27 May 2010

Noapte alba

Ieri am iesit: Sun Plaza, pe motiv de Zu racita rau-rau, asa ca ne tinem departe de locurile cu multi copii, sa nu care cumva... In fine, asta, plus faptul ca vroiam sa-i cumpar diverse pentru "expeditia" la mare: ah, i-am luat o sapca safari, ooo, o nebunie :D.

Bottom line, piticotul a umblat si s-a agitat, eu am vazut o groaza de lucruri si mi-a placut - in ultimul timp mai mult prin parcuri am stat, nu mai fusesem la cumparaturi... eh, am ajuns acasa seara, obositi dar ok. Chiar si raceala, gatul erau mult mai bine si aveam o stare generala buna, motiv pentru care m-am lalait prin casa pana pe la miezul noptii, cand am cazut lata, dar doar pentru o ora, caci pe la 1 m-am trezit chinuita de o durere de gat ingrozitoare. Imi venea sa tusesc incontinuu, ce pastile de supt, ce medicamente... am behait cat am behait pana cand m-am mobilizat catre bucatarie sa-mi fac un ceai (eu nu beau ceai decat daca sunt bolnava, and I mean bolnava). Pe muteste, sa nu trezesc pe nimeni, am facut o mixtura calda si m-am refugiat in sufragerie si o beam pe intuneric, incercand sa-mi revin. Bezna totala... trec cinci minute bune... si piticot urla brusc. Eu ma lansez catre o mobila sa pun jos cana de ceai, sa ma duc la copil, Bu sare din pat si ma depaseste rapid, aproape lovindu-se de mine (cred ca inca mai dormea) si imi arunca un "tu ce faci aici???" mirat din goana calului, galopand catre copil. Ce sa fac, iaca si eu, in bezna, beau un ceai...procesez eu scurt. Il las sa se duca el, leagana odrasla, ii da apa, pac-pac si la culcare.

Zece minute mai tarziu, ne regasim in dormitor, eu cu ceaiul dupa mine, Bu complet treaz- ii zburase somnul. Decide sa iasa la o tigara si cand sa deschida usa: copilul urla. Il preiau eu: leganat, plimbat, vorbit, culcat.

Alte zece minute mai tarziu, ne regasim in sufragerie: eu confuza, el decis sa citeasca ceva, ca nu ii mai era somn. Zic sa ma duc sa ma culc, ma rasucesc pe calcaie in directia dormitorului si copilul urla. Il preia Bu si il aduce in sufragerie. Poate era racit, asa ca i-am dat preventiv niste medicamente... iarasi cu leganat, plimbat... insa piticotul era vioi nevoie mare si sporovaia vesel. L-am lasat jos: facea ture, gesticula, turuia si radea, in timp ce noi ne uitam la el epuizati... nu vrei sa dormi, mama???. Nah, l-am preluat eu si iarasi leganat, plimbat, soptit, transmis mesaje despre copiii care se culca... nimic, el se agita vesel la mine in brate.

Pe la 2 noaptea decidem sa incercam sa ne culcam toti trei, impreuna, poate adoarme asa. Facem intuneric bezna, ne culcusim frumos, ii dam iepurasul si hai la somn, facem nani acum... Ei, as! Piticot era un Duracell teribil de fericit: a chiuit, turuit, sporovait... ne-a escaladat pe sus, pe jos, pe dreapta, pe stanga... s-a ridicat in picioare... a aruncat cu iepurasul... ne-a mangaiat... ne-a suflat in urechi... ne-a tras de par, inghiontit si bruscat pe toate partile... a facut ture prin tot patul... orice, numai sa doarma nu.

Noi picam de somn. Am incercat sa ramanem seriosi (nu ne-a iesit), ne-a pufnit rasul, i-am cantat (cu vocea mea ragusita)... nimic. Bu mai reusea sa doarma, el doarme si daca se trage cu tunul... insa eu eram terminata. La 3.30 am cedat nervos, am luat copilul, leganat, susurat, vorbit si pac, l-am pus in patutul lui.

A dormit pana pe la 4.00, cand iar a inceput sa urle, iar m-am dus dupa el si iar cu leganat, vorbit, apa, culcare. Dupa care am pierdut sirul. Nu mai stiu de cate ori m-am trezit, deja eram pe pilot automat: copilul urla, coafura rezista... leganat, susurat, culcat... si de la capat.

Pana de dimineata, cand m-am trezit cu piticot zambindu-mi fericit in picioare langa patul meu. Ultima tura, cred ca pe la 7-8 dimineata, il preluase Bu si acum imi dadeau si mie trezirea.

Nu stiu daca am dormit trei ore in noaptea asta si nu, nu stiu ce a avut, singura idee este ca a dormit ieri in masina cand ne-am intors si poate ca nu ii mai era somn (???).

6 comments:

Ceska777 said...

Hm, sper sa fie o exceptie si sa va lase sa dormiti. Eu am mers in pat pe la 23:30. La 1 a vrut copilul lapte si am adormit intr-un fnial amandoi. Eu doar pana la 4 el pana la 7 cand l-am trezit pe tati si s-a desteptat si mucea mic.
Acum imi pica ochii in gura de somn el e voios.......desi obosit de gradi.

moto_pitzi said...

nu mai stiu cati ani are flacaul tau, ideea este ca atunci cand plange, il iei in brate prima data, daca vezi ca iar o ia la plans, nu-l mai iei in brate, il mangai, el stand in patut si tu stand langa el. am avut si eu aceasta problema cu ancuta. chiar daca sunt obisnuiti ca dorm in camera lor singurei, din cand in cand li se naste intrebarea: da' de ce? si atunci terorizeaza mediul inconjurator :). in plus, nu este deloc o idee buna chestia cu luatul in pat si dormit cu voi, indiferent ce problema ar avea. se va obisnui ca tipam si gata, functioneaza chestia. a mea are un pat generos in dormitor, drept pentru care, in situatii extreme, dorm eu cu ea. si am invatat-o ca si atunci este dreptul meu sa plec peste noapte de langa ea si ea nu va comenta :p (ma rog, cu mult lugu-lugu). ai putea sa-l obisnuiesti cu o lumina de veghe, care sa fie insa cat mai simpla si mai chioara. sa fie doar pentru confortul lui psihic. prea multe luminute jucause duc la impotrivirea la somn. sunt seri cand nu exista un motiv pentru plans, mai ales pe masura ce creste. a mea are tot felul de pretexte: faceam pipi (desi stie sa se duca singura), mi-era sete (desi are apa langa cap), mi-am uitat jucaria x la gradi etc. au ei o zi proasta (sau au avut), nu s-au descarcat suficient de bine si a mai ramas ceva pe teava, care in bezna noptii dezvolta ceea ce pana la adolescenta se cheama "sindromul emo", iar dupa adolescenta se cheama "sindromul de nefu" :P.

Zu said...

@Ceska777: din pacate si noapte trecuta s-a trezit, mai putin, e adevarat, insa... vreau sa doooorm... of, ce bine te inteleg :D

@moto_pitzi: Bebe are acum 1 an si 3 luni - noi l-am culcat din prima zi la el in camera si nu au fost probleme nici la adormit, nimic, asa ca iti dai seama, o noapte ca asta ne destabilizeaza total, nu suntem invatati :D. Iar cu dormitul impreuna: mai incercam cand suntem disperati rau si nu avem alte idei, dar tot nu ne iese, al nostru crede ca se da petrecere la noi in pat :-).

maria said...

ma speriiiiiii, eu speram ca la 1 an si 3 luni nu voi mai avea nopti din astea. uof :)

Zu said...

@maria: piticot doarme toata noaptea de pe la 6 luni, asa ca asta e doar o exceptie, o mare exceptie, there is hope :-))

Maria Coman said...

mmm si smaranda doarme teoretic. practic mai smiorcaie dupa suzeta. uneori odata pe noapte, alte ori de 10

There was an error in this gadget