08 November 2011

Dimineti de catifea

Diminetile de catifea vin dupa o noapte buna de somn, in care copilul se trezeste o singura data si tu reusesti sa bucuri de moliciunea saltelei proprii si de perna cea pufoasa. Lumea se vede altfel cand esti odihnit si faptul ca cel mic se agita nitel pe la 6 dimineata, cat sa se ridice din pat si sa se vada ca esti acolo, pentru ca apoi sa se cuibareasca mai bine langa iepuras, e doar un prilej ca sa il invelesti cu pledul si te uiti la el cu drag: cat de mic e! Omuletul doarme si il asculti cum respira incet, aproape ca o soapta, cu gura intredeschisa si figura de ingeras bucalat si inocent. E al tau.

Nu iti mai vine sa dormi, asa ca mai lucrezi ceva la computer, in linistea absoluta ce cuprinde casa - nu e graba, e bine si e tihnit, iar luminile diminetii presara umbre fugare prin intunericul ce cuprinde casa. Apoi intorci capul: pe hol se aude un fosnet aproape imperceptibil, dar pe care il cunosti atat de bine... asa ca te uiti spre usa si astepti si, intr-adevar, curand apare copilul cret, molfaind urechea iepurasului. Il iei in brate si ti se cuibareste la piept inca adormit, furand cateva momente in plus de lene si rasfat.

Apoi isi ridica brusc capul si vezi privirea alerta, vesela: un zambet larg ii lumineaza fata - e clar, s-a trezit, iti spui in timp ce omuletul lanseaza deja binecunoscutul indemn: "Mami, bleble (=lapte)!" si se da jos din bratele tale, tragandu-te repede dupa el catre bucatarie. Incepe o noua zi...

Buna dimineata!

5 comments:

Monis said...

ce fain ai povestit, si mie imi plac diminetile astea :).
La noi in casa laptele se numeste "lapaaaa" :D

Diana Cornea said...

Neata!
La noi incepe totul cu: "DESENE MAMIIIIII, DESENE!"
:)
Pupam!

Zu said...

@Monis: nu-i asa ca sunt faine? mai ales dupa ce le traiesti pe cele in care fugi prin casa cu sufletul la gura... fara sa ai habar cum te cheama si ce cauti acolo :D

Zu said...

@Diana: desenele primeaza in fata laptelui??? wow, la noi laptele este zeul personal...

Camelia said...

ce lin e la voi! la noi e mai abrupt pt ca piticu vrea sa ma dau jos din pat in aceeasi secunda in care s-a trezit el...