceeasi tema.

Zu said...

@Luminita: recunosc ca preferam ceva mai colorat, luminos, vesel cumva... eu asa vad copilaria, insa nu pot spune ca am asa o mare exerienta cu spectacolele de copii.

Zu said...

@Roxana, nu am abandonat, reluam, trebuie doar sa ma gandesc cu ce... problema la noi e ca zanele, printesele si toate astea nu-i spun nimic. Caut povesti ceva mai "de baieti" sau neutre, nu pentru ca am eu idei contra zanelor la baieti, insa nici nu prea stiu cum sa i le "prezint" :D.

Radda said...

haios! cata rabdare si imaginatie tb sa ai sa reusesti sa mentii interesul copilului, chiar si dupa primul "tati" si "titi" :) grea "meseria" de mama! :)

Kamelia said...

:))), n-as fi vrut sa fiu in pielea voastra ca nu stiu daca gaseam explicatii cu tot ce se intimpla acolo pe scena. Si eu as dori, daca se poate, spectacol pentru copii fara vreo tentativa de spinzurare...
PS: si al meu este imun la zine si nu pentru ca n-as fi vrut eu sa se "imprieteneasca" cu ele :D

Roxana said...

a, si chestia cu biletele sub numarul de amatori a fost si sambata. A intarziat vreo 10 minute inceperea pentru ca se chinuiau sa aduca scaune si canapele de pe hol..Jalnic.
Si era o tanti care tipa sa luam copiii mici in brate, desi copiii mici erau deja in brate...

Zu said...

@Radda: e fun, zau. De cand am copil trec prin momente care mai de care :-))

Zu said...

@Kamelia: am inteles ca cele de la MTR sunt super ok. Iar zanele... nici nu stiu cum sa i le bag in discutie, pe unde sa le apuc :-). Imi doresc sa aiba parte de magie si sa creada in toate minunile, de la spiridusi pana la... dar mai lucram la partea asta.

Zu said...

@Roxana: eu chiar ca nu inteleg de ce vand bilete peste numarul de locuri, mai ales la un spectacol cu copii. Sincer, care e ideea? Se asteapta sa nu vina toata lumea? Si tu ce faci, galopezi de nebun prn sala daca vezi un loc liber?

mariamirabela said...

Zu: dar unde a fost spectacolul asta si pentru ce copii era el? Ca fazele cu spanzuratoarea si cu robii inlantuiti mi se par greu digerabile si pentru un copil mai maricel.

Si da, iti admir rabdarea si imaginatie, eu nu-mi mai aduc aminte de nimic din Motanul incaltat si chiar am crezut ca cei doi erau suparati ca nu aveau de mancare. Si apoi am vazut ca doar s-a potrivit, ce amuzant!

Roxana: nu stiu ce sa spun cu zanele, Degetzica este foarte speriata si de lucruri care noua ni se par normale, asa ca nu ma mir ca Andreea a tot intrebat de baietel. Uite, de exemplu, la noi nu este de vazut Alba ca Zapada, desi i-am pus numai cantecelele din ea (unde danseaza piticii, unde se spala, unde merg la munca). Incepe sa miorlaie, sa-mi spuna ca ei ii este frica si ca nu se uita si sa inchidem. Tragedia mare s-a declansat la un cantec in engleza, Hickory Dickory Duck, daca iti spune ceva asta, unde a plans de mama focului si si-a amintit o zi intreaga ca elefantul a rupt ceasul. Si acum imi spune ca nu vrea cantecul cu ceasul si elefantul. Asa ca eu o las mai usor cu spectacolele astea.

Zu said...

@Mariamirabela: nu imi e clar pentru ce segment de varsta era, insa cred ca mai mare, clar. M-a mirat insa limbajul, foloseau "tampitule, prostule" si cuvinte destul de complicate, nu-mi aduc aminte exact insa era ceva gen "oropsiti, norod" ... Plus ca eu nu mai tin minte de robi si de marele dregator cel viclean care mareste birurile in poveste, dar, cine stie...

Roxana said...

MAria: nu era speriata, era doar mirata. Nu intelegea de ce a plecat si nu mai vine:). Am observat ca ea retine detalii care mie imi scapa si o marcheaza lucruri care par banale in ansamblul actiunii. Noi ne uitam la Alba ca Zapada, daor ca vanatorul nu vrea sa o omoare, ci doar o goneste in padure:d .Eu incerc sa aman cat mai mult povesti cu moarte, care ar cere explicatii prea complicate. Am avut o surpriza cu Scufita Rosie, citita la gradi, unde lupu chiar o mananca pe bunica...dupa ce eu acasa ii spusesem ca lupu doar i-a luat locul bunicii in pat.In fine, asta e.
Oricum, ma bucur ca ea nu pare marcata de scenele mai urate din povesti,adica le percepe cumva ca fiind ne-reale. Chiar joaca scenete in parc, cand ea e Alba ca zapada de exemplu si se ascunde dupa copaci:))

mariamirabela said...

Roxana: la Degetzica o fi din pricina ca noi nu i-am dat desene si televizor pana acum? Ca ea este tot in lumea lui Pocoyo, cu personaje putine si amuzante? Ca la Gym era o fetita de vreun an si jumatate care se uita la Toy Story si Madagascar in a row, asa imi povestea mama ei. Si poate Toy Story mai merge, dar Madagascar? Ala nu-i desen pentru copii... :)

lore said...

Asa de tare ma deprima modernizarile astea din spectacole! Noi am vazut la Opera Brasov "Micuta Dorothy" si "cocoselul neastamparat", povesti destul de accesibile pentru el.
Am fost insa cu copiii de a II-a la Reduta la un spectacol- "Aventurile unei vrajitoare" (era cu tematica Halloween, da??) slabut de tot. Papusi si actori, panze zburatoare si o poveste plata, dar plictisitoare de-a dreptul. Bine ca a durat doar o ora!
Modernizarile astea au si ele rostul lor: da, e ok sa vina actorii in masina, in loc de caleasca sau pe cal, dar scaunul pentur persoane cu dizabilitati, sclavii si cutitele pe scena mi se par grotesti!

Zu said...

@Lore: da, nici eu nu inteleg - de la un punct incolo chiar poantele mi se pareau "de adult", mult prea subtile chiar si pentru un adolescent, sa zicem... si ma gandeam ce or intelege copiii mai mari, cei pentru care trebuie sa fi fost gandit spectacolul.

There was an error in this gadget