29 October 2009

Don't call me baby

Observ cu stupoare ca e greu de inteles. Sa ma repet: sa cresti un copil este cel mai greu lucru ever, cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea si nu glumesc si nici nu ma chinuie patetismele. E frumos de mori dar e si atat de solicitant incat cedezi nervos. Nu stau acasa sa tricotez pulovere!!!!

Ieri, dupa ce am plimbat copilul marait de aproape 9 kg. in brate timp de o ora (!!!!), imi cadeau bratele, ma durea coloana de muream si aveam lacrimi in ochi. Pentru ca asta era doar sfarsitul unei zile criminale in care a urlat, plans, marait, tras de pantalonii mei, vrut plimbat la infinit, vrut in brate, nu a mancat si a trebuit sa-i bag siropuri pe gat si picaturi pe nas tinandu-l cu forta in pozitia culcat... si toate astea vorbind calm, bland, plina de iubire si durandu-ma sufletul pentru ca este bolnav si se chinuie. Ajung uneori seara sa numar, literalmente, minutele pana cand imi intra sotul pe usa, ca sa ma pot prabusi undeva. Jumatate de ora pentru ca apoi vine baia.

Azi m-am trezit teapana. Si am bagat aspiratorul, spalat pe jos si scris un articol (da, incerc sa raman zdravana la cap si cu casa curata :D).

Uneori am impresia ca mamele sunt creaturi drogate. Zambesc laaarg toata ziua, dau raspunsuri blande si repeta nuu-urile de mii ori pe zi. Sau cum face oita, vacuta, pisicuta... Nu poti sa urli, nu ai cum sa urli la propriul copil, pe langa faptul ca il iubesti de mori, ca nu are nici o vina, mai si crezi in mambo-jambourile alea despre atmosfera din casa/ familie si viitoarele lui tare psihice. Plus ca daca urli incepe sa urle si mai tare, trust me, am scapat o data un "da' de ce urlii???" plin de neputinta, pe un ton mai rastit catre odrasla oracaitoare si s-a pornit sirena si mai rau...

Asa ca acumulam nervi, oboseala, draci, furie. Si incep sa inteleg de unde vine puterea aceea supranaturala a mamelor :D. Din iubire, ok, imensa iubire, dar si din furie. Pentru ca lui bebe nu pot/ vreau sa-i spun nimic insa altora, pfff, just don't get me started!!! Un vanzator care se crede ironic, o cucoana mai intepata care imi da mie lectii, un nemernic aflat la volan... si in doua secunde pot sa ma transform intr-un balaur cu sapte capete si sa decapitez pe oricine uite-asa, intr-o clipita.

Doar pentru ca sunt calma si vorbesc pe un ton linistit nu inseamna ca trebuie sa-ti fortezi norocul si sa ma provoci. Intotdeauna am fost de parere ca musai sa te feresti de soferii incepatori cand vrei sa traversezi strada, contrar asteptarilor- ei te pot accidenta cel mai usor pentru ca nu au reflexele formate. La fel, contrar asteptarilor, mamele nu sunt rezervoare de stari zen care isi petrec viata facand prajuturele, so don't push your luck.

Forta e cu mine :D.

14 comments:

mariamirabela said...

Daaa, si asta cu "sa vina odata sotul acasa" stiu cum este... Daca Degetzica a avut o zi proasta eu incep cam de pe la 5 sa-l sun pe Printzul Consort si sa-l intreb cand vine acasa. Si el "pai ma duc la... si apoi vin acasa.", el ducandu-se la... pentru ca nu ma pot duce eu. Si atunci ma apuca o disperare si-mi doresc sa se faca mai repede 8 sa bagam copila la masaj si baie sau daca situatia este tragica rau, direct la baie. Si uite asa se duce Zen-ul meu pe apa sambetei.

ILANA ANDREEA said...

Si eu sunt cu tine, cu puterea gandului :)Stiu despre ce vorbesti si ai perfecta dreptate!
Nu ai cui sa ceri o mana de ajutor? Macar sa mai fie cineva cu tine in casa...macar o prietena in vizita, macar o sora/un frate care sa-i distraga 30 min. atentia ca sa poti respira...La mine asta a functionat.

Zu said...

@mariamirabela: :D si eu il sun...

@Ilana Andreea: nu, zi de zi suntem doar bebe si cu mine...

Uneori mi-ar placea sa ma clonez :D

Laura said...

Ha, si eu am patit la fel cand a fost racit bebe. Eram plina de rabdare cu el dar am fost pe punctul de a-i linsa pe doi pensionari tupeisti care aveau pretentia sa intre in fata la doctor doar pentru ca asa vroiau ei. Si copilul lor nici macar nu aera asa bolnav ca bebe. Pe vremuri mi-ar fi fost jena, acum n-am avut nici o retinere sa fac disciplina cu ei.

lore said...

Mda, te inteleg perfect. Stii care-i partea cea mai rea? (Iti scriu eu) Dupa ce se va face bine micutul (sper sa se intample cat mai rapid asta), va ramane cu o stare de-asta lipicioasa (in brate, joaca impreuna cu mami, rasfatz si alint non stop) mai multa vreme, iar tu desi vei spera ca s-au rezolvat toate, vei constata ca bebelusul e un burete care strange toata alintatura si pretinde inca iubire in plus!

alina said...

:)))))))
daca descoperi cum e cu clonarea, platesc gras numai sa-mi spui si mie!!!
eu as avea nevoie de 3 clone, se poate, pune pe lista, te rog!!!
ps. eu mai am iesiri, mai tip, mai trantesc, nu pot altfel, daca as tine totul sub presiune as fi fost demult 2 m underground. :(
nu foloseste la nimic, decat la descarcat, si de regretat regret instant, doar ca nu pot controla frustrarea si furia non-stop.
ne-ar trebui un medicament. :)

oanamada said...

Nu pot sa spun decat "Ole!!!"...ca mult adevar ai grait draga mea!

Zu said...

@Laura: eu am facut urat la furnizorul de internet (unul de bloc) :-)). Nu aveam net de doua zile si el nu imi raspundea la telefon, nimic personal, doar isi selacta apelurile, asa ca atunci cand m-am prins de chestiune am sunat incontinuu timp de o ora, tinand linia ocupata... De draci.

@Lore: da, ai dreptate, ma tem de asta... nici nu stiu ce altceva sa fac, din pacate.

@Alina: daca ma paleste miracolul, dau la toata lumea, fara numar, fara numar :-)).
Da, e greu sa te abti- ma gandesc ca bebe are doar 9 luni... pfff. Acum, mai exista si refulari: in momentele frumoase sau in sport (mi prea am eu timp, dar auta enorm la descarcarea nervilor).

@Oanamada: :D multumesc. E din strafundurile sufletelului meu chinuit, trebuia sa ma descarc :-))...

Malina said...

ah, sunt sofer incepator :)

in alta ordine de idei, I love this post

Zu said...

@Malina: :D multumesc. Uneori imi vine sa-mi printez asta pe frunte :-))

Eu asa simteam ca sofer, la inceput, imi venea sa-i avertizez pe toti sa nu-si forteze norocul cu mine, ca nu am reflexele formate: nu vedeam automat toate semnele de circulatie si parca nu reactionam suficient de rapid la trafic... Din pacate, dupa ce termini cu "incepator la volan" o sa ajungi "femeie la volan" :-(...

Aimee said...

Eu ma inchideam in baie cam de doua ori pe saptamana, dupa ce puneam pitic la somn seara, si nu mai ieseam de acolo nici daca auzeam casa cazand pe mine. Dadeam drumul la cada, aveam o carte si o jumate de pahar de vin cu mine si umpleama cada cu apa fierbinte si uleiuri si saruri de baie si doua ore, nu mai ieseam nici batuta. Pitica era data pe mana tatalui si ignoram (cateodata cu success) tot ce se intampla in restul casei.
E important sa iti gasesti oaza ta de liniste si sa te fortezi sa dai controlul complet al copilului pe mana tatalui, macar cateva ore pe saptamana. Tin pumnii :).

Malina said...

sunt convinsa ca o sa trec si prin asta

Zu said...

@Aimee: nu e o idee rea :-).

In general insa sunt o persoana pasnica, pot spune chiar ca destul de timida, asa ca situatia nu e atat de neagra insa, well, nici roz nu e si parca prea toata lumea isi imagineaza ca intelege si ca eu eventual sta acasa si bebe imi face masaj sau ceva :-))...

@Malina: asta cu femeie la volan pare sa fie eterna, indiferent de cat de bine conduci... aaaa, si sa iti zic si tie sfatul primit de mine: "nu te stresa, tine banda ta si volanul drept" :-))

ParinteCuminte said...

Mare adevaruri grait-ai! Imi amintesc cum am intrat intr-un magazin intr-o zi, copilul cerandu-mi un baton de ciocolata si eu adunandu-mi ultimii neuroni sa spun calm si ferm: NU. La care o doamna mai in varsta, oripilata probabil de cat de insensibila sunt i-a spus copilului MEU: lasa ca-ti iau eu ciocolata daca nu ti-o ia mami, nu costa decat un leu! Nu pot sa scriu urmarea, dar clar a scos tot ce-i mai rau din mine. Doamna, nu copilul :)

There was an error in this gadget