13 October 2015

Dialog foarte matinal

Prima ora a diminetii, copilul mare si cu mine incercam sa ne mobilizam pentru o noua zi de scoala bantuind cam haotic prin casa, amandoi adormiti. Usor exasperata, il interpelez:
- De ce umbli descult, ai papuci de toate formele si culorile! (are mai multe perechi)
Se opreste nauc, dar brusc interesat:
- Culorile?
- Eh, e o expresie... explic eu monosilabic
Ezita, proceseaza intens si apoi declara complet confuz:
- Nu inteleg ce sunt expresiile...

5 comments:

Infiintare SRL said...

Si foarte amuzant :)

Enache Alexandra said...

Copiii astia sunt tare haiosi, dar si destepti totodata. Evolueaza atat de repede... Dar cred ca nu ne mai mira nimic intr-un secol atat de tehnologizat.

Unknown said...

Zu? Unde ești? Văd că postează niște dubioși pe-aici, dar tu ai dispărut (?) de tot. Te-am căutat acum, după mulți ani, doar ca să constat că te-ai oprit la foarte scurtă vreme după mine. Ai abandonat cu totul? Dumnezeule mare, sper din suflet că ești bine și nu ți s-a-ntâmplat nimic! Îmbrățișări!
Andreea

Zu said...

I-am sters, gata, prea se infiintasera multi pe aici. N-am mai intrat nici eu de mult dar sunt bine, doar m-am lasat treptat de blog. Si nu m-am indurat sa-l sterg. Au mai trecut niste ani peste mine asa ca pls help: imi vine in minte mai multe Andreea si spre rusinea mea nu stiu cu care din ele ma conversez aici.

Unknown said...

Ce mult mă bucur că ești bine!! Doamne, nu-ți spun cate mi-au trecut prin minte, iar pentru fiecare mă rugam să nu!! E irelevant care Andreea. Ne-am conversat pe la începutul blogului tău. Au trecut anii peste noi toți, cu bune și cu mai puțin bune, dar toate în parametrii normali ai unei vieți... general acceptate ca fiind obișnuită (?), cel puțin în ceea ce mă privește. Mi s-a făcut dor de tine și mi-am zis "ia să văd ce mai face zuza de Zu! O fi bine?". Când am văzut că n-ai mai postat din 2015 și, mai ales fără măcar un "hai, pa!", mi-a înghețat sângele în vene pentru câteva secunde bune! Pe urmă m-am apucat să scormonesc prin blog. Nimic! Cum te știam meticuloasă, conștiincioasă și pasionată, ți-am scris cu pupilele mărite și cu o tonă de rugăciuni și speranță, mesajul pe care l-ai primit. Te-aș trage tare de păr, dacă ai fi lângă mine, fiindcă m-ai speriat! Mulțumesc Lui Bunuțu' că ești bine! Sper că și copiii și Bu sunt bine, la fel și părinții voștri. Mi-ar plăcea să mai scrii din când în când. Eu nu sunt in stare să-mi fac, nici acum, un blog. N-am ce povesti, e prea banal și, în plus, nici nu-s atât de pozitivă, de expresivă și de veselă ca tine.
Te îmbrățișez tare! 🤗🤗
Andreea