Traiesc

Da, stiu ca am disparut. Nu, nuntile nu sunt un vortex mare care papa bietii miri, de nu mai stie nimeni de ei... pur si simplu viata mea era plina si inainte, acum deja e super plina/ extra plina sau cum s-o mai zice. Basic, sunt ca in bancul cu evreul care isi baga in casa si capra si porcul si ce-mai-gaseste (vezi aici)- asa si eu, cred ca o sa ma simt de minune dupa nunta, plina de timp liber si toate cele si n-o sa ma mai vaicaresc never ever ca n-am timp :P.
Pe moment insa, lucrez dimineata, la pranz si seara si nu le mai dovedesc. In plus, am diverse activitati, care de care mai "dubioase": aleg flori, merg la notar (nu, nu pentru nunta), caut locatie pentru luna de miere, numar invitatii, numar banii care se duc (muuulti!!!), fac analizele, merg la dentist, inca mai impart invitatii (cel mai tare a fost cand m-am dus cu Bu la rudele dintr-un sat- unde se dadea o petrecere si unde unul dintre invitati, cu ceva bautura la bord, tot incerca sa-mi puna mana pe fund :-)), probez rochii, bijuterii si coafuri si se presupune ca ar trebui sa merg prin casa incaltata in pantofi, dar nu mi-am gasit timp si pentru distractia asta :D. Si telefonul meu suuuuuna: ca flyer, ca mapa, ca logo, ca burtiera, ca foi volante...

Anyway, in tota nebunia asta m-a izbit o idee: mamele (=femeile, dupa o anumita varsta) dezvolta o pasiune brusca pentru plante. Si incep sa ingrijeasca "matern" diverse ghivece si ghivecele, pe care odrasla lor adolescenta, fie ea si fata, nu da doi bani. In majoritatea cazurilor mama are o colectie impresionanta de plante care pe fiica mai mult o streseaza, ca doar trebuie sa le ude cand sunt parintii plecati. De unde deducem ca are directa legatura cu varsta. Si cu sexul frumos. Asa ca ma astept ca pe la 40 de ani sa ma mandresc cu begoniile mele, sau sa ma entuziasmez in fata muscatelor mele inflorite...