12 January 2015

Ghicitorile din miez de noapte

Una dintre partile mele favorite (not!) din meseria asta de parinte sunt testele fulger in miez de noapte. Pana nu ai copii nu iti poti imagina asa evenimente, insa nu doar ca exista, dar se si repeta destul de des - in special in primii ani de viata ai copilului, ca o verificare suplimentara, gen "ia sa vedem daca te pricepi la chestia asta cu parentingul".

Bref, cand in sfarsit ii culci pe toti si casa e toata cufundata in iniste si pace si n-ai motive sa banuiesti nimic - bebeluna are doar o mica tuse, prietena veche ce nu te mai streseaza, iar el in sfarsit nu se mai plange de dureri de picior... in miezul noptii un urlet isteric te face sa sari din pat. E ca sirena de razboi: ceva terbil se intampla, ataca cineva, navaleste,  nu ai idee, esti inca nauc, abia scos din asternuturi si incerci sa gasesti sursa sunetului, alergand prin bezna. Urechea deja formata iti spune ca e urletul bebelunei si ca e urlet de durere (ai trecut prima parte a testului, ai un punct) si capul iti ruleaza posibile scenarii (cosmar, a cazut din pat, s-a lovit...) cand te ciocnesti de tatal fetei care o tine in brate si incearca sa o linisteasca.

Nu reuseste. Copila urla si plange si se agita. Ti-o paseaza tie si se refugiaza nitel in alta camera, sa-si opreasca tiuitul din urechi. Tu incerci toate vrajile stiute si nestiute insa nu merge, daca o pui jos urla si mai tare, daca o legeni nu se opreste, cand o intrebi ce are continua sa urle. I-o pasezi lui, in timp ce aruncati diverse ipoteze: pare sa o doara piciorul. Piciorul sau burta? Nu e clar. Poate s-a lovit la genunchi de marginea patului, asta e dureros. Poate a visat urat. Poate a dormit stramb si i-a amortit piciorul. Poate ii e cald (asa ca tatal stresat incepe sa o mai elibereze de haine). Poate are gaze - ce naiba a mancat azi, refaci mental meniul, analizand fiecare preparat, hmmm, sucul de mere pare cel mai probabil vinovat, dar totusi...

In cele din urma reusiti sa o linistiti. Sta intinsa in pat, pare ca vrea sa adoarma si sunteti in acea stare de echilibru precar (ochiul furtunii?) in care totul se poate linisti ca prin magie sau poate exploda in secunda doi, asa ca idealul e sa nu schimbi niciun parametru al ecuatiei. Doar ca tati iese din camera, damn, si esafodajul fragil se prebuseste: copila reincepe sa urle, tu incerci sa o linistesti, revine tati, o ia in brate si o leagana... adoarme. Ramaneti voi doi, sa dezbateti cauza taifunului.

Liniste si pace. Doua ore, dupa care o simti cum incepe sa se agite in somn si incerci sa o mangai, sa ii soptesti cuvinte linistitoare, doar-doar nu s-o trezi. Degeaba, incepe sa planga si sa urle.

Reincepe baletul: hai la tati, hai la mami, hai la tati - mami se duce dupa un scutec nou, tati o dezbraca si o pune pe olita (are el o teorie), tu iti aduci aminte ca a inhatat si o bucatica miiica din aluatul crud de turta dulce (scanezi repede si lista ingredientelor aluatului, incercand sa-ti aduci aminte ce si cum), bebeluna sta pe olita si urla. Urla daca vrei s-o atingi, urla daca vrei s-o iei in brate. Ramai langa ea si te uiti nedumerita cum se intinde pe burta, pe podea. Si adoarme, sau cel putin asa pare - ca se face liniste, brusc.

Cateva minute mai tarziu doarme, in sfarsit. Nu stiti ce are, nu stiti ce a fost asta, nu aveti idee la ce sa va asteptati in continuare, inca mai dezbateti intre suc de mere, aluat si haine care strang. Va simtiti de parca a trecut acceleratul. Ati picat testul sub presiune, parenting is great, in special ghicitorile din miez de noapte.

6 comments:

Ioana said...

Yep... You are not alone (voiam sa scriu 'the only one', da' parca suna mai solidar prima varianta). A se introduce in ecuatie, cu +/-, si un episod mic de voma, pentru condimentarea situatiei. Sau un irevocabil "vreau la duș" (wtf, 3:00 a.m.!!!), sau, mult mai periculos, "vreau la buni" (1300 km!).

Zu said...

Cred ca e un test universal de parenting. Eu il cam pic :-))). Partea cu "vreau la dus" ma intriga insa - noi nu avem asa ceva...

Ioana said...

Cum adica, il pici??? Inca nu s-au dat rezultatele :)).
Pe langă duș, mai ținem și "nu vreau la grădi", "vreau animalele" (i le aduci pe alea de pluș, el continuă să plângă după ele), "pisica verde" (????), "unde-i?" (așa, fără subiect concret), "ți-i frică de el" (???).

Vio said...

durere de picior????
help. de azinoapte A zice ca-l dor picioarele. nu doar zice, plange. cica ar fi dureri de crestere??? asa e? asta e? ce faaac? tu ce faci? (daca tot despre asta e vorba..) cum calmezi copilul??!!!??? :) :(

Zu said...

Se zice ca e de crestere. Doctorita la- verificat si a zis sa nu ne facem griji - i-a dat insa o cura de Osteocare dupa ce situatia s-a repetat cam des. Eu ii dau cu "crema" - o crema inofensiva de fata sau de corp - Placebo instant :D.

Anonymous said...

pavor nocturn. trece cu cu varsta.

There was an error in this gadget