Concert Guns N'Roses

Este trupa careia chiar i-am fost fan de tipul clasic: postere pe pereti, invatat pe dinafara aproape tot din caseta video cu concertul din Tokio, stiut cam toate versurile din orice melodie si mazgalit toate caietele cu numele trupei (inca ii mai sunt fan, printr-o loialitate prelungita). So, colanti sau nu, Slash sau nu, eu nu puteam rata ocazia sa-i vad.

Si i-am vazut. Si zau daca regret. Ok, am citit cronici de toate formele si culorile: au intarziat si au avut o prestatie oribila, sau, dimpotriva, a fost super beton tot concertul. Eu nu pot spune ca fost the best of the best, nu a fost: da, Guns intarzie, dar tot nu e fun sa stai doua ore si ti se cam lasa de toate cele... iar prima parte a concertului Axl a cantat oribil, spart, cu melodiile interpretate de intreaga trupa pe alt tempo, parca... groaznic. Ma apucasera groaza si disperarea, plus ceva mila pentru bietul om - om pe care, de altfel, nu il mai vazusem in viata mea atat de incotosmanat :D: avea blugi lungi, tricou, sacou kitchos, bandana, palarie de cowboy si ochelari de soare!!! (in fine, asta la inceput, ca a schimbat la tinute de m-a ametit).

Trupa in spate (4 chitaristi???) canta foarte ok, unitar, doar ca vocea lui Axl era stridenta si defazata peste tot ansamblul asta, nu stiu, poate era ceva tehnic, un reglaj de sunet, ceva. Ok, nu mai e el fix ceea ce a fost, again, asteptarile mele erau oricum foarte mici si cu siguranta nu aveam pretentia la formatia din vremurile ei de glorie, are totusi 48 de ani, insa iata ca mai tarziu s-a dovedit ca-l duce vocea si ca poate... asa ca, nu am idee: nu se incalzise, erau probleme de sonorizare sau pur si simplu nu a vrut sa isi forteze vocea... Probabil ca o combinatie.

M-au mai nedumerit un fragment de Pink Floyd si un solo de chitara cu Pantera Roz (wtf ???), modul in care se schimbau chitaristii intre ei la solo-uri, grafica video din spate (slab, slab), monitoarele prea mici si prea jos amplasate si gustul vestimentar al lui Axl (nu era el nici inainte prea priceput, dar caderea aceasta inspre cowboy nu cred ca i se potriveste).

Insa, taman cand eram eu pe culmile disperarii, a intrat cu un Sweet Child O'Mine pe care era EL, Axl, asa cum trebuia sa fie si of, totul suna ireal de ok, si toata lumea a cantat cat ii tineau plamanii (inclusiv eu) si, gata, eram din nou o pustoaica de liceu si pe scena era Guns. Vraja era acolo, o facuse si din momentul acela a inceput sa se spele de pacatele de la inceput :D. Si a cantat si Don't cry si You Could Be Mine si Knockin’ On Heaven’s Door (wow! ce bine suna in continuare, cu pus multimea sa urle si tot tacamul) si Paraduse City si November Rain si... cam tot ce trebuia sa cante, yessss!!! Nu pot spune ca redresarea a fost 100% perfecta, insa diferenta era evidenta si chiar daca nu m-au tinut in permanenta in priza tot m-am bucurat enorm sa-i vad, sa-i aud, sa le cant melodiile, sa simt atmosfera de Guns si sa ma simt pustoaica again. .

A fost bine? Daaaaa. A meritat? Daaaa. Regret? Nuuuu.

Am vazut Guns, am topait, am cantat, m-am bucurat. Adica, wow, am fost la GUNS!!!!!!!!!!! :-))))))))







More videos here.