26 February 2013

La Zurli - spectacolul Tiribam Tiribum

Ce faceam eu de aniversarea casatoriei mele? Ha! Am dus copilul la Zurli! Bine, asta era de dimineata, dar e ceva ironic in modul in care am inceput ziua :D. Cu copilul, intre multi copii - o nebunie de lume si pitici multi-multi care se agitau, vorbeau, cantau, ridicau mainile, ba chiar s-au dus pe langa scena sa danseze mai bine acolo si sa adune faramele de confetti sclipitoare pe care gasca Zurli le arunca din cand in cand.

Omuletul meu nu a vrut la scena. L-am cocotat pe un teanc de haine, sa vada mai bine si acolo a ramas, cu figura aceea a lui cand proceseaza de zor ce i se intampla. Intai am zis hait, poate nu-i place, e prea zgomotos (microfoane, boxe, cantece...), nu stie toate melodiile (ma gandeam ca l-am crescut mai intr-o bula separata, fara toate hiturie acestea, insa m-am prins apoi ca nu sunt singura), dar nu, nu si-a dezlipit ochii de la ce se intampla acolo, a inceput sa aplaude de zor cand era nevoie "in scenariu", ba chiar cand vrajitoarea cea rea care vrea sa fure distractia a fost convinsa sa promita (impreuna cu toata sala, tinand degetul pe nas si rostind o fraza-polologhie lunga) cum ca va folosi cuvinte ca "te rog", "multumesc" si "te iubesc", copilul meu a tinut constiincios manuta pe nas si a promis tot-tot :D.

Cat despre mine, well, ce sa zic: sunt adult, alt target, alta mancare de peste, nu cred ca exista spectacolul ideal si pentru parinte si pentru copil pentru ca celor mici trebuie sa li te adresezi la un anumit nivel. Asa ca prefer sa vad cum reactioneaza el si sa ma bucur de bucuria lui, el e criticul. Dovada clara a fost faptul ca acolo unde eu n-am prins totul al meu copil nu doar ca si-a ales un preferat, pe Clopotel, dar m-a si intrebat de ce vrajitoarea era tot el - eu nici nu m-am sesizat, pfff...  Din rolul de adult-parinte nu mi-a placut ca existau replici intelese doar de noi, cei mari si plasarea de produse in show: copilul chiar te va crede daca ii spui ca servetelele umede Touch indeparteaza vrajitoarele murdare (ideea in sine nu e rea, dar eu am ceva cu partea asta de publicitate/brand). In schimb faptul ca au primit un kit Touch, mare hit, al meu a sters tot frigiderul cu servetelele umede si s-a spalat pe maini de nenumarate ori cu gelul antibacterian. Ce am apreciat e ca si-au propus sa faca totul interactiv si ca nu e un spectacol "incorsetat", dimpotriva, au dat libertate de miscare copiilor prin sala si i-au provocat sa cante melodii arhicunoscute ca  “Daca vesel se traieste” sau“Una este Luna” (ideea cu baloanele imense a fost foarte simpatica), sa dea replici, sa vina cu idei, sa spuna poezia cu "impacare" (o uitasem :D) etc. Sa reusesti sa faci o sala plina de pitici sa nu se plictiseasca ci dimpotriva, sa se umple de energie si freamat, wow, nu e de ici de colo...

2 comments:

Anonymous said...

Care e poezia cu impacarea?
Andrea

Zu said...

Impacare, impacare,
fara nici o suparare,
daca ne mai suparam,
luam valiza si plecam

- cred ca are si o continuare, ei au spus doar atat... nu mai stiu