01 April 2011

And again

... pai sa spunem cu totii, in cor: tuse, febra, crize de tuse,nopti chinuite, stat acasa dupa doar trei zile de fericita frecventare a gradinitiei, timp suficient pentru ca bietii parinti sa isi faca sperante ca pot sa se mai adune nitel. Vestea buna e ca e bine, a fost doctorita ieri si toate se pot repara :D. Vestea proasta e ca ramane cum am stabilit :-).

P.S. Nu, nu ma vaicaresc, sunt chiar calma. Sa indraznesc sa spun zen? :P. Serios acum, daca raman fara job pot oricand pot sa imi deschid o farmacie...

Dar sa va povestesc cum ne facem noi somnul de dupa amiaza (adica el, ca eu fac supa :D)... Chestiunea cu compromisul e clara, musai stam langa el 15 minute pana cand adoarme (cam cat o tura completa de carusel), insa mai nou omuletul vrea sa-si ia "diverse" cu el la culcare. Si cum nu are decat o pereche de maini si dorintele sunt multe, adesea ne regasim plecand agale pe hol, amandoi cu bratele pline. Eu car masinuta rosie, cutia cu suporturi de pahare (devenite jucaria piticului), remorca de la alta masinuta si, agatat cumva de degetul mic, avionul. El plimba tantos iepurasul si tractorul, ezitand pofticios si in fata trenuletului care ajunge tot la mine in brate, ca, de, el e mic si eu sunt mare :D, iar cu o ultima rasucire brusca inhata si farfurioara cu bucatele de morcov (gustarea onorabila a piticului), pe care o duce cu grija intr-un echilibru precar. Ajunsi in camera insiram toate ofrandele la baza patutului, iar omuletul se asigura ca toate sunt corect puse si ca "fac nani" (da, inclusiv farfuria cu morcovi) iar daca mami cea somata si ea la "nani" clinteste vreunul dintre obiecte din miscarea ei grabita, ochiul vigilent al piticului e pe faza si capsorul cret se iteste prompt peste marginea patutului, sa aranjeze lucrurile.

Ma intreb doar: cum in fiecare zi ducem alte jucarii din sufragerie si nu izbandim sa le ducem inapoi pe cele mutate, dupa ce reusim sa caram toaaate jucariile in dormitor, ce mai ducem???... :D

5 comments:

g.cojocaru said...

insanatosire grabnica!! ... zise mucioasa-sefa. :P

Kamelia said...

imi suna cunoscut :) si al meu isi face somnul de dupa-amiaza cu una-doua-trei-patru sau chiar mai multe masinute frumos asezate in patut, linga el... La doi ani si doua luni s-a intimplat si marea minune si a acceptat sa adoarma fara sa mai stam linga el...
sanatate! si noi suntem la capatul unei saptamini cu multa, multa tuse deci si asta suna cunoscut :(

Maria Coman said...

auzi si cantitatea de obiecte de somn creste cu timpul? ca eu sunt multumita cu o vaca si un urs doar, as prefera sa ramanem acolo

mariamirabela said...

Aoleu, nu din nou, se pare ca gradinitele astea sunt pericol public. As vrea sa aud si eu povesti de gradinita care sa nu includa obligatoriu si bolirea dupa doar cateva zile de fericire domestica.

Cand ai inceput sa insiri obiectele cu care Piticot merge la culcare, ma gandeam ca le puneti in patut, langa el. Si ma intrebam cum reusiti sa bagati si masinuta si avionul si farfurioara si remorca, plus Piticotul de 2 ani si 2 luni, intr-un pat de bebelus. :)

Zu said...

@Gabi: mutlumi, sanatate si tie, ca nu e o perioada bine sa pici la datorie :-)

@Kamelia: of, visez la vremurile bune in care sa vrea sa adoarma singur, cum era odinioara. Acum trebuie sa il pazim 15 minute, pana cand adoarme. Imi dai sperante, multumesc :-).

@Maria: sper ca nu creste, eu vreau sa raman la iepurasul nostru consacrat, ca sa ma apuc sa cumpar si multiplii de oite, masinute si altele sau sa ma car in vacante cu turma de parteneri de somn dupa mine... nuuuuu. Pe moment vad ca situatia s-a mai temperat si nici eu nu incurajez "importul" asta de jucarii la dormitor - ma fac ca uit :D.

@Mariamirabela: Pai nu gradinitele sunt buba, ci colectivitatea in sine. E cam greu sa le ceri unor pitici sa nu tuseasca unul in fata celuilalt sau sa isi sufle nasul constiinciosi iar problema este ca de multe ori simptomele de boala apar prea tarziu, cand au transmis-o si celorlalti. E o nebunie intreaga asta cu bolile si am senzatia ca nicio gradinita nu te fereste de ea...

Nuuu, nu, nu... nu doarme cu ele in pat, nici nu e loc si nici nu ma simt eu ok cu el cocotandu-se pe ste ele, asa ca l-am convins sa le punem langa pat. E un compromis bun :D.

There was an error in this gadget