11 August 2014

Exista viata dupa...

Da, sigur ca exista. In fine, cam pe la 2 ani, incolo, desi unii mai optimisti ar zice chiar si 1 an, dar da, vine un moment in care reusesti performanta magica si un copil e perin Transilvania cu un set de bunici si al doilea e intr-o scurta vacanta la munte cu al doilea set de bunici. ceea ce inseamna ca nu, nu mai ai nici picior de copil in casa! So, dupa 2 ani si ceva de la ultima nastere, voila:

Prima data cand nu doarme niciunul din ei acasa.

Prima data cand ai toata casa doar pentru tine. Si iti auzi gandurile. Si te trezesti caaand vrei tu (la 7, evident, ca doar te-au setat bine copiii).

Prima data cand mergi la film cu sotul. Film de adulti. Si stai in oras pana la 2, mergand de la un local la alt local.

Sau cand mergi la inot la 3 dupa amiaza (ora la care de obicei suntem in casa, la somn). Si apoi lenevesti la o terasa.

Nah, normal ca puteai sa faci asta si inainte, poti oricand lasa pe cineva cu copilul o ora- doua- trei, o seara, insa e un prag, un punct al desprinderii mamei de copil si asta se produce cam pe aici. Un declic dincolo de care adultul se regaseste si incepe sa se ocupe cu adevarat si de el. La mine a fost de fiecare data in jur de doi ani ai copilului. Asa ca, mamelor din lumea intreaga, celor care cred ca vor face asta (si prin asta intelegem scutece-lapte-plimbat-dormi-nu manca aia!) la infinit si ca orizontul lor s-a restrans doar la perspectiva creaturii adorabile, dar de mai putin de 1 m inaltime si cu mobilitate redusa... mda, exista viata "dupa" :D.

Acestea fiind zise, mai e de adaugat ca unele obiceiuri mor greu. Asa ca prima zi dupa ce te vezi fara niciun copil in casa e posibil sa te apuci sa faci o reorganizare generala a lucrurilor din camera lor (pe motiv ca era cam greu de facut asta cu ei in preajma, but still, poate era mai practic sa stai cu burta la soare, ca nici asta nu poti face cu ei in preajma). Si da, ti se va face dor de ei. Rau de tot.

2 comments:

Vio said...

Te felicit:)
La 2 ani si 8 luni, fara niciun ajutor de pe nicaieri(nu bunici in alta parte, de fapt un singur bunic in viata, si ala de 77 de ani, la mine inca nu s-a facut acest declic. Habar n-am cand se va face...Poate la prima lui tabara??:)))

Simona said...

Si la noi copiii au primit comunicatul mai tarziu de 2 ani :-))) Dar in sfarsit am avut surpriza de proportii sa constat ca in ultimele doua ture de camping nu prea i-am vazut la chip, si-au facut de joaca si si-au vazut de treaba fara sa aud "mami" din 2 in 3 secunde, a fost prima data cand chiar m-am relaxat, nici nu mai stiam bine cum se face asta :-))) Deci la noi la 5 si 7 ani respectiv s-a intamplat :-D

There was an error in this gadget