14 July 2012

Prima saptamana



Ma simt de parca am castigat potul cel mare la loterie :D: dintr-o lovitura tot ceea ce am visat vreodata mi s-a implinit. Eu nu mi-am vizualizat nunta, rochia de mireasa pana la cel mai mic detaliu, nuanta parului si culoarea ochilor LUI... sau alte lucruri similare, insa mi-am dorit mereu o familie. Cu un el si doi copii, preferabil, vai, daca mi se putea permite sa aleg, well, primul sa fie baiat si al doilea fata. Ca ii iubeam oricum erau si orice erau, evident, asta e clar, insa imaginea din capul meu asta era si acum ca o si am in fata ochilor si imi vine sa ma ciupesc sa imi confirm ca e reala: am doi copii, un baiat si o fata, adorabili si minunati si sanatosi si... nu am cuvinte sa spun ce poate sa insemne asta pentru mine, ca sunt aici, ca am ajuns pana in punctul acesta.

Emotiile au fost mari, enorme. De la grija constanta pentru tensiunea care nope, nu s-a clintit niciodata macar o unitate in sus peste valoarea "permisa", la Rh-ul complet inofenisv si pana la faptul ca o vreme am crezut chiar ca o sa fac un atatc de panica pe masa de operatie, simpla idee de "rahi" trezea in mine o groaza de amintiri dureroase pe care le credeam depasite si ingropate cu brio - era sa imi pierd primul copil si spaimele de atunci cresteau pe masura ce se apropia momentul nasterii si imi bantuiau visele in ciuda oricarei idei logice ca nu, de data aceasta chiar nu avea de ce sa fie la fel. Am vrut sa aleg anestezie generala cuprinsa de stres, insa cumva in dimineata programata pentru cezariana lucrurile s-au invartit de asa natura ca m-am lasat convinsa sa facem rahi si am vazut-o pe "cea mai capoasa fetita" :D ce a urlat de cand au scos-o din culcus pana cand a ajuns langa mine, certandu-i pe limba ei sau, cine stie, doar povestind diverse, ca poate era nevorbita de mult... Iar 3400 g, wow, asta mi s-a parut enorm! :-))

Si mandra e chiar asa; capoasa, vocala si rea de foame. Minunata, mica (mmmnu, am ajuns la concluzia ca 3400 g nu e enorm, are niste manute miiici mici... pfff, te topesti), rozalie, cu degete de pianista si cuminte pana la urma - daca mananca pe saturate doarme linistita fara probleme.

Ieri a implinit o saptamana de viata si inca mai invatam sa functionam impreuna. Adaptarea la "acasa" e grea, a venit la pachet cu toaaate durerile posibile pe capul meu (am facut reactie la anestezie, febra de la furia laptelui etc) si o noapte cu febra 39  la cel mic si rosu in gat (n-a mai fost bolnav nici nu mai stiu de cand si iata ca taman acum s-a intamplat). Mda, partea buna e ca toate sunt probleme care trec si o sa radem candva de ele, partea proasta e ca au cam venit tavalug si inca nu imi vine sa rad :D. Mai avem de tras nitel pana cand sa se aseze fiecare lucru pe fagasul sau, iar caldura asta, of, ne termina, insa fiecare zi e un pas inainte iar cei doi pitici sunt fabulosi: ea, cu mutritele pe care i le descopar in fiecare zi... el, adorabil cu replici de genul "ai grija de bebe meu, sa nu plece" cand l-am dus (fortat si cu inima indoita de diverse sentimente de vinovatie) la bunici, pe motiv de viroza ce nu vrem sa ajunga la cea mica.

E grea viata in patru, dar e atat de frumoasa incat eu nu o dau pe nimic altceva - o sa invat sa jonglez cu rolurile mele cele noi/ extinse si pana atunci imi acord timp sa ma entuziasmez de privirile usor mirate si atat de inocente ale fetitei mele sau de entuziasmul si caldura baietelului meu, ori pur si simplu sa rad din toata inima vazandu-l pe Bu la fel de stangaci ca si mine in rolul de "parinte de doi". Pfff... am castigat la loto, acum imi ramane sa "deschid" cadourile si asta o sa imi ia cativa ani buni :-)).

21 comments:

Monica said...

La multi ani, mica Zana, si bine ai venit!
Felicitari, Zu si Bu, pentru cele doua minuni, sa va tina Dumnezeu sanatosi si fericiti!
Te imbratisez cu toata dragostea din lume:*

KaBea said...

Multa sanatate micutei zane aparute in viata ta, dar si tie.Iti doresc ca "jongleriile" sa-ti iasa,dar sa fi si "maiastra" in a le face.
Sa aveti numai bucurii!

Masha said...

sa va traiasca si sa va bucurati din plin!!!

Zu said...

@Forfecutsa: Multumim mult, uite ca zana nu ma gandisem sa ii spun :-)) - imi dai idei de alint.

Zu said...

@KaBea: oh, da, cred ca mai am multe de invatat, o sa cresc si eu impreuna cu ei :D

Zu said...

@Masha: multumim frumos

AndreeaG said...

Mi-au dat lacrimile mai Doamna! :)
Da, in 4 e frumos tare, e o formula buna, m-am regasit perfect in tot ce ai scris aici.
Grozava atatitudine, felicitari!

Anonymous said...

:D Ce frumos!?! Felicitări! Și toate viselei voastre și ale ei să devină realitate!

mamadiniubire said...

Felicitari! si ma bucur ca totul a iesit bine la final si ca iti poti tine fetita in brate. Stiu cum e sa treci prin emotii din cauza unor analize care nu sunt foarte grozave si sa stai cu sufletul la gura pana la momentul nasterii. asa sunt eu acuma si mai am inca 2 saptamani pana cand imi voi strage si eu bebele in brate. Povestea ta imi da curaj ca va fi totul bine! Sa fiti sanatosi in continuare si astept sa ne povestesi mai multe de cum e viata in 4!

zmeura said...

minunat! dragoste si fericire infinita va doresc.

mariamirabela said...

Felicitari, Zu, ma bucur ca totul este bine la voi acasa! :) o viata in patru plina de bucurie va doresc!

Camelia said...

ce frumoasa e! felicitari si bun venit in lume!

Zu said...

@AndreeaG: :D multumesc, mai am eu si caderi de moral, nu e totul perfect, dar cnad imi trec valurile de hormoni lumea e roza in coltul meu de univers

Zu said...

@Mona: multumim frumos :D

Zu said...

@Mamadiniubire: o sa fie bine, o sa vezi! Musai sa fie bine! Si mai e asa putin... wow, deja vezi linia de finish, nu??? :D

Zu said...

@Mailina: multumim mult, mai povestim pe aici ca sigur o sa avem multe aventuri de istorisit :D

Zu said...

@Mairamirabela: agitat rau si haotic, dar bine, da... pls ca la noi balamucul e un mod de trai, oricum, nu???? :-))

Zu said...

@Kamelia: multumim :D

Oana said...

Vaaai ce frumos ai scris! Ma bucur mult pentru voi si va doresc sa aveti mereu sentimentul asta, de castig la loto! Va pup

Ana said...

Vai, cata emotie mi-ai transmis, ai descris superb prin ce treci. Sa va dea Dumnezeu putere si sanatate sa va cresteti copiii si sa-i vedeti, cum zice bunica mea, la casele lor.

MMA said...

Felicitari! sa va traiasca amandoi copii si poti sa stii ca e ca si cum ai fi castigat la loterie sa ai pereche si in ordinea asta frate mai mare sa aiba grija de surioara lui!
Sa fiti sanatosi si fericiti!