03 November 2010

Day three

Gradinita. Azi a plans. Era marait inca de dimineata, probabil ca nu era convis ca vrea sa mearga, dar a venit cuminte cu mine. Cand a vazut ca plec, atunci s-a declansat plasul.Am iesit pe usa cu inima cat un purice, aproape sa ma intorc pe calcaie, sa-l iau acasa. Dar am sunat o prietena care este si mama ce si-a dus copilul la gradi la randul ei si, bonus, educatoare de gradinita (alta gradinita). M-a sfatuit sa sun inapoi, sa intreb ce face si cat timp a plans dupa ce am plecat. Se juca: plansese doar cateva minute. Nu e perfect, dar nici tragedia pe care o aveam eu in cap.

E greu si incepi sa te intrebi daca esti o mama buna. Solutia e sa nu-ti lasi gandurile sa plece in directia "aia", a vinovatiei si indoielilor, asa ca da, sunt o mama grozava pentru copilul meu, il iubesc de mor si fac tot ce pot si stiu eu mai bine pentru el! Howgh! :D

pfff...

7 comments:

Mihaela Nistor said...

Eu plnageam in fiecare zi la gradinita, nu-mi placea si mereu imi era frica ca nu mai vine nimeni dupa mine. Ca mama, nu stiu cum voi reactiona...

Roxana said...

Eu cred ca in timp se va obisnui:). Mai ales daca descopera lucruri care ii plac acolo, daca isi face prieteni.

Arhi said...

cand ma gandesc ca il stiu inca de cand a fost conceput, nu imi vine sa cred:))

Zu said...

@Mihaela Nistor: wow, chiar plangeai zilnic??? Asta ma sperie... eu sper sa treaca repede totusi, pentru ca aici sunt si eu stresata: ma chinui sa-i explic cum ca nu e parasit, nu e abandonat acolo, sigur vine mama si-l ia.

@Roxana: Ma tot gandesc la faptul ca nu e nici primul si nici ultimul, si vad ca se intelege bine cu educatoarea lui si cu asistenta medicala: sta cu ele, nu are probleme sa il tina in brate, dimpotriva....

@Arhi: Incalcite sunt caile netului :D : eu te citesc de mult cu placere (desi sunt un comentator groaznic, stiu), insa zau daca aveam habar ca tu ne urmaresti "aventurile" de atata timp :-). Anyway, pe moment la noi e cu rauri de lacrimi: plange copilul, plange mama... mai e putin si plange si bunica :D.

Unknown said...

Ha, na, ca m-am dat desteapta zilele trecute si-ti ziceam ca asa e viata si ca e mai bine pentru ei la cresa sa mai cunoasca copii. azi ca am primit telefon de la cresa cum ca mi-l primeste si sa vezi....m-a apucat si pe mine jalea. Si uite ca nu ma mai simt asa sfatoasa brusc.:~

g.cojocaru said...

curaj!! si tie si lui! treptat se va acomoda. cred ca mai toti trec prin astfel de etape...

Zu said...

Da... trecem noi si peste asta :D