22 April 2009

Super me :-)

Am mai primit ceva: o leapsa de la Zmeura, care ma provoaca sa spun ce ma face o supermama. Well, sunt la inceput, patru luni si primul copil hardly counts fata de ce experienta au alte mame din blogosfera, insa daca e sa insir din ce am experimentat eu so far:

- faptul ca acum scriu acest post cu mogaldeata dormind labartata pe burta mea (adormita in sfarsit, dupa o repriza de maraiala iesita din comun), chinuindu-ma sa ma misc cat mai putin desi ma dor deja picioarele teribil si ceea ce imi doresc cu adevarat e sa ma intind in capul oaselor si sa ma duc sa mananc ceva, uf!
- faptul ca am programare la doctor si sper la ceva sedinte de fizioterapie si alte chestiuni in ton pentru ca m-a lasat coloana rau de la atata ridicat si carat odrasla de 5 kg deja (and counting :P), de ma scol tapana (la propriu) si am momente cand imi vine sa plang de durere (am o forma usoara de scolioza, cu care am reusit sa traiesc pana acum insa piticul mi-a pus capac)

Dar asta ar face orice mama, nu??? O mama buna, ca nu vorbim de cele capabile sa-si abandoneze copii nou nascuti la tomberon, pe alea nu le inteleg. Mi se pare ca cele de mai sus intra in fisa postului :D.

Supermama zic eu ca am sa ajung daca voi reusi sa fac pentru copilul meu taman lucrurile contrar firii mele, doar pentru ca sunt constienta ca asa e mai bine pentru el. Adica sa imi musc limba si sa-mi infranez variatele porniri, oooo, tare grea chestiune pentru o control freak ca mine. De exemplu: imi doresc sa aiba curaj, sa fie indraznet, sa riste putin chiar... dar sa zicem ca se va cocota intr-un copac, oooo, imi va trebui muuuuuult autocontrol ca sa nu urlu instant sa se dea jos de acolo ca poate isi rupe o mana, un picior, ceva. Si asta e un exemplu minor, dar daca aplicam teoria la alegerile lui in viata... mie imi explodeaza capul :D.

Ai mei au reusit sa aiba taria sa ma lase sa ma duc in legea mea, sa imi dea suficienta libertate si suficient credit chiar si cand lucrurile pareau ca merg intr-o directie suspecta, plus sa aiba suficienta rabdare sa astepte sa imi revin singura atunci cand era cazul... si imi doresc sa pot face si eu asta pentru piticot. Daca imi iese figura, ma declar supermama!!!! He, he... mai vorbin peste 20- 30 de ani :-)).

Ha! Am uitat sa dau si eu leapsa mai departe, ok, ok, sa vedem... pe cine pun eu la panoul cu supermame??? Well sa zicem Andreea Badran, Ada Demirgian, caprele Irinucai, Laura si Silvia.

6 comments:

capreleirinucai said...

multumesc pentru leapsa, nu prea ma simt eu supermama, da' o sa ma straduiesc sa raspund si sa dau mai departe. pupici lui superpitic!

Zu said...

Well, fa ca mine- seteaza o limita de 20-30 de ani sa devi supermama :-))) Serios acum, chiar cred ca daca imi iese figura cu , hmmm, sa-i zicem "libertatea copilului", sunt supertare.

zmeura said...

Hei Zu, merci ca ai preluat leapsa. Mi-a placut ce am citit.

Keep up the good job!

Zu said...

:-) multumesc

Unknown said...

Cauta omu' o informatie si uite unde ajunge! Am ratat acest post, sa-mi fie rusine, zic! Dar am o scuza, eram in toiul pregatirilor pentru Bride Parade.

Dar, culmea!, fara sa stiu, m-am tot laudat pe blog si chiar ziceam exact cuvintele "super-mama". Si ziceam ca astept laude la post restant. Laude care au venit... hehe!

Pentru mine, o super-mama este mama mea. Si daca reusesc sa o cresc pe Mariuca asa cum m-a crescut ea pe mine, atunci peste 29 ani de acum incolo (Doamne, ce batrana sunt!), ma voi declara satisfacuta si multumita de job-ul de mama.

Mai cred ca daca esti mama, esti super prin definitie. Toate lucrurile, oricat de minore ar fi, pentru un pui de om sunt super, ca le face mama lui!

Zu said...

:D ca bine zici!