12 March 2009

Din lac in put

Acum doua zile am pus mana pe mult-doritul Colief, medicamentul minune contra colicilor. Entuziasm maxim in familia noastra, viziuni pantagruelice despre somn nelimitat si liniste deplina... Yep, right!

De doua zile a inceput nebunia: plans necontrolat la masa, dupa masa, inainte de masa, in pat, pe canapea, in brate la mami, in brate la tati, dimineata, la pranz, seara si chiar noaptea (damn!), situatiune disperata, parinti nedumeriti. Am apelat la toate metodele clasice:

- are gaze? da-i si fa gimnastica si alte teste abracadabrante, ca sa aflam ca nu, nu are (Colief asta chiar merge :D)...

- a mancat? pai da, cu greu... si poate nu e bine sa indesam mancare in el...

- totusi, poate mai vrea... ok, umblam obositi lati dupa o ultima ramasita de lapte, ceai macar... in timp ce copiul oracaie de zor... ca sa descoperim ca nope, nu mai vrea...

- poate trebuie schimbat??? desfacem toate capsele alea nesuferite, driblam un jet de pipi sau stergem dupa ceva caca lansat in spatiu si nu, nu e nici asta...

- ii e frig/ cald? fugim la termometru, pipaim creatura oracaitoare... mmmmnu...

- vrea afectiune? luam copilul in brate si dupa ce incasam o sirena antiaeriana in ureche concluzionam ca nu, nici asta nu e...

Ajunsi la suzeta, pe care jurasem ca nu o vom utiliza in veci si pe care in 70% din situatii copilul o scuipa intre doua ragete, am apelat la ultima varianta: sunat doctorita. Concluzia? Suntem in plina etapa de dezvoltare a sistemului nervos al lui bebe, chestie care il suprasolicita si cam da peste cap, asa ca plange des. Foarte des. Si nu prea e nimic de facut, mult calm si rabdare, plimbari lungi si masaj. Iar etapa asta o sa dureze cat tooooaaaaaaaaata luna a doua. Ooooooooooo, the joy!!!! It's gonna be fun, fun, fun :D!!!!

Situatiunea nu este disperata, o sa trecem si peste asta cu siguranta si chiar pana una-alta continuam sa ne distram in stilul caracteristic. De doua ori mi s-a intamplat sa-l gasesc pe Bu nervos spume-spume, cu copilul urland si strambandu-se la maxim in bratele lui, in timp ce incerca sa-i dea sa manance. Mecanica actiunii era cumva urmatoarea: mogaldeata urla de foame, cascand gura si cautand frenetic, doar-doar o veni biberonul de undeva. Bu ii dadea biberonul si, stupoare, piticania refuza categoric, dand din cap in toate directiile si intensificand urletele. Si tot asa, secventa era reluata de cateva ori... aducandu-l pe Bu la exasperare. Moment in care ma asez eu langa ei, iau biberonul, il bag in gura lui bebe si acesta incepe sa pape cuminte, facand liniste iar Bu ramane perplex... :-D. Trucul? Nu e nici un truc... poate experienta mai multor mese cu piticania facand aceeasi scena, poate avantajul parintelui odihnit, poate bafta chioara, who knows???... oricum, indiferent ce zic, Bu tot nu e convins ca nu e ceva voodoo la mijloc... :-))

4 comments:

mariamirabela said...

Omg, asta ma asteapta?

Si daca eu incerc sa fiu zen in sperantza ca va fi si copilul zen si va dormi toata noaptea, nu ajuta?

Zu said...

:-( nu am vrut sa sperii pe nimeni, adevarul este ca noi incercam sa intampinam toate lucrurile cu mult umor si calm, nu ne iese tot timpul dar nici nu e chiar asa de groaznic- eu acum ma mai descarc pe blog, mai eliberez din tensiune... Cu siguranta este mai greu decat te astepti, insa e si frumos, atat de frumos cum nu pot sa iti spun si da, merita tot efortul.

Anonymous said...

Exista un nene, imi scapa numele pe moment, care are o teorie despre un al patrulea trimestru de sarcina. Cauta pe Google despre asta. Ideea e ca nesuferitele de colici incep pentru ca lu' dom' Bebe ii displace profund faptul ca a fost deranjat din burtica lui, unde se simtea asa de comod.
Asta inseamna ca trebuie sa-i asiguri aceleasi conditii pe care le avea in uter. Cum faci asta?
1. Il infesi nu foarte strans.
2. Il legeni sau il plimbi in brate, important e sa fie in miscare.
3. Ii pui un CD cu niste stropi de ploaie (exista asa ceva?) sau ii deschizi uscatorul de par. Ideea e ca in uter auzea non-stop zgomotul sangelui curgand prin venele lu' mami.
4. Ii dai o suzeta.
5. Il asezi pe o parte sau pe burtica.

S-ar putea sa cedeze colicile la una din aceste masuri, s-ar putea sa fie nevoie de toate, concomitent, sau s-ar putea sa nu cedeze la nimic.

Zu said...

Multumesc, se pare ca ne-am mai linistit cu gazele, acum insa plange aparent fara motiv, asa ca o sa testez din cele de mai sus. Merge foarte bine cantatul+dansatul, insa ma mai lasa pe mine bateriile :-))