Povestea de aici continua cu momentul fabulos in care, nu mai stiu cum, reusim sa culcam copilul si, bonus, doarme chiar in patul lui! Wow! minune, zicem noi, si ne punem pe recuperat somnul. Asta pana pe la 6 dimineata, cand ma trezesc brusc ca sa aflu ca sanvisurile pe care i le facusem cu o seara inainte sotului meu mai ca l-au otravit, dandu-i stomacul peste cap (nope, zau ca nu am vrut sa-l otravesc :D). Stomacul ala sensibil, care face chestii de genul asta.
Booon, sa recapitulam: trebuia sa plecam de dimineata si piticul facuse febra seara iar Bu se declara cu stomacul in pioneze. Right!
Dimineata ne trezeste telefonul prietenilor cu care trebuia sa pornim la drum, ii pusesem pe hold cu o seara inainte asa ca acum stateau si ei cu arma la picior si se intrebau ce si cum... Bu si cu mine ne uitam unul la celalalt, analizam situatia, dam in bobi, tragem linie si decidem: plecam! Copilul era ok, avusese doar un puseu de febra si o noapte agitata, asa ca l-am luat pe sus si l-am lasat la bunici cu medicamentatia aferenta si stabilit clar ca daca era ceva, ne intorceam val vartej (eram la Breaza, nu asa departe), iar Bu a garantat cu mana pe inima ca e bine. Mda...
S-a dovedit o alegere buna: piticul n-a mai facut febra, a bagat mancare buna pregatita de Buna in el la greu, era vesel si ok, i-a prins bine sa mai stea si cu altcineva.
Iar noi... am continuat prin a parlamenta cu ce masina sa mergem : a lor, a noastra, ba a lor, ba a noastra... de a iesit pana la urma ca merge fiecare familie cu masina proprie, daca sunt probleme cu piticot sa ne putem intoarce noi repede... si am pornit la drum. Ok, ajunsi repede, ne-am ratacit nitel prin Breaza, ne-am uitat cum ploua mocaneste si cat de frig putea sa fie afara, asa ca ne-am retras rapid la caldura si un biliard. Plus palinca, adusa miseleste de prietenul cu care plecasem din Bucuresti, palinca ce a pus capac intregii seri: cei doi, plus sotul aniversatei, s-au imbatat!!! Bu a picat cel mai rau: nedormit de mult si terminat de oboseala, a cazut lat din trei (3!!!) paharute de palinca si a inceput sa afiseze zambetul acela de om happy in universul propriu si complet rupt de al nostru. Motoarele i s-au activat la maxim si a inceput nebunia: au dansat, au facut karaoke, mi-a facut dedicatii, a varat un telefon in mancare si... pac, a picat lat intr-o camera de la etaj si dus a fost... Bu has left the building :-)))).
Concluzia 1: nema canasta in seara respectiva, ca ne lipseau partenerii activi de la joc. Concluzia 2: mima e un joc simpatic. Concluzia 3: Bu ma declarase deja "apriga", acum am ajuns si "focoasa", pe motiv ca l-am lasat sa doarma in alta camera :D. Concluzia 4: am jucat a doua zi si canasta, iar noi, fetele, i-am batut mar, sa stim o treaba!
4 comments:
deci pana la urma v-a iesit:))super!
:-))) da, aveam mare nevoie de "altceva" - viata cu un copil este totusi foarte solicitanta si nu mai poti face mereu toate lucrurile de dinainte. In general nu e ceva rau, insa din cand in cand e binevenita o evadare.
Zu: ce mare dreptate ai. Sa stii ca ti-am urmat sfatul, iar iesirea la Paris a fost perfecta, ne-am simtit minunat. Acum am cazut iar in depresie, dar imi trece ca ma apuc de facut bagaje. ;)
@Mariamirabela: :-) ma bucur, dar nuuuuuu, nu da in depresie, fa bagajele si cu o luna mai devreme, daca e nevoie :-)))... si eu visez acum la Revelion si incep sa simt miros de Craciun - hapy, happy, desi sunt in urma cu o groaza de lucruri, dar who cares. Si chiar cred ca cei mici simt cand esti mai relaxat si actioneaza si ei in consecinta: parca ma inteleg mult mai bine cu piticul de cand mi-am mai eliberat din stres.
Post a Comment