Maria mea

Numele ei l-am ales cu greu. Asta pentru ca aveam multe criterii de indeplinit: sa sune bine in ambele limbi, preferabil sa aiba o anumita initiala si... sa respecte diverse traditii din familia fiecaruia. A mea e sa aiba un nume de sfant, musai si sa preia un nume de undeva din istoria familiei. Asa se face ca al doilea nume al ei e al doilea nume al meu, al doilea nume al mamei lui, al bunicii lui si mai vine si de la strabunica mea (despre care am auzit lucruri tare frumoase cand eram copil si imi e draga indirect). O familie de Marii. Primul nume ni se pare acum ca i se potriveste tare bine desi mai sunt altele care imi sunt dragi in familia mea, tare frumoase, dar care nu mergeau din pacate, mai e chiar un nume care se regaseste in ambele familii, la ambele bunici, insa nici acesta nu a fost sa fie. Maria a ramas insa alegerea care leaga cele doua clanuri, cel care sa ii aminteasca mereu de radacinile ei, cine e si de unde vine.

Si e prima data cand am o Maria a mea :D. Primul an cu ea. de acum incolo, in fiecare an o sa ne serbam impreuna: La multi ani de sfanta Maria, draga mea! Sper sa fim mereu si prietene, complice, sa ne fim adapost si sprijin una alteia, sa putem rade mereu impreuna si sa vorbim orice. Sa fiu/ fim familia ta in adevaratul sens al cuvantului.