11 March 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 1 luna

Duminica am bifat o luna in plus din drumul catre 3 ani. Avansam... incet dar sigur :-). Iar omuletul parca a facut un salt in evolutie, una dintre acele transformari aproape-peste-noapte care continua sa ma surprinda.

In primul rand, mananca. Mult. Uneori am senzatia ca o sa imi rontaie si urechiile, la cate poate cere sa bage in el. Inainte sa apuc eu sa-mi dau seama ce mi se intampla s-a infipt pana si in castravetii murati de la mama. Am crezut ca nu ii vor placea, erau facuti in saramura, dar nu... i-au placut! (???) A vrut si fistic... Acum, nu mananca el orice si da, daca s-ar putea sa ii dau biscuiti non-stop bine ar fi, insa mananca: de la supa de rosii pana la orez si de la pate de ficat facut de mine pana la banane si mere. Bun asa...

Stie unde e covrigaria de la colt si cand ajungem pe langa ea ma trage repede de mana, gesticuland fericit mniam-mniam. Nu stiu cum s-a prins ca e acolo, ca eu nu prea ii cumpar nimic... Dar culmea a fost cand am intrat cu masina pe strada bunicilor (nici nu vazuse casa!) si el din spate zicea deja ma, ma entuziast (asa le zicea el bunicilor, acum vad ca numele evolueaza in directii nebanuite :D).

Nu e foarte inalt, nici voinicut nu e, mai degraba genul indesat si hotarat :D, dar e in baremul de varsta si mie mi se pare ca s-a lungit. Acum... e si cel mai mic din toata gradinita, asa ca am mereu senzatia sa il vad mai pitic, pentru ca el chiar e mai mic decat ceilalti :D. In schimb i-a crescut parul si face vartejuri crete - va trebui sa-l tund cand mai vine caldura, e deja putin cam prea mare. Culoarea e inca incerta, un saten deschis care uneori capata slabe reflexii roscatii... oricum nu pare sa fie brunet ca Bu ci mai degraba blonziu, inspre mine. Are si pielea mea alba, ochii insa sunt ai lui Bu. Si e stangaci in continuare. Si capos (radea si educatoarea, ca e un copil cu care te intelegi foarte bine, dar daca nu vrea sa faca ceva, nu face). La masa, cand nu mai vrea sa manance spune ata (gata) si gata e, nici ca mai baga ceva in gura. Ah, si nu spune nu, ci nueee (probabil de la "nu e voie" ?), indiferent de context, la modul:

- Vrei sa stai jos langa copii?
- Nu eeeee
... :D

La serbarea de 8 Martie au pictat niste rame pentru mame (in care ne-au pus ulterior poze cu ei) si acolo a stat, a pictat/ mazgalit cu placere fara ajutorul meu (in fine, mai derapa si pe mobila, dar se vedea ca ii place ce face, se vede ca e fiu de artisti :P), insa mai apoi cand i-au pus pe scaunele in fata noastra nici nu a vrut sa stea cu copiii, s-a asezat pe scaunel langa mine si i-a aplaudat de mama focului, foarte incantat. El a jucat rolul spectatorului perfect, ca poezii sau cantece nu a spus... :-)). Bine, inca nici nu vorbeste cu adevarat, mai mult pasareasca lui si combinatiile de cuvinte cu care de altfel reuseste sa se faca inteles fantastic de bine. Dana, educatoarea, e "nana", Doina e "dodo" si restul sunt cum le-am stablit: mami nani, mami opa, tati, iiiii (oaie), A'pi opa, djedge pipi (iepurasul a facut pipi, musai sa-l schimbam) etc etc etc, e in stare sa-ti tina discursuri intregi, naucitoare prin intonatie, mimica si gestica. In continuare nu stiu de unde ies cuvintele lui, pentru ca nu e ca la majoritatea copiilor, sa fie o derivata stalcita a cuvantului corect, nu... el e creativ: geaca e "papu", nah, cine sa mai stie asta??? Eu il inteleg, asa ca daca vede ca nu are sorti de izbanda cu altcineva, ma striga pe mine, alintat si insistent: "mamiiiii". Adica "vino de ma salveaza, ca astia sunt grei de cap si nu se prind" :D. Iar daca nu functioneaza nici cu mami, te ia de mana si te duce unde are el treaba.

Nu ma bag, il las in legea lui - am si eu un fix, sa nu-i modelez lumea dupa viziunea mea, sa il las sa si-o formeze pe a lui asa cum ii place, asa ca daca vrea el ca geaca sa fie "papu", bine, eu spun geaca, el papu... daca vrea sa picteze rama doar pe una dintre laturile dreptunghiului, so be it, asta e creativitatea lui si daca el asa simte, asa e, mie nu mi se pare incompleta si nu tin mortis sa corespunda regulilor. Cum vrea el... stiu ca pana la urma o sa vada in jur ca ceilalti copii picteaza rama pe toate laturile si e dreptul lui sa aleaga daca sa faca la fel sau nu (a ales sa da si acum am o rama - sorcova - colorata :-)).

E smecher si destept :P. Stie clar cine, ce si unde: dimineata vine pe partea mea de pat sa ma trezeasca, spunand mami bleble (cuvantul pentru lapte, greu de transcris aici - dupa cum se vede, cuvintele lui apar din neant, fara legatura prea mare cu originalul :D) pentru ca stie ca eu ii fac laptele dimineata, asa ca nu se mai oboseste sa-l bata la cap pe Bu. Insa noaptea, cand se trezeste il striga pe Bu, pentru ca el e veriga slaba care il aduce la noi in pat :D.

Cu dormitul stam bine, mult mai bine. Se culca la el in pat cand ii spun, fara crize sau altceva, insa trebuie sa stau langa el pana cand adoarme, cam 15 min. La fel si noaptea, se mai trezeste o singura data, pe la 5-6 - nu stiu de ce, sa ne verifice? :D - si daca ma duc eu se culca la loc si adoarme (insa e profitor, dupa cum spuneam, il striga pe Bu). Pe la 7.00 - 8.00 isi ia iepurasul si vine singur dupa noi. Cred ca e din cauza perdelelor, lasa prea multa lumina in camera, am cautat o solutie, insa sa le dublez cu alt material e cam costisitor si nici nu vreau sa le schimb, au un imprimeu tare dragut. Ma mai gandesc, gasesc eu ceva pana la urma. Pe moment insa mi-am pus totusi o pilota pe post de salteluta la el pe covor, ca m-am plictisit de podeaua aia tare. Scopul final este sa nu se mai trezeasca noaptea si sa revenim la partea aceea cu "sa adoama singur la el in camera" fara mine pe podea, dar o luam si noi pas cu pas...

Ah, si a invatat sa bea apa singur noaptea. Are canuta lui, pusa langa perna, si acum stie: daca ii e sete o ia si bea singur. He, asta mi se pare o realizare epocala! :D

Ca jocuri... ii plac masinutele si adora autocolantele, asa ca lipim si dezlipim tot felul de minunatii din diverse carticele colorate. Mai sunt si cartile cu magneti - avem una cu pagini in diferite culori : rosu, verde, albastru, galben si pe fiecare trebuie sa potriveasca magnetii cu obiectele in culorile respective. Ce ma uimeste este ca el nu selecteaza magneteii dupa culori, nu il preocupa problema inca (oricat ma chinui eu sa intonez culorile :D), insa cunoaste dupa formele-umbre desenate in carticica locurile in care trebuie sa le lipeasca. Practic el identifica obiectele dupa contur si am vazut asta si la carticica de autocolante, unde iarasi trebuia sa lipeasca niste fructe in "cosurile" lor diferit colorate si omuletul identifica formele la prima vedere, fara probleme.

In rest, unele lucruri raman neschimbate: apa e tot o mare iubire si cand umplem cada e disperat sa arunce tot ce poate inauntru. Isi aduna jucariile si trebuie sa-l interceptez, ca nu toate sunt de bagat in apa: omuletul face ture prin casa si strange entuziast tot ce ii pica in mana (a bagat si iepurasul iar ultima data l-a interceptat Bu in timp ce se grabea vesel cu papucii mei de panza in brate). La masa isi cere parteneri, fie oaia si ursul de plus, fie ceva magneti cu girafa si masina (ultima data), fie iepurasul... Btw: cand se pateaza el pe maini sau i se murdareste cumva iepurasul cu mancare (cum oare?:D), fie el si un deget cu o picatura minuscula de iaurt pe el, il intinde regeste cu o figura distrusa si asteapta sa fie sters, iar daca in accident e implicat iepurasul atunci il caineaza trist: djegeeee in timp ce imi arata ce a patit bietul urecheat...

Il iubeste pe Pocoyo, adora melodia "Wheels on the bus", pare foarte interesat de gargarite si e disperat dupa iPhone-ul lui Bu pe care il manevreaza cu o dexteritate naucitoare (don't ask, aici Bu si cu mine nu cadem de acord, eu nu vreau sa-i dea telefonul si pe al meu nici nu pune mana, stie clar ca nu... desi e tot iPhone, face diferenta foarte clar :D). In continuare eu sunt "the bad cop" asa ca daca nu ii convine ceva se duce scartaind la Bu, pfff, manipulare pe fata :D.

E politicos: cand plecam de la gradi spune singur pa-pa tuturor, fluturand manuta. Spunem pa-pa si cainilor de pe strada, ba chiar si unor masini - inca nu m-am prins care e criteriul dupa care sunt selectate, dar ideea in sine nu ma mai mira: daca masinile fac pipi si trebuie sterse, de ce sa nu le si spunem pa-pa???

Si ma pupa. La propriu. Ori imi ia fata in mainile lui si ma pupa pe frunte, ori se propteste in fata mea si isi tuguie buzele pupacind in gol (semn ca vrea sa fie pupat), ori vine zambind cu capsorul foarte aproape de fata mea si isi lipeste singur fruntea de buzele mele... :-). Cum sa nu te topesti de tot si sa nu te transformi intr-o mama mandra nevoie mare de copilul ei minunat?

11 comments:

Radda said...

Mmmmmm, pai daca s-a facut pupacios....musai sa il aduci in vizita. Si eu, care abia il cunosc, ma topesc si ma emotionez pana la lacrimi cand citesc ce scrii tu aici(si povestesc ghidusiile lui cui apuc :)), dar tu.....mamica de omulet dragalas, destept foc si duulce, dulce, dulce! Sa fiti sanatosi, fericiti si la fel de frumosi!

Roxana said...

Ai un baiet tare simpatic si iti doresc sa ramai la fel de rabdatoare cu preferintele si dorintele lui si mai departe. Stiu cum sunt incapatanatii:D. Am una acasa:d.
Deci zici tu ca la 2 ani si o luna incepe sa manance:)). Eh, n-ar mai fi asa mult...sa-mi pastrez optimismul:p
Pupici

Simona said...

Superb piticul tau!!! Imi place la nebunie cum povestesti de evolutia lui, sa ramai asa si in continuare, sa nu-i ingradesti evolutia, mi se pare nemaipomenit! Ce daca copilul vrea cereale la pranz sau supa la micul dejun, daca el vrea sa picteze case zburatoare sau oi cu sase picioare (vor veni si astea, n-ai frica), cine suntem noi sa le punem bariere imaginatiei... Dimpotriva, eu stau si ma minunez pana unde ii poarta gandul si ma gandesc cand am mai pierdut o farama de copilarie si am devenit mai adult, mi-as dori sa mai am acces la fel de facil ca mai demult la lumea lor minunata...
Va pupam si la mai mare!!!

Onixa said...

La multe multe multe luni!.Sa fiti fericiti si sanatosi.E tare dulce piticot.Eu tot citesc cu interes sa vad ce ma asteapta :).Va pupam cu drag.

Maria Coman said...

sunteti foarte tari :))

g.cojocaru said...

pe mine m-a dat gata! :) Pare atat de frumoasa aceasta etapa.... si am impresia ca o sa devina din ce in ce mai frumoasa, ca doar trebuie sa intre in "era" replicilor geniale.
La multi ani!

Beatrice said...

La si mai multe luni inainte!Pai fetita mea pe 21 face 2 ani si 2 luni,dar vreau sa spun ca nu-mi vine a crede ce de asemanari.Avem si noi o covrigarie,iar daca vede ca ocolesc zice la fel:mniam-mniam,sa nu mai spun ca la ceva bun zice asa in general,iar cand e o minuscula picatura de ceva,la fel asteapta sa fie stearsa.Este o perioada foarte frumoasa.Sa fie sanatos si frumos.

Zu said...

@Radda: multumesc. Din pacate a dat jobul peste mine, cu proiecte urgente si toate cele si sunt cam ingropata in treaba pe moment. Abia astept sa treaca si hopul asta...

@Roxana: Multumesc, daaaa, e incapatanat, mai ales ca a avut de unde sa mosteneasca :D.

Cu mancarea inca nu stiu daca e doar o aliniere de planete surprinzatoare , efectul lunii... sau e chiar adevarata foamea asta nebuna si pot sa ma linistesc si eu :D.

@Simona: Multumesc frumos, era sa ma opresc cu povestile- ma tot gandesc pana la varsta sa o tin asa :D... Ai dreptate, chiar imi doresc sa fie cat mai putin ingradit in gandire, sa accepte alte perspective asupra lumii - insa nu e usor, de multe ori reflexele mele sunt mai puternice si trebuie sa ma controlez.

@Onixa: :-) multumesc pentru urari. Fiecare copil se dezvolta in felul sau, insa sigur-sigur vei avea evoie de multa rabdare :-))). Eu ma gandesc ca acusica incepe sa vorbeasca fluent si gata, o sa ma ameteasca de cap...

@Maria: multumesc :D

@Gabi: da, exact la asta ma gandeam, la partea cu vorbitul - tinand cont de faptul ca eu sunt o vorbareata incurabila, cred ca o sa ma termine :P

@Beatrice: :D da chiar, multe asemanari... credeam ca doar piticul meu se declara scarbit de mizerie. Multumim pentru urari si va doresc si voua la fel, sa va bucurati impreuna de perioada aceasta cu adevarat tare frumoasa.

I-dana said...

am mai lasat un comentariu dar s-a evaporat :-). ziceam ca asa ma bucur cind citesc si la tine lucruri similare, faza cu biscuitii pe mine ma termina ... foarte dragut baby boy-ul vostru :-)

Radda said...

:( .....asteptam...sa treaca :)

Zu said...

@I-dana: nu s-a pierdut, dar l-ai postat la articolul anterior :-)

@Radda: si eu!!!! :-))

There was an error in this gadget