Evenimente cu bebe

Suntem intre doua drumuri, evenimente, orice merge pe la noi zilele astea :D. Intre doua drumuri pentru ca, well, se pare ca maine incarcam jumatate de casa in masina, punem copilul in varf si fugim la munte. Intre doua evenimente suntem pentru ca taman a trecut Craciunul si vine Revelionul, alta provocare cand ai bebe...

Dar sa vedem ce a fost, ca ce vine e sigur plin de surprize, ca la noi :D:

Intai au venit parintii lui Bu, sa petrecem sarbatorile impreuna. Si la vederea lor bebe s-a pus pe un plans si o jelanie, ceva teribil, il luam ba eu, ba Bu in brate, cum dadea cu ochii de ei iar incepea sirena... Da, este faza "aceea" in care se sperie de straini. Norocul nostru este ca ii trece relativ repede, asa ca dupa cam 20 de minute radea cu gura pana la urechi la bunicii care se scalambaiau de mama focului la el. Si lucrurile au reintrat in fagasul normal: luat in brate, pupat, alintat, jucat cu el, fugarit prin casa... si piticot vesel nevoie- mare.

A doua zi: masa de Craciun la ai mei. Luat toate catrafusele (da, inclusiv scaunul de masina care, nu, nu se pliaza) si plecat. Am fost 16 pana la urma si doar doi copii, plus unul in burtica... dar tot a fost nebunie, evident. Prima parte: intrat cu bebe, toata lumea a venit la el, s-a declansat sirena, a inceput sa urle :-)). Deja stiam povestea, l-am luat in brate si tinut putin deoparte pana cand s-a obisnuit. Restul zilei a decurs foarte bine: a stat in scaunul de masa, de unde lansa obiecte pe jos... ba pe la toata lumea in brate si a fost gadilat, pupat, smotocit si toate cele... a primit cadouri (are niste "botosi" olandezi :D)... a vazut bradul... a vrut sa manance diverse chestii intrezise (cred ca a prins si putin cozonac)... a dormit la ai mei in camera, insa doar o ora... evident ca mamica lui cea zarghita nu s-a putut abtine si l-a dotat cu un tricou pe care scria baby's first Christmas (stiu, stiu, dar, hei, macar nu l-am imbracat in spiridus sau altceva de genul, bine??? :D)...Cel mai interesant este ca atunci cand a ajuns acasa, noi eram lati si el vioi, avea chef de plimbat cu antemergatorul :-)).

Urmatoarea zi ne-am gandit noi sa-l ducem in Cismigiu, sa vada luminile de Craciun. Frumos bradul si frumos amenajat, nu am ce spune, insa inghesuiala, ceva teribil... abia am gasit un loc de parcare. Am plecat la ai mei, in vizita :D, le-am cazut pe cap si cotrobait prin frigider...

Ce a venit dupa aceasta zi??? Botezul verisoarei nou-nascute (care a ajuns deja pe la respectabila varsta de 3 luni). So, urmatoarea zi am plecat la botez. Cu Bepanthen-ul in buzunarul hainei mele elegante, pentru ca nu am putut sa-l desprind din gherutele odraslei care insista sa manance tubul de crema. De data aceasta bebe nu a mai pland cand a vazut pe toata lumea, probabil ca nu apucase sa-i uite :D si s-a lasat smotocit in toate felurile. A stat cuminte si a mancat un pai ("de baut") si o portocala (si-a bagat dintii in coaja)... a jumulit un cos de paine si a tras de toate sticlele de plastic... si a mers pana ne-a cocosat pe toti. Pentru ca vroia sa mearga si cum nu puteam sa-l lasam in patru labe, il tineam de manute si ne plimbam (Bu sau eu) cu el pana cand cadeam lati... A marait cam mult pentru ca erau cativa copii mai maricei (2-4 ani) si vroia sa mearga la ei, insa acestia se fugareau pe acolo si nu il bagau in seama. A si dormit, mai greu cu adormitul, insa apoi l-am pus in carucior si l-am parcat in biroul patronului restaurantului (si ma tot duceam eu sa-l verific) si s-a trezit dupa cam doua ore...

Ieri am primit vizite acasa (verisoara, prieteni) si l-am plimbat la mama si inapoi. Zi banala, daca e sa ne uitam la cele de dinainte :-)).

Acum ca am bifat toate aceste activitati, ne gandim sa mergem la munte. Maine. Deja eu fac liste: storcator de fructe, multe banane, haine groase, aaaaaa, multe jucarii, pfff, tarcul... si tot asa.

Urmeaza Revelionul :D.

Craciun

Primul Craciun cu bebe... frumos dar si o nebunie tipica familiei mele, mai nebunie ca oricand... acum mergem la ai mei unde vom avea 18 adulti la masa, trei copii si un bebe in burtica :D. Adica balamuc general, asta e clar... :-)). Au venit si socri, asa ca bebe va avea alaturi toti bunicii, vine verisoara mea cea insarcinata (alta, de data aceasta, yep, I know :D), vine verisoara cu bebe de 3 luni, verisoara din strainatate pe care nu am mai vazut-o de mmmm, 3 ani cred si tot asa... tot clanul, cu gogoasa, nepotelul meu si Bro' si unchi si matusi si alt verisor si... pfff, o gramada de oameni.

Craciun fericit tuturor :-)!

A bon entendeur...

Ar trebui sa fac rezolutii. Sau bradul... :D. Am sa le fac mai incolo... Acum am zis sa scriu ceva ce cam fac deja de cateva saptamani/ luni (???) bune:

Nu trag de oameni. Nu mai dau telefoane, nu mai scriu mail-uri, nu ma mai chinui sa pastrez legatura cu persoane care nu raspund la fel. Sunt o persoana foarte sociabila, ma bucura mult sa comunic si sa cunosc oameni, dar nu am nevoie sa ma milogesc de nimeni sa pastreze legatura cu mine, fie ca e vorba de rude, prieteni, cunostinte sau pur si simplu oameni cu care sau pentru care lucrez. So, daca are cineva nevoie de mine sau pur si simplu ii lipsesc... sunt usor de gasit si am o personalitate destul de placuta, cu siguranta nu mananc oameni :-))...

Verigheta

Am gasit verigheta. A mea, nu pe a lui, sa nu ne entuziasmam prea tare... a lui e prin copaci, pe unde a zburat... Nu, nu a fost gasita nici cu detectorul de metale...

Insa a mea... disparuse cam de o luna incoace. Cum eu nu o port, decat pe la ocazii si nici atunci, o tin pusa "bine". Well, memoria mea functioneaza pe principiul "pune lucrurile intr-un singur loc si asa le vei gasi usor cand le cauti" si cumva, in mod miraculos, se pare ca am incalcat regula si, pfff, verigheta mea a disparut fara urma. Am cautat-o eu in toate locurile cunoscute si tipice mie, nimic. Deja incepusem sa intru la banuieli si sa ma gandesc daca sa o dau si pe asta disparuta, cand Bu-cel-vesel-si-nebanuitor a lansat in eter intr-o doara: Da' ce cauta verigheta ta aici, Tzumpi?.. Aaaaaa, unde, unde??? Ooooo, aici era verigheta mea, vai de cand o caut... mirare, stupoare, incantare... si iata cum s-a produs reconcilierea... :D

P.S. Era in birou, intr-o cutiuta, nu am idee ce facea acolo, probabil ca am pus-o eu "foarte bine" cand am avut muncitorii in casa... singura chestie e ca am uitat unde am pus-o asa de bine...

P.P.S. Acum am pus-o "bine" in cutia mea de bijuterii... :D

Zi memorabila

Ok, cred ca so far asta a fost "cea mai cea" zi cu bebe, la capitolul nebunii... asa ca trebuie s-o inregistrez pentru posteritate.

M-am trezit jumulita, cu insificient somn la bord si o bormasina fix pe cerebel. Bosmasina a tinut-o asa pana pe la 14.00, cand am plecat eu de acasa si "ala" inca mai fora, zau daca stiu ce facea acolo... dar a barait cu pauze de 5 minute, nu mai mult, incepand de la ora 9.00 pana dupa pranz. Pe mine ma durea capul crunt, atat de crunt incat am luat si pastile, am incercat sa ma si intind (ei, as', baraia dracia) si, in general, aveam o stare oribila.

Bebe nu si-a facut tot somnul, tot pe motive de bormasina, asa ca vira si el spre marait... Dar tot a reusit sa plece la plimbare prin casa, impingand scaunul din bucatarie pe post de antemargator... wow, asta zau daca imi imaginam, l-a scos frumos din bucatarie, impingand la el... si a plecat la plimbare pe hol...

Afara, frig, nameti si ninsoare. Eu trebuia neaparat sa plimb niste acte, asa ca a venit Buna sa stea cu bebe si eu m-am incumetat, injurand din toate incheieturile. Am mers pe jos, caci masina proprie, ha, impotmolita... taxiuri, varza... trafic nebun... mijloace de transport in comun- trebuia sa schimb vreo doua si si alea cu distractia legata de trafic... M-a nins, am obosit, mi-a fost frig, am mers greu... bleah.

Dar the real fun a fost insa cand m-am intors acasa, in versiunea inghetata si lata de oboseala. Bebe dormea si a dormit fix cat m-am moscait eu sa ma schimb, sa ma dezmortesc putin si sa-mi fac un sandvici, ca eram lihnita de foame. Ca in bancuri, taman cand cascam gura sa musc, odrasla a inceput sa urle. Cum nu l-am mai auzit, ever, a durere... plangea de sarea camasa pe el, ceva incredibil, sa mor de inima. Plangea in brate, plangea... am zis ca sunt dintii, ca i-am lipsit eu, ca sa-l schimb... bajbaiam si el urla. M-am apucat sa-l schimb, ca facuse caca si asa am vazut ca se oparise tot la fundulet, arata urat si parea ca urla si mai tare cand il stergeam, asa ca hai sa il bag in cadita, in apa calda... right, cand am ajuns la baie s-a agatat de mine si mai speriat, urland cu si mai mare disperare. Ce sa-l pun jos, nu aveam cum, parca era o maimuta care incerca sa scape de la inec, asa se agata de mine. Cu el in brate, incercam sa manevrez dusul, sa umplu cadita... alte urlete disperate la auzul dusului, alta jale cand l-am pus jos... m-am chinuit eu sa-l clatesc putin dar nu s-a calmat pana cand nu l-am luat in brate. Umblam cu el prin casa, in bluzita si funduletul gol, cu un prosop aruncat peste si strans tot de mine. Cand sa-l pun jos, alte urlete. Asa ca am stat cu el dezbracat in brate, pana cand s-a linistit. Nu stiu ce a fost, pentru ca nu numai ca l-am curatat/ uscat/ dat cu crema la fundulet, dar i-am dat si putin Nurofen, preventiv, daca era totusi vorba de dinti... Apoi am zis sa il las asa, fara scutec, sa se aeriseasca: i-am pus doar pantalonul si sosetele.

A facut pipi. L-am schimbat intr-o salopeta intreaga, tot fara scutec.

A facut caca. In toata salopeta. Cand am incercat sa-l dezbrac, cu muuulta delicatete, de obiectul putifer... a inceput sa urle din nou si sa se agate de mine disperat. Ok, acum aveam si eu caca pe tricou, plus un copil de 9 kg, disperat. Greu de manevrat fara sa ne manjim si mai tare... Zic sa-l dezbrac la baie, il si clatesc. In cadita mai era apa, insa pana cand sa o golesc eu si sa-i pun din cea calduta la loc, iar a inceput sa urle si toate manevrele au devenit imposibile cu el agatat la mine in brate. L-am curatat, cu greu. Foarte dificil, pentru ca insista sa stea lipit de mine si iar ne murdaream... I-am pus o salopeta noua si mie un tricou nou.

A facut pipi... l-am schimbat in alta salopeta... :D.

Acum astept continuarea... Cert este ca el e in a treia salopeta in decurs de doua ore (cat a durat toata trasenia) si e vesel nevoie mare, se joaca fericit cu jucariile... eu sunt terminata iar chiuveta de la baie e plina de hainute putifere, plus una bucata tricou de-al meu patat de odrasla.

Completare: a venit Bu si am profitat de faptul ca era acasa ca sa fac o cada, sa ma mai linistesc putin. Si la un moment dat, Bu a aparut cu bebe in brate (il tinea usor cam "delicat") si m-a informat ca "a facut pipi". Si ce e nou??? m-am gandit eu...

Dupa o noapte linistita, vad ca e mult mai bine. E vesel, se joaca si mare parte din iritatie s-a si dus, asa ca e ok...

Prima ninsoare

Azi am iesit cu bebe pe prima lui ninsoare si da, pot sa spun ca a fost impresionat, se uita uimit in jur... prima data cand a nins, i-am aratat la geam... se uita mirat, i-am pus si pe manuta putina zapada, la asta nu a reactionat, nu s-a prins ce e :-)... Evident ca i-am facut si poze, ca o mama nebuna ce sunt :P.

Eu am realizat la ce foloseste un carucior 4x4 si am impins de nebuna printre nameti, ba chiar uneori am si carat caruciorul in brate, ca ne tot impotmoleam... tare obositor, astept sa se topeasca, mie mi-a ajuns de zapada, multumesc frumos :D.

A, si asa, de zapada noua, pare sa se iteasca dintele numarul 7, in stanga jos... azi l-am zarit si cred ca am vazut bine. 7 dinti deja, e grabit rau copilul asta :-).

Optimiste

1. Am schela si la baie... sa-mi fie de bine...

2. Musai sa demontam aerul conditionat. Pana luni. Iata ce am aflat doar deschizand geamul si purtand o conversatie halucinanta cu nenea care era pe partea cealalta a ferestrei... la etajul opt :D.

3. Bu nu e de gasit. Nici la telefon, nici... Ha, Bu o sa fie facut frigarui cand ajunge acasa, by yours truly...

Hai si una de bine:

4. Copilul ia curbele cu antemergatorul. Cam la un 60% versus 40% cand se mai propteste in pozitii imposibile. Sa-l pupe mama, ca e destept foc. Ca mama lui, doh!

Bine, hai inca una de bine:

5. Am spalat iepurasul copilului, ala cu care doarme... si am supravietuit. Si bebe si eu si iepurasul. Care nu, nu e cangur, in ciuda a ce sustin o parte din nasii odraslei, doh!

:D

Zapada

Ma uit pe geam si ma simt de parca a nins si totul e alb-laptos, usor in ceata... Am o senzatie incredibila de "afara e frig, aici e bine si cald"... si totul este relativ idilic, mai putin cate un raget in ceata: "nea Marineee, unde esti?" si schelele care sunt infipte chiar in pervazul meu, pline de vopsea si diverse bucati de materiale... totul invelit intr-o imensa plasa alba, de unde si imaginea mea despre o lume ninsa si cetoasa...

P.S. Pe plasa scrie Ceresit, iar in dreptul geamului meu de la bucatarie este o bucata dintr-un c, la sufragerie un e si tot asa, toata casa ...

Jurnal de piticot (10luni)

Bebe a implinit 10 luni, pe 6, la alegeri :-). Si cand a venit Mos Nicolae :-))... La ultima masuratoare avea 76 de cm si 8,800 kg. Si sase dinti. E vesel si curios. Inca nu si-a dat drumul la mers singur, insa in rest face de toate. Se ridica, se aseaza, merge in patru labe, cu o dexteritate fantastica. Si cotrobaie toata casa. Acum ii plac usile si sertarele. A invatat sa apese butoane/ clapete (fara prea mare precizie, but still), sa bage piesele inauntru in jucaria de sortare (doar daca le potrivesc eu pe orificiile lor) si sa isi scoata sosetele. Asta, ultima, ii place foarte mult :D. Are doi carlionti la spate. Sau unul mai mare, nu e clar. Tinand cont de faptul ca asta e tot parul pe care il are de la nastere incoace (nope, nu l-am tuns niciodata pentru ca nu am avut ce), e mare lucru :P... "Vorbeste" singur si maraie cand nu ii convine ceva. Daca ii iei din fata ceva super-uber-interesant ce taman descoperise, urla. Cand ii dai ceva nou, afiseaza o mutra concentrata si incepe sa intoarca obiectul respectiv pe toate partile, intre degetelele lui mici... apoi, evident, il baga in gura. Chestiile care se rostogolesc (de la sticle mici de plastic la micutul cilindru de la jucaria de sortare) sunt fugarite prin toata casa, intr-un joc de genul "pisica si mutuneii": da in ea, jucaria pleaca mai departe, o urmareste, iar ii da una, iar o urmareste etc.... pana cand intra sub o mobila, moment in care se lasa pe burta, incercand sa o vada :D... Sau ia doua sosete, ori chiar doua forme de plastic, fiecare intr-o mana, si pleaca asa la plimbare in patru labe prin casa. Doarme bine, dar se trezeste plangand. Altfel, de pe la trei luni doarme de pe la 21.30 pana la 8.00- 9.00, fara probleme. Mananca aproape orice ii dau. Plus paine bucati.

Creste incredibil de repede, nici nu imi vine sa cred ca mare s-a facut si cat timp a trecut. Numai cand ma gandesc ca se apropie de un an...

A, si daca ma gandesc la bebe si entuziasmul si placerea cu care descopera lumea, imi vine sa fredonez: "Lumea toata ne parea... O portocala" :D...

Info utile- textile bebe

Iata adunate la un loc cam toate obiectele din material textil din universul noulul nascut si cateva detalii despre ele:


Carpe/ carpite: au diverse utilizari... puse peste cearceaf, ca protectie, ori pe umar cand trebuie sa ragaie (pentru ca de obicei mai si regurgiteaza), sau pe masa de infasat cand se dezbraca bebe, sau chiar puse de musafiri pe umar pentru ca bebe sa nu intre in contact cu hainele de strada, iarasi, bune si in carucior... sunt foarte utile si au variate intrebuintari. Se gasesc de vanzare sau se pot chiar face din finet cumparat si taiat la dimensiunile dorite.

Bavetele: sunt recomandate cele cu plastic pe dedesubt, insa adevarul este ca in primele luni pentru mine nu a contat partea acesta, ba chiar le-am folosit mai mult pe cele simple (se gasesc diverse seturi). Important este ca da, si ele au diverse dimensiuni, se gasesc si mai mici si mai mari (utile cand bebe creste) si ca sunt mai practice cele cu arici- mai usor de inchis. Dupa ce incepe diversificarea, care include alimente ce pateaza si, mda, multa murdarie :-), merg foarte bine cele integral din plastic, care se pot spala usor. Si acestea sunt in mai multe variante: moi sau rigide (eu am folosit din cele moi), cu maneci sau fara (unele se pot "imbraca", personal le prefer pe cele fara maneci), cu buzunar in care sa cada mancarea (majoritatea au)...

Hăinute: nu cumparate multe deoarece creste extrem de repede. Plus ca se mai si primesc cadou :-). Ele se cumpara dupa dimensiunea copilului, majoritatea se iau dupa inaltime, mai putin dupa varsta... sau au chiar denumirea speciala "newborn"... E greu de estimat dimensiunea initiala a unui copil, in mod normal este undeva in jur de 50 de cm. la nastere, insa exista si exceptii si pentru cei foarte micuti unele firme au chiar linii speciale (inclusiv unele marci de scutece).

Foarte des folosite la inceput sunt body-urile (care pot sa fie cu maneca lunga, scurta sau tip maiou) si salopetele (sleepsuit) intregi, cu tot cu "labute" (si acestea pot sa fie cu cu maneca lunga, scurta sau tip maiou). In general salopetele pot sa fie din bumbac simplu sau din acel material mai gros, gen catifea. Copilul este mai greu de manevrat la inceput (mai ales din cauza capului care trebuie sustinut) si cum trebuie schimbat in jur de sase ori pe zi... sunt mult mai practice body-urile cu capse in fata (se petrec cumva in fata- sunt mai usor de pus decat cele care se baga pe cap) si salopetele sau pantalonii cu capse intre picioare (la ambele picioare, pentru ca exista si din cele care au pe un singur crac).

Păturică: exista si mai groase si mai subtiri. Se pot folosi atat pentru invelit (avand insa grija sa nu si-o poata trage cu manutele peste fata, intr-un gest necontrolat- de obicei se spune ca e bine sa ii lasi mainile afara, deasupra, tocmai de aceea), cat si in carucior sau chiar facuta sul pentru sprijin la spate, astfel incat bebe sa doarma ba pe o parte, ba pe alta. Asa se face ca sa nu aiba capul deformat de la dormitul doar pe o parte, plus ca se spune ca nu e bine sa doarma pe spate ca mai regurgiteaza mancare si risca sa se inece, iar pe burta se zice sa nu il pui decat cand esti langa el pentru ca e risc mare de moarte subita... Exista si pernute speciale de dormit pe o parte sau alta, dar eu m-am descurcat bine cu paturica... Oricum, in jur de luna a treia deja se poate rasuci pe jumatate si se cam aseaza cum vrea el. La un moment dat am folosit o paturica si ca bariera, in patut, pentru ca dupa luna a doua a inceput sa se miste in somn si ajungea in partea cealalta a patului, iesind de pe senzorul de respiratie. In plus, la inceput il infasam tot in paturica, cam cum il tin si la spital- dormea mult mai linistit asa. Legat de infasurat: exista si un tip special de paturica, cumva gen port-bebe- se prinde cu capse si formeaza "maneci", nu am folosit dar inteleg ca sunt tare utile.

Sacul de dormit este foarte util si poate inlocui paturica. Exista cu maneci,fara, cu ele detasabile, de vara, de iarna, pe diverse dimensiuni, etc... Sunt unele si cu picioare, cu capse...

Hainute de fas: pe principiul costumelor de schi. Cand e mic si greu de imbracat, cele mai practice sunt cele dintr-o bucata si fara picioare (pe principiul sacului de dormit). Majoritatea modelelor au in centru un orificiu special pentru a putea trece centura de la carucior si a lega astfel copilul. Multe au si manusi si gluga. Cele de mai tarziu au picioare si unele chiar si labute- foarte utile iarna, ca sa nu mai stai sa-l schimbi de toate cele, atentie doar la sistemul de inchidere, sa fie practic.

Ce mai exista? Bluzite care se baga pe cap (multe au cate o capsa sau doua in zona umerilor, pentru marirea diametrului) sau care se inchid in fata (evident si acestea sunt cu sau fara maneci...), pantaloni cu sau fara "labute" (trebuie avut grija la sistemul de inchidere la burtica, sa nu stranga), diverse salopete mai groase (unele chiar fara "labute"), salopete si pantaloni scurti, dresuri (mai subtiri, mai groase si chiar cu talpa antiderapanta pentru cand merge- se pot purta si ca atare, fara nimic deasupra), sosete (la fel, mai subtiri, mai groase si chiar cu talpa antiderapanta pentru cand merge), un soi de botosei, un soi de ciorap cu talpa de papucel (este cusuta de el, sunt practici mai ales cand incepe sa mearga), manusi (nu au degete si sunt in general din bumbac subtire), caciulite cu diverse sisteme de prindere- siret sau arici in lateral (subtiri sau groase, uneori se poarta chiar doua la iesirea afara, una subtire sub una groasa, depinde de parinte), fular (se gaseste mai greu dar merge folosita si o batista, de exemplu), rochite/ fustite (la astea chiar nu ma pricep :D), vestute mai subtiri sau chiar din fas (foarte utile cand e bebe mai mare), hanorace (practice pentru ca au gluga si copii mici de obicei urasc sa le pui caciuli asa ca e o solutie buna), trening...

Prosop: exista speciale pentru bebeluş, cu un triunghi pt cap. Si din acestea sunt in diverse variante de dimensiuni, insa nu sunt pe marimi, ci "la ochi". Plus, in functie de cadita folosita pentru bebe, daca nu are forme sau adaugiri antiderapante se poate pune pe fund un prosopel- ultil si pentru spalat/ tinut acoperit cand e mai frig.

Despre cele pentru pat (asternuturi, protectie de saltea, aparatori etc.) am mai scris aici.

Cum se spala toate acestea: am mai povestit putin aici si la comentarii aici, reiau insa toate informatiile, sa fie la un loc. Hainele se spala mereu inainte de a le imbraca bebe, chiar daca sunt noi. Si nu numai hainele, am spalat si husele de la carucior, scoica auto, salteluta de activitati, aparatorile de pat... cam tot ce s-a putut spala. La hainute teoria spune sa le si calci, eu le-am calcat doar prima data, de atunci nu am mai calcat nimic. Se calca insa pe dos, pentru a "steriliza" exact partea care intra in contact mai apoi cu bebe. De spalat eu le spal la programul pt rufe de bumbac si apoi ii mai dau clatire o data (ca sa scoata detergentul si balsamul, altfel risca sa faca dermatita). Exista un detergent special de bebe Dermalin, numai in farmaciile Sensiblu si un balsam de rufe special la Chicco, de asemenea inteleg ca si Silan Sensitive si Sano Sensitive (detergent dar exista si balsam) sunt bune... de acestea stiu eu, insa nu le-am testat... eu am folosit mereu Persil Sensitive (la recomandarea unei prietene) si nu am avut probleme. Ca balsam am folosit Lenor Sensitive (tot asa, recomandat). Cel mai usor face alergie la balsam, nu la detergent- bebe a facut (dar era si foarte mic, copilul prietenei mele nu a facut) si am scos balsamul, pe care l-am reintrodus dupa cateva luni... si de atunci e totul ok. Apoi am trecut la orice tip de detergent Persil (cel mai des tot Sensitive) si orice Lenor, fara restrictii si ulterior la detergenti bio.

Unele persoane prefera sa spele hainele copilului separat, altele le spala impreuna cu cele ale familiei... eu am preferat varianta separat si pentru ca l-am imbracat zilnic cu alt body si alta salopetica, asa ca deja se punea problema unui alt ritm de spalare... mult mai des. Acum le spal amestecat, nu mai am probleme, doar sa mearga impreuna la programul pe care il pun la masina de spalat...

Teoria mea, netestata, asa ca e doar o idee, este ca e important si cu ce e invatat de la inceput bebe. De aceea eu am mers pe un singur set de produse si nu am schimbat detergentul sau balsamul decat foarte tarziu si si atunci cu altele din aceeasi gama. Probabil ca acum deja pot folosi orice, deja e mai mare bebe... Nu stiu sa spun daca e corecta ideea mea pentru ca nu am cu ce compara, eu insa asa am facut :-)...

Organic/ Bio: Exista. In special pe net. De la haine din bumbac organic pana la diversi detergenti...

Bu si Zu la loto

Rememeber fabulatiile lui Bu privitor la dimensiunile casei dorite?

Ei bine, azi am luat bilete la loto. Ajunsa acasa am incepu sa ma fabulezo-tachinez cu Bu pe seama viitorului nostru luminos daca vom castiga si, cum ma fataiam eu prin casa, in spatele meu s-a auzit Bu:

- Ne luam o casa mare si adoptam vreo cinci copii, sa nu mai ai tu probleme cu sarcina si sa avem o casa plina!!!

???... :D

Bu si Zu la alegeri

Bu nu voteaza. Nu poate. Nu are patalama de Bucuresti, ca e capos si refuza sa-si faca, ha, cu nevasta bucuresteanca si tot tacamul, a declarat ca pana nu ii expira buletinul actual nu misca nici un degetel. In fine, discutii pe subiect am avut, probabil ca putem si anula casatoria la o adica, pe motiv ca cei doi soti nu au domiciliu comun si de aici tot tambalaul, hehehe...:P.

Chestia e ca ii place politica. Adora talk show-urile. Se uita la stiri. Bref, face tot ce nu fac eu. Ok, si eu am o doza rezonabila de simt civic si toate cele si am fost constiincioasa la vot de fiecare data, dar discutiile absurde de la tv nu ma atrag si nici politica in sine... Bon, si vine confruntarea de aseara: cei doi candidati la presedentie... Bu asculta concentrat, eu... tot asa, dar ceva mai putin marcata de eveniment, cu un sfert de creier procesand si alte afaceri personale...

Cei doi se incontrau prin televizor, discutia devenise animata... si, brusc, in universul pasnic al lui Zu s-a auzit:

- Ah, deci eu duminica te duc la vot!!!

??? clipit albastru, scos capul din norisori...

- Da, si am sa te rog sa votezi... continua Bu pe un ton mai putin inversunat...

Utopie pe fond nervos

Vreau resedinta de iarna in Afica. Sa plec toamna tarziu si sa ma intorc primavara, cand e caldut si vesel totul. Sa nu (mai) stiu ce e aia pus straturi multe pe copil, sa il tin doar in body si picioarele goale... ah, sa il iau eu de pe covorul din sufragerie si sa il arunc in carut exact asa cum e imbracat, sa ies vesela cu el afara... ce fericire, ce vremuri... nu ca acum cand ma lupt cu bebe sa ii pun ba pantalonasi, ba cizmulite, ba haina... si iesim pe usa storsi amandoi: el aratand ca o mumie furioasa si eu jumulita toata si imbracata alandala...

Asa, sa mai adaug... in lumea mea utopica nenumaratele piese mici ale jucariilor (gen cubulete, forme de sortat etc.) au GPS incorporat, ba chiar si o telecomanda cu care sa le pot ordona sa se intoarca la baza (de pe unde au aterizat- de obicei sub diversele mobile din intreaga casa).

Manifest de mamica

Am scris pe Cenusa de trandafir despre mame si lumea in care traiesc, cu toate problemele intalnite zi de zi. L-am numit "mic tratat de comportament în societate", dar la fel de bine poate sa fie un "manifest de mamica", pentru ca, da, lumea se vede altfel de la manerul unui carucior :D...

Articolul este aici.

Bu si Zu

Zu sta la laptop si computereste. Bu culca odrasla si se intoarce: la meci. Doar ca incepe sa se agite nedumerit: unde e telecomanda? Mda, el e cel care i-o tot da copilului... Se invarte prin camera. Unde e telecomanda asta? Se pune in patru labe, calca pe o jucarie care zdrangane infiorator, se repede sa o culeaga pana nu se trezeste bebe si trage o injuratura seaca. Mama ei de telecomanda, unde e? Tu ai vazut telecomanda? Mmmmnu... Se mai misca prin camera si scaunul cantaret incepe sa lalaie. Bu sare cat colo si se indeparteaza rapid de jucarie, insa ea o tine pe a ei. Se napusteste injurand sa o inchida, deja usor isteric. Unde naiba e telecomanda asta, pana nu mai incepe ceva sa cante... mormaie singur in barba, furios...

... nope, so far nu a gasit telecomanda, dar eu rad cu lacrimi...

1 decembrie a la Zu

Aaaa, ieri... ce zi memorabila! Zi libera, nu? Frumoasa, vesela, trezit de dimineata relaxata, quite happy, cu senzatie de weekend in vene si Bu liber de la work. Frumos. Cum bebe doarme de obicei de pe la 10.00, Bu a decis ca iese la bowling si eu urma sa imi trag sufletul in caldura caminului linistit, pana cand venea el, la timp pentru activitati placute in familie.

Ei, as! Cum a iesit Bu pe usa s-a declansat nemaivazutul si nemaiauzitul: muncitorii in zi libera. Zi nationala libera!!!! Si de aici a plecat totul, ca un bulgare de zapada care a devenit avalansa si mi-a inghitit, hapait, bunatate de zi pasnica in caldura caminului linistit (sau cum ziceam mai sus, unde inca mai triluiau pasarelele). Bebe nu a dormit deloc. A urlat in brate, jos, la jucarii, pe scaun, oriunde. Am incercat sa stau cu el la joaca, nope, nu avea chef. Isi scotea sosetele si se agata de mine. Am zis sa-l iau la bucatarie, ca tot trebuia sa-i si gatesc ceva. Hmmm, am ales chiar retete simple: o banala musaca de cartofi si o supa crema de morcovi... si nu trebuia decat sa le toc/ tai si sa le pun la fiert, ce mare scofala??? Mare, foarte mare, cand bebe se agata de tine din toata puterile si scartaie isteric orice faci, de ajungi sa tai morcovi cu copilul tragand de pantalonul tau si senzatia nebuna ca o iei razna si in curand iti tai si degetele. Nu stiu ce am facut, decat ca singura bucatica de liniste a fost cand i-am dat cosul de rufe curate, sa cotrobaie fericit in el si sa raspandeasca toate prin jur... si ca pus in scaun arunca diverse linguri de plastic si chiraia. Asa ca musacaua a ajuns in cuptor fara ou si cu prea mult sos, iar morcovii s-au prins putin. Bu m-a gasit un pachet de nervi jumulit, si a declarat pasnic ca "orice ai gatit eu am sa mananc si o sa fie foarte bun", a luat copilul si m-a lasat in bucatarie. De unde am iesit rapid, urmata de un nor de fum declansat de flacara ce a iesit palalaie din cuptor, de la sosul prea mult si revarsat al musacalei mele. Sa mor de inima, nu alta.

Asta a fost punctul maxim pentru mine. Flacara aia... m-a lasat bouche bee.

In mod ciudat insa supa era chiar ok, cu mentiunea ca prea dulce (deh, facute pentru bebe)- musai sa gasesc o reteta mai interesanta decat cea folosita acum si, da, musacaua e fost chiar buna (nu, nu s-a ars sau ceva), Bu s-a declarat entuziasmat si a ras o mare parte din vas (si parea suspect de onest in entuziasmul lui).

Eu m-am azvarlit in dus, dupa ce am adunat totul prin bucataria dezastrului si m-am recompus la timp pentru runda doi: Bro' si Gogoasa veniti in vizita, ultimul impreuna cu un Velociraptor pe care l-am extras din blocul de piatra unde se conserva si recompus in bucataria proprie, alaturi de un bebe disperat sa-si bage si el manutele in tot praful ala...

P.S.: Din cand in cand Bu ma intreaba mucalit daca mai vreau un copil...

Duracell

Sambata am pus chit. La gresie. In jumatate de casa. In fine, eu deja o tulisem de acasa la faza asta, cu copilul din dotare si mama aferenta (= bunica). Ne-am dus la Bro' acasa (el fiind carabanit din tara :D) unde am hranit pestii si bebe a inspectat tot ce a prins. Timp de cam doua- trei ore, in care l-am tot pescuit de pe langa prize, DVD-uri si obiecte fragile. Apoi am mers la o aniversare (baietelul de doi ani al unor prieteni) unde, ha, realizare majora, am reusit sa-i facem pe cei doi (aniversatul si odrasla) sa coabiteze pasnic :-)). Si bebe a bagat in gura toate jucariile bietului copil :D. Ok, si eu am mancat tort in forma de Thomas (trenuletul), bine???

Apoi Bu ne-a dus la mama, unde bebe ne-a terminat pe amandoua cu energia lui teribila, in conditiile in care, totusi, fusese o zi plina, zau asa... si acolo am stat pana cand Bu a reusit sa puna casa cat de cat in ordine. Adica pana pe la 9 seara. Dupa care am culcat, finally, copilul si am sters de praf tot ce ne-a iesit in cale, pana am cazut amandoi lati.

In fine, nu inainte de a decide ca noua porecla a izvorului nesecat de energie (capabil sa termine mama, bunica, tata si tot ce mai gaseste in zona) este Duracell :D.

Duminica l-am sarbatorit. Impreuna cu bunicul, aniversare de suflet zic eu. Si a primit la haine... pfff, de la o tona de pijamale pana la costum de iarna, jacheta tricotata de bunica si set finut de copil elegant. In ritmul asta, ii fac zestre :D. A, sa nu uitam tricoul inscriptionat de la bunica :D.

Azi l-am dus la Afi. Sa vedem si noi... sa ne mai frasuim. Imens, musai sa las copilul acasa cu tati si sa plec la patrulat in legea mea.

A, ca tot ziceam de tati: bebe spune "ta-ta". Nu prea mai spune "ma-ma", se pare ca e ori una, ori alta... acum suntem la faza cu tata :-).

Maine e zi libera. Speram si frumoasa, sa mai iesim la soare in parc, pe o bancuta... ca soparlele... alea batrane, terminato-epuizate de Duracell :-))...

Bu, Zu si bucataria regala

Adorabilul meu sot provine din sfera usilor deschise, sa vaza toata lumea ce avem in casa si a nonsalantei totale. Drept pentru care de dimineata m-am trezit cu un muncitor in bucatarie. Eu eram in pijama, proaspat trezita, incercand sa-i fac laptele lui bebe, el se holba amuzat la mine. Notiunile mele de intimitate si pudoare s-au schimbat radical de cand cu nasterea, caci in maternitate chestiunile intime fac parte din firescul cotidian si sunt studiate si analizate pe toata partile, dar still, tot m-am blocat si nu am reusit decat sa ingaim numele lui Bu. Hei, eram proaspat adunata din pat, in sferele confortului propriului camin, manevrand biberoane...

Dar mi-am adunat bruma de demnitate ramasa prin simpaticii mei pantaloni de pijama si am virat brusc spre dus. Sa ma adun. Ei as, a aparut Bu dupa mine... care interpelat de mine ca de ce baga oameni in casa fara sa anunte, m-a intrebat pe cel mai inocent ton posibil:

- Dar tu de ce erai in pijama, in bucatarie????

Right... Silly me, cum de nu m-am gandit ca in bucataria propriei case nu se paseste decat cu o mantie imperiala aruncata nonsalant peste un umar imbracat in cea mai fina rochie de seara din matase...

Sfecla rosie

Azi s-a dat marea batalie pentru supravietuire, purtata cu sfecla rosie coapta in cuptor si pasata. A castigat detasat bebe, care a manjit tot ce a putut cu minunata substanta. O placere.

Apoi m-am trezit cu un curier care mi-a adus o jucarie. Girafa peek a blocks de la Fisher Price.
???? Probabil ca am castigat-o la un concurs, ceva, zau daca am idee...

Acum am cules luptatorul cu sfecla rosie dintre albumele mele de arta si taman i-am smuls din gherute un "Picasso"... Btw: luptatorul are ceva cu sosetele, pe care si le scoate singur din picioare, cu insistenta. Apoi pleaca la plimbare in patru labe prin casa, avand una sau doua sosete in mana...

Dintele cu numarul sase se lupta sa razbeasca. Oricum, sunt sigura ca asa trebuie sa fie si dintii de prania: mici, rapizi si ascutiti. Nu se poate sa fie ceva mai rau de atata. Ieri a cauzt victima anexa, care a scos un Auuuuu abtinut si infundat ce m-a facut sa rad cu lacrimi: stiam foaaarte bine ce simtea :D.

Avem

... di tati:

- cinci dinti, pe cale sa devina sase. Al cincilea a iesit cel mai greu, cu sangerare.

- pana de curent in tot cartierul. Cool. Mi-a dat mancarea in foc. Mda, are legatura- eram ocupata sa navigez pe intuneric cu bebe in brate in cautarea telefonului. M-am lovit de carucior si am calcat pe ceva jucarii ascutite.

- dureri de spate. Teribile. Ingrozitoare.

- doua carucioare. Da, doua. Parcate in bucatarie. Ultimul de tipul sport, primit zestre de la cumnata mea. Acum ma scald in carucioare.

- carucior fara site sau macar o poza pe net. Ma omoara chestia asta. Eu trebuie sa-l gasesc pe net, sa vad cum naiba se monteaza copertina...

- laptop formatat. A doua oara. Acum are sunet :D. Nu are insa programe :-(

- ocupatii inutile in Farmville si Cafe World

- vase de spalat. Nu eu, sotul :D. Multe.

- premii. De la Baby Expo, am castigat la tombola :D. M-am trezit cu un bax de Dorna mici in brate :-). Si un robot cu telecomanda de la Chicco (???).

- bors fara prea mult gust. Trebuie sa invat sa gatesc mancare gustoasa doar cu ingredientele permise la bebe. Brusc ma simt ca un orb in bucatarie.

- posibil muncitori in casa sambata. Fun :-(

- muncitori la geam. Si schele.

- geamuri inchise in majoritatea timpului. Si zgomot.

- posibil nevoie sa demontam unitatile exterioare de la aerul conditionat, pentru izolarea blocului. Kill me.

- vot duminica. Vai mie.

Mos Craciun in blogosfera

Am participat la Mos Craciun in blogosfera si am primit cadou... Eeeeeeeeee... Nice. Mosul nostru a fost Rox, careia ii multumim frumos, bebe s-a bucurat mult de cadou, dupa cum se vede si din poze, nu mai avea rabdare si incerca sa traga de el in timp ce eu ma luptam sa-i fac poze. Evident ca ideea este sa il bage in gura, ca asta e fixul pe moment :D... De aceea nici nu avem multe poze dupa aceea, pentru ca eram ocupata sa le salvez de hapaila :-)).

Si avem si o urare, dar pe aceea o tinem secreta, doar pentru noi :-). Multumim frumos, Rox si Darie, Sarbatori Fericite! si voua, pline de bucurii si cadouri :-)).

Azi am aflat ca a ajuns si cadoul nostru, pfff, ne bucuram mult, a fost o intreaga nebunie cu el. Speram sa placa, l-am trimis cu mult drag si am incercat sa-l ambalez asa cum ar ajunge un cadou sub brad, dar evident ca, din motive care imi scapa, de pe tot bulevardul meu au disparut funditele si panglicutele, de aceea am si intarziat cu trimiterea lui, dar pana la urma am zis ca mai bine sa ajunga la timp decat sa aiba fundite :D. Oricum, mi-a ridicat ceva probleme de logistica, pentru ca nu vroiam sa se strice ambalajul, asa ca m-am apucat sa-l mai ambalez in pungi si abia apoi in hartia maro, de posta... pfff... stiu, e o boala grava :D.

Alive

Da, traiesc, dar cu greu... multe pe cap pe moment, revin cand ma linistesc.

De luni

Dupa o saptamana nebuna, mi-am petrecut ziua de luni inacrecand sa carpesc laptopul, busit iremediabil. L-am formatat, insa m-am luptat cu el aproape o zi intreaga sa-i pun wireless, indaratnicul nu vroia... Am izbandit, insa acum nu am sunet (???). Mister, zau daca ma prind de ce. Si mai baga si un mesaj de eroare la deschidere, ceva cu ci.exe sau alta aberatie similara care nu imi spune nimic, plus un sunet de avertizare care iti ingheata sangele in oase si trezeste copilul la cele mai nepotrivite ore. Iar Yahoo Messenger nu vrea sa se instaleze si pace...

Asa ca ma deprim. Unde se gaseste un depanator de computere bun, zau, sa il sun de fiecare data cand imi prind urechile si, da, sa il platesc, chiar nu ma deranjeaza ideea...

Craciun. Mos Craciun

Asa ma cheama. Pentru ca sunt Mos Craciun in blogosfera :D si azi am luat cadoul. Cu mare bucurie, sper sa-i placa adrisantului... Mai ramane sa-l impachetez (oare cum se fac pachetele pentru posta????) si sa-l trimit.

:-)

One week

Am avut o saptamana plina, usor nebuna, in stilul clasic... Momentele culminante au fost:

- mutarea cu bebe cu tot la mama, pentru ca Bu sa poata zugravi. Yep, zugravit. Nu mult, baia-cea-inundata-de-vecinul-cel-rau si holul, insa suficient cat sa prefer sa o tulesc de acasa. Iar asta a insemnat alta nebunie: expedierea lui Biggy la munte (cu tata si Bro', care aveau ceva treaba pe acolo) pentru ca odrasla sa poata tropadui in voie prin casa. Ceea ce a si facut :D. So, mutat cu catel si purcel de colo-colo si stat cu inima cat un purice ca ce gasesc eu acasa la intoarcere... A iesit bine :D, me hapy...

- apoi am stat nitel fara rufe curate pentru ca masina de spalat nu fusese montata bine la loc. Intre timp, pentru ca Bu avea o saptamana libera si a fost acasa, l-am mobilizat sa repare aragazul. Cuptorul are un device nesuferit care tot stingea flacara daca nu stai cu degentul pa buton nu stiu cat timp, o chestie absolut criminala, care m-a facut sa renunt la a mai gati ceva in cuptor... So, suna Bu reparatorul, asta vine, boscorodeste fabricantii si toate marcile de aragaz din tara (fara discriminari), isi face treaba la final ne intinde o carte de vizita... Repar si frigidere si masini de spalat, zice el... Aaaaaaaaaaaaaa, ni s-au aprins noua neoanele: masini de spalat??? Pai poftiti ntelus mai incoace, aicisa, sa vedeti care e treaba cu dracia. Pac, poc, rezolvat doua chestii dintr-o lovitura, me happy again...

- acum incercam sa aflam daca weekend-ul viitor punem si chit nou la gresie. Iar ma mut la mama???

- vizita socrilor. Veniti de departe- departe (nu locuiesc in Bucuresti). Anuntata de luni, s-a infaptuit joi... Copil fericit, bunici entuziasmati, casa plina, foarte plina... jucarii. Care canta, evident. Macar mai diversificam si noi fundalul sonor, ca la noi... toate colturile casei zdranganesc cate ceva, in trei limbi diferite deja. Acum are un scaunel cu lampita, ceas si carticica... o nebunie care canta si singura, cand nici nu se uita nimeni la ea... cred ca se plictiseste si mai trage cate o lalaiala de dor si jale.

- carucior/ sport/ umbrela. Venit de la cumnata, parte din "zestrea" odraslei. Mda, acum avem doua carucioare :D... Anyway, i-am facut dus. Pentru ca era murdar si tocmai ma gandeam pe ce parte sa-i atac husa, cand Bro' mi-a sugerat sa il spal asa cum e... Ha, ce buna idee, am zis eu si gata, am bagat caruciorul in cada si l-am sapunit bine :-)).

- peste. Dat copilului prima data. Lui i-a placut, eu declar onest ca mai trebuie sa lucrez la reteta. Da, copilul mananca in continuare toate legumele cu banane, ultima data i-am dat conopida :-)...

- paine pentru vrabiute. Rupta in bucatele micute- micute, pusa in fata lui bebe, ii place la nebunie sa o apuce cu manutele lui mici si sa o manance. E o distractie.

- luna noiembrie e plina de sfinti la mine in familie. La propriu :D. Sarbatorim foarte multi- in cateva ore plecam cu totii la restaurant, unde vom aniversa una bucata gogoasa (care, intrebata ieri ce gem vrea la clatite mi-a spus ca vrea gem de ciocolata :D), una bucata Bro' si una bucata unchi. Mai urmeaza sarbatorirea unui unchi, a lui tata, a lui bebe, probabil a lui Bu, a tatalui lui si probabil, din nou, a lui bebe (yep, ultimele sunt negociabile :D)... pfff.

Info utile despre masa de infasat...

In perioada de dupa nastere, scutecul lui bebe trebuie schimbat cam din trei in trei ore (in medie). Sunt mai multe teorii: ca se schimba de preferat inainte de masa (pentru ca daca este dupa, probabil va regurgita putin din cauza "gimnasticii), ca trebuie schimbat de indata ce face, ca nu e o problema daca nu e schimbat imediat pentru ca de aceea are stratul de protectie al cremei si ca ca noaptea nu trebuie schimbat decat daca a avut scaun (ideea fiind sa nu fie trezit, pe cat posibil). Mai sunt... nu le stiu pe toate... ideea este ca fiecare parinte isi gaseste ritmul propriu (vorbim aici de un parinte normal). Cert este ca de obicei bebe tinde sa faca la masa, taman dupa ce a fost schimbat :-)...

La schimbare se pot folosi servetele umede sau apa calda... si apoi se da cu crema si se pune scutecul. Exista reguli privitor la curatat, mai ales la fete- se sterge din fata in spate... Scutecele sunt din cele de unica folosinta (reciclabile sau nu, cu sau fara chimicale - la DM sau in magazinele bio) sau din cele refolosibile (se gasesc in special in magazinele online). La servetelele umede este foarte utila o cutie (majoritatea marcilor vand servetele si cu cutie) in care sa se puna rezervele, e mai usor de manevrat asa. iar servetelele sunt si ele de diverse tipuri, sensitive, parfumate, cu crema, cu ulei sau, tot asa, bio, fara chimicale (tot online sau in magazinele bio). La fel si cremele, bio sau nu, de tip Bepanthen (extrem de popular), sau Weleda (de exemplu)... cu oxid de zinc, cu galbenele etc.

Masa de infasat, in varianta ideala, este la inaltime, sa nu implice multe aplecari pentru ca la inceput se schimba scutece de ~6-8 ori pe zi. Si trebuie sa aiba aproape cele necesare schimbarii (scutece, creme, servetele umede etc).

In mare, sunt mai multe variante:
- cu cada sub ea - cadita merge utilizata pana pe la sase luni si e bine sa fie cu scurgere, asa se umple si se goleste cu o galeata
- de pus pe patut- este rigida si se pune sprijinita pe laturile lungi ale patului- se gaseste de vanzare cu sau separata de patut. Tarcurile au si ele o varianta similara.
- exista saltelutele de infasat, moi, fara partea rigida (de lemn de dedesubt) si varianta aceasta sau cea anterioara se pot pune pe o comoda, preferabil cu marginile ceva mai inalte, ca sa nu cada bebe
- sau exista comode cu salteluta gata incorporata in partea superioara
- ori se poate folosi un pat, o canapea etc. Cu sau fara variantele de saltelute mobile de mai sus

Majoritatea meselor de infasat sunt impermeabile si usor de curatat. Pe ele se pot pune ori o carpa (facuta din finet sau din cele cumparate), ori chiar se gasesc de vanzare paturici absorbante (de la cateva marci de scutece, sau merg si cele marca Seni), cu o fata din material moale si un strat impermeabil dedesubt.

In preajma mesei de infasat este util un spatiu de depozitare, minim pentru scutece, creme, servetele... chiar pentru hainutele de schimb, medicamente, etc. Aceasta si pentru ca in toate situatiile se recomanda mare atentie la bebe- se poate misca/ rostogoli si cadea, de aceea nu trebuie lasat singur. Multe dintre variantele de tip comoda au diverse spatii de depozitare atasate, sau exista chiar diverse sisteme compartimentate, din plastic sau material textil (de cele mai multe ori), ce se pot atasa de masuta de infasat sau patutul existent.

Legat de problema infasatului: exista si cosuri de gunoi pentru scutece. De cele mai multe ori au avantajul ca trebuie aruncate cam o data pe saptamana (spre deosebire de aproape zilnic) si au rezerve cu pungi speciale care nu lasa mirosul sa iasa.

Jurnal de piticot (9 luni)

9 luni, implinite vineri, pe 6...

Sa incep prin a spune din toata inima "traiasca bananele cu legume" :-)). Bebe mananca in draci morcovi, albitura, pui, vita, well, chiar si spanac, fasole sau galbenus de ou cu, mda, banane! Ssssssst, nu spuneti ca e brrrr, stiu si eu asta, dar el nu stie...

Apoi: patru dinti. Cei de jos usor incalecati, dar, well, patru! Mici si ascutiti, de pirania, m-a capsat de cateva ori cand incercam sa-i dau cu Calgel si wow, of, auch, aaaaa!!!

Zice "mama". Cand e suparat. Trist, in barba. In rest a trecut deja la familiaritati: Ma! sau Em!. Altceva nu zice, nu vrea, desi noi lalaim ca papagalii diverse prin casa.

Merge. Merge. Merge... si pot sa o tin asa la infinit. Ca asa o tine si el... Cu antemergator sau fara, musai asistat si ajutat, copilul meu merge. Raman la fixul meu ca omuletul are o treaba, ceva, undeva de ajuns... Pardon, antemergatorul il ataca si singur, pe toate partile, si il impinge pana cand se izbeste de un obstacol.

S-a prins de chestiunea cu "aruncam diverse pe jos"... pac, zdrang, poc, toate zboara. Dupa care se uita luung la mine. Si eu ma uit la el, dar privirea mea nu este la fel de entuziasta :-)...

Plange. Adica scartaie. Cum nu ii convine ceva, o da pe scartaieli. Asta nu ne place... inteleg ca e modul lui de a se exprima, insa nu ma incanta.

Stie deja toata casa. Si ma cauta prin ea. Pe sistemul pitbull: are o tinta, pleaca dupa tinta. La fel si cu jucariile. Btw: did I tell you ca cele mai tentante jucarii sunt cablurile, incarcatoarele de telefon, telecomenzile, revistele si pungile de cadouri???

A, si a descoperit usile. De impins inspre inchis sau deschis, la infinit.

Cu mancarea, inclusiv fabuloasele banane cu legume, e distractie. Cand vine ora de masa scartaie. De disperare. Alea 2 minute pana cand prepar eu totul, nu conteaza, el e deja pe tavan si chiraie de acolo dupa mancare. Sirena se potoleste doar cand ii bag biberonul/ lingurita in gura.

Rade cand il vede pe tati. Se bucura. E usor reticent cu persoanele straine, dar nu exagerat. Pe mine ma cheama, cauta sau trage de cracul de la pantalon, sa il bag in seama.

Am uitat: ii place butonul de power de la computer. Pe mine m-a lasat o data in ceata, cand toate ferestrele se inchideau in fata ochilor mei uimiti si, paf, shut down... pe tati l-a scos de vreo doua ori din joc, ultima data taman cand castiga :P...

Cand vrea sa doarma isi suge degetul Doar atunci. Si duce mana la ureche. Iar cand il iau in brate isi freaca nasucul de umarul meu.

Ne e extrem de drag. Ne fascineaza. Ne acapareaza. Ne topim.

Concursuri

Bebe particpia la concursuri. Nu, sa o luam in ordine: mama lui bebe participa la muuulte concursuri. Asta pentru ca mama mamei lui bebe trimite mai toate taloanele din reviste... Asa ca mama lui bebe participa indirect. S-a inteles ceva??? :-))

Iata insa ca am trimis si eu, pentru bebe, la cateva concursuri. Si am castigat:



Ultima se numeste antemergator (??? cei de la Fisher Price ii zic walker...) si a sosit dupa ce am adunat cu sarg ursuleti- puncte (don't ask) si deja il asteptam de ceva timp cu mare nerabdare, ca odrasla ma cocosase. Bebe, care este la faza de mers inca relativ pe varfuri si musai tinut de ambele manute (nuuuuuuu, nu merge doar cu una...), s-a speriat intai de magaoaie. Era prea rapida pentru el. Asta era saptamana trecuta. Ieri l-am vazut ca se ridica singur si pleaca la plimbare prin sufragerie. N-am zis nici pas, l-am lasat, sa vad ce face. S-a proptit in canapea si acolo a ramas, usor frustrat, caci nu stie sa ia curbe... asa ca am ajuns la faza doi a mersului: el strabate o latura a sufrageriei, eu il intorc, merge in partea cealalta, iar il intorc si tot asa... zau, daca il invat sa ia singur curbele coloana mea poate sa respire linistita :D...

Help needed

Ok, deci eu incep sa ma stresez in mod oficial. De apoape o luna odrasla nu mai mananca masa de pranz. Adica legume, carne, galbenus, branza de vaci... chestiile alea importante... Practic, ziua lui decurge cam asa (orele nu sunt batute in cuie la minut, dar pe acolo, la fel si cantitatile):

09.00- 180 ml. de lapte (in biberon)

10.00- 160 ml. piure de fructe (cu lingurita) si dupa 60 ml. suc de fructe (in biberon)
De obicei piureul il fac combinand doua fructe, plus doua lingurite de cereale fara lapte. Mananca fara probleme orice fruct din ce i-am dat: piersica, banana, mar, para, pepene galben, avocado, mango, caisa. Sucul il fac de obicei din combinatii intre mar, para, portocala (fructele din care iese suc).

13.30- asta e masa cu probleme, o detaliez mai jos

17.00- 200 ml. iaurt cu doi biscuiti (in biberon)

21.15- 240 ml. lapte cu trei linguri de cereale (in biberon)


Astea sunt mesele lui. Pana acum la pranz manca 160 ml. piure de legume (cu lingurita) in care adaug cam o nuca de carne de pui sau vita, galbenus de ou fiert sau branza de vaci. Piureul era tot combinatii diferite de morcov, albitura, dovlecei, conopida, broccoli, fasole pastai, spanac, cartof...

Am inteles ca s-a plictisit de piureurile clasice si am fost incurajata sa ii dau mancare gatita, ca are alt gust... Ok, problema este ca nu vrea sa manance nimic, refuza lingurita de cum o vede, nici macar nu gusta. La celelalte mese mananca bine, la asta pur si simplu intoarce capul si maraie. Dupa chinuri si lupte, sa guste macar, ajung sa consider un record daca a mancat 5 lingurite... Nu e bolnav, nu e nefericit, se dezvolta bine... nu stiu care e misterul. Am incercat n variante, de la supa cu taietei, cu miez de paine inmuiat in ea, la mamaliga, la pui cu cartofi sau mancare de perisoare cu smantana, sau peste (ca acum am voie sa-i dau)) fiert cu legume, la... nici eu nu mai stiu... m-am intors si la piureul de morcovi pe care il manca de la patru luni fara probleme, am incercat si cu mancare gatita si cu piureuri, am cumparat si cartof dulce si am facut piure... nu de retete duc lipsa, ci de o explicatie sau ok, de acea reteta minune care sa-l faca sa deschida gura cu pofta... pentru ca nu inteleg de ce pur si simplu refuza sa guste macar. Gatesc si arunc mancare. Singura chestie pe care o face este sa molfaie dintr-un cartof sau un morcov fiert, daca i le pun in fata, insa si asta... mananca o bucatica, acolo, nu e suficient...

Am incercat si sa-i inversez intre ele mesele, sa-i dau la 17.00 pranzul, nimic... Singura chestie care imi mai trece prin cap este sa incerc cu borcanase cumparate, dar nu vroiam sa ajung aici, daca eu pot sa-i fac mancare in casa.

Nu sunt obsedata sa bag in el, insa ma ingrijoreaza faptul ca nu reusesc sa-i dau alimente importante, nu cred ca e ok sa se hraneasca doar cu lapte, iaurt, fructe si doi biscuiti. Pur si simplu nu am o explicatie- e normal? e o faza? e ceva ce pot sa fac? ce sa mai incerc?

Info utile pentru patul lui bebe

Informatii utile despre bebe, patutul lui si toate cele legate de el.

Patul: poate fi din lemn (atentie la distanta intre bare!) sau tip tarc (bun de luat in voiaj). La tarc este practica varianta cu usita: pentru cand mai creste copilul, sa poata iesi singur. La cel de lemn ulterior se scoate partea de gratii din fata. Riscul la patul de lemn este ca bebe se poate lovi cand mai creste si incepe sa exploreze (desi noi avem de lemn, cu aparatori de pat si nu am avut probleme). La ambele variante este bine sa aiba mai multe nivele (de obicei sunt doua), pentru ca atunci cand este mic sa il poti pune mai sus si sa nu te apleci asa mult, iar mai tarziu, cand se ridica in picioare, sa il poti cobori, pentru siguranta lui.

Sunt si unele special facute pentru a se lipi de patul parintilor, avand o latura libera, astfel incvat accesul la bebe se face usor si direct noaptea, pentru alaptat, de exemplu.

Exista unele modele si cu masa de infasat inclusa, se pune peste pat, perpendicular pe latura lunga. La fel, exista variante de patut cu sertare sau combinate cu alte piese de mobilier (de obicei o comoda), in diverse solutii modulare ce se pot transforma ulterior chiar intr-un pat de adolescent... Exista chiar variante de pat pentru nou- nascuti, cosuletele, si, evident, paturile- masinuta, corabie etc...

Un pat normal are 60-70/ 120-140 cm. Un nou nascut are cam 40- 50 cm, iar pe la un an are 70-80 cm.

Salteaua: este indicat să fie tare si dreapta (sunt recomandate cele din fibra de cocos). Cearceafurile cele mai bune sunt cele cu elastic, asa nu le va putea scoate mai tarziu. Mai ales ca trebuie bine prinse, sa nu se poata aduna in jurul lui bebe, sa se sufoce el cu ele... La inceput eu am folosit bucati mari de finet cumparate la metraj si taiate pe dimensiunea dorita (exista unele cu imprimeuri dragute)- mi-a placut pentru ca e materialul moale. Peste cearceaf, cat a fost mic, puneam o bucata de material exact in zona capului lui bebe (bine prinsa in laterale, sub salteluta) pentru ca mai regurgita si era mai simplu sa schimb carpita decat tot cearceaful- aveam mai multe carpite de genul asta, bune si cand il puneam pe umar sa ragaie (tot din finet, taiate de mine, sau se gasesc de cumparat, de exemplu la IKEA).

Se spune ca este bine ca salteaua sa stea usor inclinata (se rezolva cu o carte mai groasa sub saltea, la un capat): pentru ca bebe regurgiteaza lapte (des)- sa nu ii ajunga in ureche, dar si pentru circulatie...

Exista si protectii de saltea, din cele cu plastic pe o parte, care se pun sub cearceaf- sunt utile in situatiile in care este lasat in patut fara scutec (de exemplu bebe mai face surprize cand il pun in patut dupa masaj, fix cinci minute pana cand umplu cadita cu apa...).

Aparatori pat: exista mai multe tipuri de huse care se pun pe laturile patului, se gasesc de vanzare si separat- sunt utile pentru ca de bebe se poate misca in timpul somnului si ajunge sa doarma cu fata infipta taman in husa aceea (cel putin al meu asa face)... De asemenea, sunt bune si ca protectie suplimentara la frig. In jur de patru luni trebuie insa sa fie foarte bine legate, pentru ca poate incepe sa traga de ele (depinde de copil). Si mai ales sforile de prindere sunt periculoase, sa nu se sufoce cu ele.

Carusel, proiector, baldachin etc: In principiu caruselul este cel care se invarte si exista doua variante: toate jucariile merg in cerc sau fiecare efectueaza o miscare proprie si intreg ansamblul se misca apoi in legea lui. Insa acum exista carusel cu telecomanda, proiector incorporat (proiecteaza pe tavan diverse imagini), una sau mai multe variante de muzica (sunete din natura, cantecele de copii, clasica...), timer (dupa cat timp sa se opreasca), volum, senzor de pornire cand plange bebe si alte si alte smecherii. Proiectorul la fel, in principiu ar trebui sa proiecteze imagini... dar ajunge sa faca si alte lucruri in plus. Mai sunt si jucariile de atasat pe marginea patutului, cu grija insa la problema sugrumatului lui bebe cu ele, exista un pericol real aici. Cel putin la carusel stiu ca exista diverse sisteme de fixare, unele merg la patut tarc, altele la cel cu bare, altele la ambele... trebuie verificat inainte de cumparare.

Iar baldachinul are rol estetic, protejeaza de lumina, poate deveni motiv de incantare cand mai creste bebe dar si pericol (daca trage de el) si exista teorii care afirma ca ii aminteste copilului de "intimitatea" din burta mamei (desi unele persoane spun ca tare mai aduna praf)...

Practic, in prima luna bebe nu prea reactioneaza la ele- nu vede decat pana pe la 20 de cm. distanta... iar de jucat cu jucarii... si mai tarziu. Depinde de copil: e posibil sa nu fie interesat deloc de minunea tehnologica sau e posibil sa il fascineze (la al nostru asa a fost/ este, noi avand un carusel cu n functii...).

Senzor respiratie: Este o placa ce se pune sub saltea (sau peste, depinde de model), conecta la o unitate de control. Acesta va declansa o alarma sonora atunci cand respiratia se opreste sau frecventa respiratorie scade sub niste parametri. Exista de vanzare in sistem separat, sau cu interfon si termometru de camera inclus etc. etc... Noi am folosit si a ajutat mult pentru linistea mea psihica, singura recomandare pe care o am este sa aiba doua placi sau, oricum, sa acopere o suprafata cat mai mare din pat, pentru ca la noi era o singura placa si dupa sase luni l-am desfiintat pentru ca urla de fiecare data cand bebe se misca si iesea de pe ea...

Interfon: Util pentru a auzi din timp cand bebe incepe sa se trezeasca (se foieste...) si sa ai timp sa te pregatesti, sau pur si simplu pentru a il auzi pe bebe. Se poate si fara, dupa caz. De obicei merg si cu baterii si la priza si este bine sa aiba cel putin doua frecvente (majoritatea au doua, dar exista si cu mai multe) pentru ca poate interfera ba cu al vecinului ba cu alte tipuri de aparate.

Lampa de veghe: In jur de doua luni bebe invata ciclurile noapte- zi, in ideea ca noaptea e intuneric, liniste si se doarme :D, asa ca nu se recomanda sa aiba lumini aprinse in camera... si noi nu am folosit si nici nu am dus lipsa, insa exista de la variante gen veoiza pana la cele mici, de bagat in priza, care dau mai multa sau mai putina lumina, in functie de model.

Altele: Bebe doarme fara perna. E si mai sigur... In prima perioada se culca alternativ, pe o parte sau alta, pentru ca oasele craniului sunt inca moi si astfel se poate modela forma capului (sa fie rotunda). Exista perne speciale care il ajuta sa doarma in pozitia dorita de parinti, insa la fel de bine functioneaza o paturica rulata si pusa la spate... Se recomanda insistent sa nu fie culcat pe burta decat cand se afla sub supravegherea parintilor, existand un risc marit de aparitie a sindromul mortii subite. Pentru mai tarziu exista un tip de perna speciala, cu perforatii in ea (de ex la Chicco), astfel incat bebe sa nu se poata sufoca.

Pentru somn se poate inveli cu o paturica sau infasura in ea, ca un cocon (cam asa fac asistentele in maternitate), avand insa grija sa nu si-o poata trage cu manutele peste fata (intr-un gest necontrolat) sau sunt saci de dormit speciali: cu maneci,fara, cu ele detasabile, de vara, de iarna, pe diverse dimensiuni, etc...

Culele, bijuterii de arhitectura romaneasca

Am scris pe Cenusa de trandafir un articol despre un subiect care imi este tare drag: culele. Sunt casele boieresti fortificate, specifice in Oltenia si Muntenia. Si pentru ca articolul se doreste si un semnal de alarma, amintesc de el si aici, citand un fragment:

"În prezent majoritatea culelor sunt în ruină. O parte dintre ele sunt transformate în muzee (însă fără fonduri suficiente şi neincluse în traseele turistice), o altă parte sunt abandonate sau chiar revendicate de diverşi moştenitori. Din probabil sutele de cule care au existat în România, au mai rămas doar 18. Componentă importantă a patrimoniului nostru cultural, există pericolul foarte mare ca şi acestea să dispară, într-un fel sau altul."

Imaginile sunt luate de aici şi de aici.

Redescoperire

Imi era dor de WASP, iar pe la minutul 1:50 din piesa de mai jos debuteaza unul dintre motivele pentru care imi plac atat de mult si am sa ma duc in continuare la concertele lor- o schimbare de ritm superba, de ascultat cu volum maxim (ok, de cei carora le place genul acesta de muzica :D). Nu cred ca am sa uit reactia asistentei cand am sunat, insarcinata fiind, sa intreb daca pot sa ma duc la concerte la Whitesnake, Metallica si Iron Maiden, la care aveam bilete de dinainte de graviditate si de, ma gandeam ca boxelele alea uriase poate nu sunt ok pt bebe. Raspunsul nu s-a referit la sanantatea fatului, ci mai degraba la sanatatea mea mentala, continand o urma de mirare si mila pentru mine: "daca va place..." :-))

Don't call me baby

Observ cu stupoare ca e greu de inteles. Sa ma repet: sa cresti un copil este cel mai greu lucru ever, cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea si nu glumesc si nici nu ma chinuie patetismele. E frumos de mori dar e si atat de solicitant incat cedezi nervos. Nu stau acasa sa tricotez pulovere!!!!

Ieri, dupa ce am plimbat copilul marait de aproape 9 kg. in brate timp de o ora (!!!!), imi cadeau bratele, ma durea coloana de muream si aveam lacrimi in ochi. Pentru ca asta era doar sfarsitul unei zile criminale in care a urlat, plans, marait, tras de pantalonii mei, vrut plimbat la infinit, vrut in brate, nu a mancat si a trebuit sa-i bag siropuri pe gat si picaturi pe nas tinandu-l cu forta in pozitia culcat... si toate astea vorbind calm, bland, plina de iubire si durandu-ma sufletul pentru ca este bolnav si se chinuie. Ajung uneori seara sa numar, literalmente, minutele pana cand imi intra sotul pe usa, ca sa ma pot prabusi undeva. Jumatate de ora pentru ca apoi vine baia.

Azi m-am trezit teapana. Si am bagat aspiratorul, spalat pe jos si scris un articol (da, incerc sa raman zdravana la cap si cu casa curata :D).

Uneori am impresia ca mamele sunt creaturi drogate. Zambesc laaarg toata ziua, dau raspunsuri blande si repeta nuu-urile de mii ori pe zi. Sau cum face oita, vacuta, pisicuta... Nu poti sa urli, nu ai cum sa urli la propriul copil, pe langa faptul ca il iubesti de mori, ca nu are nici o vina, mai si crezi in mambo-jambourile alea despre atmosfera din casa/ familie si viitoarele lui tare psihice. Plus ca daca urli incepe sa urle si mai tare, trust me, am scapat o data un "da' de ce urlii???" plin de neputinta, pe un ton mai rastit catre odrasla oracaitoare si s-a pornit sirena si mai rau...

Asa ca acumulam nervi, oboseala, draci, furie. Si incep sa inteleg de unde vine puterea aceea supranaturala a mamelor :D. Din iubire, ok, imensa iubire, dar si din furie. Pentru ca lui bebe nu pot/ vreau sa-i spun nimic insa altora, pfff, just don't get me started!!! Un vanzator care se crede ironic, o cucoana mai intepata care imi da mie lectii, un nemernic aflat la volan... si in doua secunde pot sa ma transform intr-un balaur cu sapte capete si sa decapitez pe oricine uite-asa, intr-o clipita.

Doar pentru ca sunt calma si vorbesc pe un ton linistit nu inseamna ca trebuie sa-ti fortezi norocul si sa ma provoci. Intotdeauna am fost de parere ca musai sa te feresti de soferii incepatori cand vrei sa traversezi strada, contrar asteptarilor- ei te pot accidenta cel mai usor pentru ca nu au reflexele formate. La fel, contrar asteptarilor, mamele nu sunt rezervoare de stari zen care isi petrec viata facand prajuturele, so don't push your luck.

Forta e cu mine :D.

Rinofaringita

Dap, avem si diagnostic. Care include mai nou rosu in gat, tuse, nas infundat. Si daca tragem linia avem:

- rinofaringita
- eruptie dinte
- scaun acid= iritatie
- frica de despartire (ca nu gasesc o traducere mai buna la separation anxiety)
- musai in picioare si plimbat mult

Stiti faza aia din desene animate in care un personaj iese repede- repede din casa, se duce pe un deal si urla acolo, facand ca toti dracii, dupa care revine in casa...???? Yep, that's me.

Boala

Dupa un weekend plin de febra, non- stop aproape, acum ne-am mai linistit. Dar nu de tot: se pare ca este o infectie care s-a proptit in gat. Rezultatul: copil marait la maxim. Adaugam la toate acestea faptul nu isi manca legumele (cu carne, masa de pranz adica) de o saptamana incoace, acum clar ca nu mai am cu cine discuta... si faptul ca a invatat sa fie cam dependent de mine: plange cand nu ma vede si ma tot cheama. Stiu ca e o faza in dezvoltare, s-a prins de treaba cu permanenta obiectelor si nu-i plac despartirile/ disparitiile, doar ca eu sunt pro independenta in educatie.

Insa pe moment toate acestea se suprapun una peste alta si iese un bebe extem de marait si solicitant, care chiar are nevoie de mine... E o perioada grea.

100 de metri garduri

Este noul sport la noi in familie. Pentru ca avem gardulet, unul din cele cum aveam eu un fix: sa nu fie nevoie de gaurit pereti!!!! Tinand cont de faptul ca mai exista un model, cu potrtita propriu-zisa dar care nu, nu era pe stoc pentru inca o luna si mai costa si cu 2 milioane in plus... me happy. Al nostru e un gardulet, usor de scos si de pus, practic cu o singura mana... doar ca de multe ori suntem muuuuult prea lenesi sa facem si asta asa ca, mda, sarim gardul... :-))

Si da, e foarte util pentru ca il tine pe bebe in zona "safe" a casei si pot sa respir si eu mai linistita.

Vineri

Trezirea:
Dormeam si in somnul meu se auzeau duduieli de masini industriale, muncitori tipand si o alarma insistenta de masina. Nimic nou sub soare, se izoleaza blocul de alaturi... asa ca am continuat sa dorm pana cand am auzit un fluierat strident. Din cel... cu doua degete in gura. Ala m-a trezit. Brusc. S-au aprins beculetele, s-au facut conexiunile si eu am sarit la geam ca sa vad mandretea mea de masina in mijlocul aleii, unde fusese impinsa de muncitori din calea unei masini imense, o pompa de turnat betonul (sau asa ceva, who knows cum ii zice...). Cand m-am uitat eu pe geam, muncitorii tocmai urlau la Bu sa vina sa mute masina, caci da, el fusese cel care fluierase de la geamul din sufragerie, asa de tare ca prin toate duduielile alea chiar l-au auzit, noi stand la etajul 8...

Dimineata:
Copil marait. Saliva multa Stare febrila. Trebuie sa iasa niste dinti, dar pe moment nu ma inteleg cu el. Iesim la plimbare.

Pranz:
Bebe plange. 38 cu 6. Febra. Panica, sunat doctorita. Medicamente. Dinti, gripa???... nu stim.

Amiaza:
Odrasla are ceasul de masa bine setat. Mai ales pentru masa de la 17:00- iaurt cu biscuiti, chiraie daca nu prestez rapid. Adormit la 16:00, nu se trezeste pana aproape de 19:00... ???? M-am dus de trei ori sa vad daca totul e ok...

Trezirea de amiaza:
Febra a scazut. Nu e in apele lui, dar arata mai bine.
Mi-a zis "mama". De doua ori. O data foarte clar. M-am topit.

Ratustele mele...

... pe apa s-au dus... Si duse sunt, pentru ca odrasla si cu mine am regasit The Memory Stick, cel cu muzica pe care o asculta mami cand conducea cu bebe in burtica si cum am decis ca piticot este destul de mare sa mai asculte si altceva, acum ne delectam cu Stairway to heaven.

Si pentru ca tot veni vorba de muzica, iata ceva care merge taaare bine cu ziua de azi:

(da, stiu, mi s-a dat sa ascult si m-am corupt...:D)

In rest: avem caldura!!! avem soare!!! astea de bine, ca cele de negativ... m-am dus eu ca o floare la geam sa ma uit la ziua insorita de afara si mi-au cazut ochii pe masinuta mea... pfff... deci eu de la etajul 8 pot sa vad cum e tabla infundata!!!!

A, si am avut o conversatie inedita cu mama care m-a intrebat de masina (in timp ce eu ma minunam in sinea mea ca de unde a aflat asa de repede) si apoi, cand am inceput sa-i povestesc de ultima pana de curent, mi-a explicat ca stie, ca a citit pe blog... :D (da, ea zice ca pot sa scriu o carte... :-)).

Continuarea de marti...

Sotul pleaca la birou cu masina mea. Pe la pranz ma suna: am gasit masina lovita in parcare si cel care m-a lovit a fugit... Si politia comunitara a venit si mi-a dat amenda pentru ca parcasem unde era interzis. Am inteles ca amenda e de 8 milioane...

Sunt speachless...

Final de zi de luni

Apoteotic. Dupa ce ma bucuram de nou dobandita sursa de caldura: aerul conditionat. Si dupa o zi nebuna- nebuna in care bebe numai pe tavan nu s-a suit. Bref, casa era cu fundul in sus, odrasla patrula undeva pe podea si eu ma scursesem pe canapea.

Si brusc...Pac!... Bezna in toata casa. Predelele trase, negru absolut, nu vedeam niiiiiimic.

Copilul!

Unde e?

Amutise.

Telefonul! Sa vad si eu ceva...

Ala unde naiba e?

Pe canapea...???? Am pipait toata canapeaua. Am gasit o mie de prostii, dar telefonul nu.

Drace!

Ok, sa recuperez copilul... asta e prioritatea.

Dar unde e???

Mmmm... care era ultima lui locatie cunoscuta???...


Spre norocul meu, ramasese in aceeasi pozitie, probabil mut de uimire. Cu odrasla strans tinuta in brate, am purces spre usa, sa vad daca nu cumva a mai sarit once again siguranta. Aia... Daca da, atunci urma sa fie lumina pe holul blocului. Doar ca pana acolo... hehe... cursa cu obstacole printre jucariile-capcana presarate pe tot holul. Care e luuung.

Si da, era siguranta... asa ca m-am plimbat cu copilul in brate pe scari in jos, sa vada si el cum se restarteaza dracia, nu???

La ce e bun blogul, partea a doua

Prin intermediul blogului am cunoscut oameni. Cu unii nu ma potrivesc, nu am facut click si asta este, dar cu altii... eee, aici e partea vesela a povestii.

Asa am ajuns sa lansez Cenusa de trandafir, cu Alina, prima cu care am avut curajul sa ma si intalnesc (pe vremea cand credeam ca netul ascunde balauri- nici acum nu sunt complet vindecata :P) si Lore, doua persoane care fac parte din realitatea mea cotidiana acum.

Si asa am ajuns sa vorbesc pe messenger cu Ana, cu care am conversatii extrem de placute. Si iluminatoare, zise capul meu blond, care dupa o saptamana de "cam frig" a fost izbita din plin de revelatia aerului conditionat... :-)). No, iata la ce e bun un blog...

Foarte tipic Bu si Zu

Asa a fost weekend-ul nostru... :D. Si sa precizam ca astazi e ziua mea si saptamana trecuta a fost ziua lui Bu :P. So:

Ieri tropaduiam vesela prin casa cand apare Bro' zicand ceva de genul "sunt grabit tare, nu stau mult, am venit doar sa ma tunzi". Mmm, ok, da' nu vrei ceva de mancare, ca am ciulama de ciuperci si niste piure pe aragaz. "Nu, am mancat in oras", vine raspunsul ferm, dupa care Bro' vireaza abrupt spre bucatarie, studiaza cratitile, isi ia o farfurie si incepe sa-si puna de mancare. Ok, il abandonez la masa si ma duc dupa anexa care se decisese sa iasa cu odrasla la plimbare, sa cumpere nu-stiu-ce bec si sa treaca si pe la ai mei sa ia niste "cevauri". Imbrac copilul gros, in montez in carut si ii dau pe usa afara. Bon, de doi am scapat, mai e unul :D. Plec dupa Bro' "cel grabit" si il gasesc tolanit tacticos pe canapea, invelit cu plapuma si afisand o mutra adormita: "Cand se intorc de la plimbare?" "Pai cam intr-o ora... ca bebe trebuie sa manance" "Sa ma trezesti si pe mine cand vin, sa ma tunzi" zise el si gata, pac, a tras pe dreapta :-)).

Ma foiesc eu prin casa, tot cu ale mele... si suna telefonul: Bu, isteric, copilul urland in fundal "Nu vezi cum ploua???". ???? ups, afara turna si cica plouase pe bebe. Cum naiba, ca doar avea acoperitoarea de ploaie la el ??? Turns out ca nu o montase bine si odrasla se udase la picioare. De urlat, urla de foame. Ok, decidem ca ma duc eu la ai mei cu mancarea si masina si ii aduc de acolo pe cei doi naufragiati. Da, zice geniul, dar nu poti sa iei masina ta pentru ca am plecat eu cu cheile ei in buzunar. Ok, o iau pe a ta. Il trezesc pe Bro'. Mmmmm, pai tunsoarea e importanta azi ca merg la o nunta. Bon, vino si tu la mama, te tund acolo.

Coboram, Bro' pleaca la masina lui, eu raman sa o scot pe a lui Bu din locul stramt si ingrozitor in care o varase. Masina lui e destul de mare, ploua, well... fac sapte manevre pana o scot de acolo, dar o scot. Intre timp, telefonul meu suna, dar cine il auzea... Ajung la ai mei, parchez si, surpriza, ii gasesc pe Bro' si Bu pe strada, taman se suiau in masina sa vina dupa mine (???)... Bu ajunsese la concluzia ca nu pot sa scot masina si venea sa ma ajute... :D.

Inauntru, mama era socata de navala asta in tromba, iar tata tinea piticotul in brate si radea. Piticotul avea pantofiorii si sosetele la uscat iar in picioare purta cu mandrie o pereche de ciorapi grosi de la gogoasa (gogoasa are 7 ani, asa ca virau mai degraba spre dres... ). Era fericit, ii placea aventura asta. L-am mufat la biberon, la tata in brate si am plecat sa-l tund pe Bro'.

Bon, totul s-a terminat cu bine, am luat acasa odrasla dotata cu sosetele- jambiere ultima moda si i-am lasat pe ai mei sa se dumireasca daca a trecut acceleratul...

Azi, ziua mea. Plec in tromba la intalnirea "pentru mine", dupa ce Bu imi muta masina, ma umple de sfaturi si isi pupa odrasla (iar eu ii las o lista cu lucruri de facut, pentru ca aveam invitati mai apoi). Ajung prima (???) - amazing, nu e genul meu :D. Ok, nebunie, multi copii- ma tot uit la ei sa invat despre cum o sa fie si al meu soon... poze, muffins (bun), multe de detaliat dar pac, bebe adoarme in bratele Zmeurei. Care a fost foaaaarte draguta si mi l-a dus pana la masina unde a asteptat sa ma dumiresc ce si cum cu noul scaun auto (da, avem unul nou, care imi blocheaza neuronul).

Ajung acasa: liniste. Bu, cel care isi uitase cheile de la casa de dimineata asa ca le luase pe ale mele, nu raspundea la telefon. Nema interfon, copilul in masina, frig afara... ochesc un tip la un geam pe la etajul unu si il rog sa-mi dea si mie drumul in bloc, ca sunt cu copilul si sotul meu nu raspunde la telefon. Zis si facut, noroc maxim, taman atunci mai si apare cineva si-mi deschide usa. Super.

Sus: Bu facuse cumparaturile si se juca, cu castile pe urechi. Nu spalase pe jos. Nu se imbracase. Fun. Am primit lumea cu podeaua usa, papuci pentru toti si mic haos. Apare si Bro', cu gogoasa de data aceasta... Bro', obosit, afisand o figura cazuta la datorie si zicand ca s-ar intinde, asa ca i-am sugerat sa se duca la noi in dormitor. Acolo e si acum, doarme dus :-)). Restul lumii a plecat. Gogoasa se joaca bowling (cred?) la Wii cu Bu si vine sa ma anunte de fiecare data cand il bate. In mod surprinzator, bate :D...

E fun la noi...

De weekend

Vine anexa (=sotul) vineri seara si imi zice ca a fost numit angajatul lunii. Ha! Avea si diploma... Imi pare rau, dar mi se pare atat de... cu parfum de epoca :-)). Inteleg ca si nasul piticotului a primit o diploma, mai mica, fiind nominalizat... :D

Dupa care, varata intre perne, citesc un articol politic. Bla, bla, gargara multa... citesc eu acolo... si ajung la sfarsit unde lecturez urmatoarele: Elena Basescu a fost angajata in Departamentul Marketing de la Luxten, part-time (!!!) si castiga 7000 RON. 70 de milioane de lei vechi. Auch, it hurts.

Facebook

Ok, am cont pe Facebook dar zau, de fiecare data cand intru ma ametesc si nu inteleg nimic: am o groaza de cereri de cauze sau nu-stiu-ce tpuri de mancare trimise (???) si info despre vaci roz si oi negre din Farmville sau o heavy bag (???) din Mafia Wars... bonus o multime de teste despre ce tip iti place sau in ce secol trebuia sa traiesti...

I am lost :D...

Abramburita

So... am tot lucrat/ stat pana noaptea tarziu in ultimul timp asa ca de dimineata m-am trezit complet nauca. Bu era deja cu copilul in brate si se uitau la mine de pe marginea patului. Mmda, bine, complet zombie iau odrasla deja maraita de foame, sa o schimb, in timp ce Bu pregatea laptele. Piticotul era suit pe tavan de foame si se agita. Scot sacul de dormit, costumul etc etc, dezbrac cele de noapte de pe bebe, ma lupt sa pun dresul, trag pantalonii cracul unu, cracul doi, tin copilul cat sa ii pun si vestuta, il iau pe sus si hai la tati sa mananci ca nu mai ai stare de foame. Dupa tot chinul asta, la jumatatea drumului ma izbeste, la propriu (damful) si la figurat: mmmmmnu, nope, eu schimbasem copilul insa nu ii schimbasem si scutecul de peste noapte, ala plin de.... Pffff...

Ok, mananca, il iau, il schimb, mai trece ceva timp si ma prind ca i-am pus pantalonii invers, cu buzunarele la spate. Mmmmda, not my day...

Fa ce spune copilul

In linii mari, asta e teoria mea/ noastra de crestere a odraslei. Il ascultam pe el.

Nasterea lui ne-a luat prin surpindere, a fost aproape cu o luna mai devreme, luna in care eu imi propusesem sa lecturez despre nastere si cum e "in primele luni", sa amenajez camera lui (norocul nostru ca apucasem sa cumpar toate cele necesare exact cu un weekend inainte) si sa studiez in detaliu cum se deschide caruciorul si cum se monteaza scaunul auto (sau alte chestiuni similare). Yep, right. Nu aveam nici bagajul de maternitate facut... si, una peste alta, am nascut intr-o camasa de spital, desi acasa aveam trei camasi nou-noute...

So, am venit acasa cu o mogaldeata pe care atarnau toate hainutele, speriati amandoi, incapabili sa punem macar un scutec sau sa ii facem baita... si fericiti, insa nauciti complet de taifunul care ne lovise. The very organized me eram complet dezorganizata, stresata si in plina recuperare dupa operatie (ceea ce nu este fun deloc). Concluzia este ca am mers cu caruciorul cu rotile din fata blocate cateva zile bune (pana cand ne-a picat fisa), injurand "caruciorul prost :D, ca intre doua reprize de somn mai incercam sa aranjez cate ceva din marea de obiecte pentru camera copilului sau citeam instructiunile de folosire de la sterilizator, senzor de respiratie sau mai-stiu-eu-ce...

Singurul lucru pe care l-am facut bine inca de la inceput a fost sa ne ascultam copilul si sa incercam sa ne mulam dupa ritmul lui de crestere.

Intai cantitatea de mancare- aproape ca s-a dublat dupa ce am ajuns acasa. Ne-am speriat, nu stiam ce sa facem , ne-am invartit in cerc, dar am crescut-o, daca asta vroia copilul... iar mai tarziu doctorita ne-a explicat ca e normal sa aiba o curba de crestere abrupta, la cat de mic era... Cu somnul la fel: manca la trei ore, l-am tinut pe linia asta. Am facut un program fix si incercam sa-l respectam. Intelesesem ca ulterior renunta ei la masa de noapte. Contrar asteptarilor noastre, bebe a vrut sa renunte la cea de la 24.00, nu la cea de la 3.00- nu se mai trezea sa manance. Ne-am uitat lung unul la altul, ne-am foit, sucit, il trezim, nu-l trezim... chestiunea s-a repetat si am lasat-o ca el, sa vedem unde ajungem. Apoi am incercat sa mutam nou descoperita ora de masa de pe la 2.00 catre ora 3.00, unde ii era locul... Din aprope in aproape: hai la 2.15, hai la 2.30... hai- hai... si tot asa. El dadea tonul si noi il urmam.

Incetul cu incetul a renuntat la toate mesele de noapte, evident, cu datul programului peste cap si haos cateva zile: noi faceam ca el si incercam sa il aducem la program... Mergea- bine, nu mergea- modificam programul. Au fost si zile ingrozitoare, cand totul era dat peste cap si bebe se transforma intr-un mic monstru si Bu ma gasea seara jumulita toata si scotand flacari pe nari, insa am trecut si peste astea. Rabdare si tutun :D. Il ascultam pe bebe, el dicta, noi intrebam doctorita si apoi aplicam. Asa a facut si cu masa la 4 ore- nu mai avea chef sa se trezeasca. De obicei se scula la fiecare ora de masa, parca avea un ceas, subit... nimic. Ok, oare asta inseamna ca e timpul sa-i decalam orele de masa??? Hai sa incercam, sa vedem daca ii place... Si i-a placut :D.

Mai apoi nu a vrut mar copt. Am asteptat cateva zile si apoi am revenit. Nope, NU. Ok, i-am pus cruce si am trecut la altceva... Cu apa, nici asta nu a vrut initial. Am revenit peste o luna- doua, e ok, acum bea apa... Cu ridicatul in genunchi si apoi in picioare- eu credeam ca vor veni mai tarziu. Nope, copilul meu asta a vrut. A inceput sa se chinuie, sa munceasca sa se ridice in patru labe, sa se enerveze incercand sa avanseze (doar ca nu stia cum sa faca sa si mearga in patru labe)... daca am vazut ca asta vrea, l-am ajutat: i-am aratat cum si l-am lasat sa exerseze. Citesc in carti ca pe la 10 luni o sa se ridice in picioare, pe la 8 abia sta in fundulet fara sprijin... ???. Am zis ca asta e, merge in patru labe, macar o sa am o perioada de liniste pana cand se ridica si in picioare. N-am avut. Acum se cocoata sprijinindu-se pe toate mobilele. Ok, am stat in spatele lui sa nu cada si l-am lasat, daca el asta e pornit sa faca, inseamna ca e pregatit. Vad ca vrea sa si mearga, nu stie cum sa o faca singur. Mi-e teama insa sa nu fie prea devreme, mi s-a spus ca o sa invete sa mearga gresit, pe varfuri... dar nici sa-l opresc nu cred ca pot, incerc sa merg pe directia lui si o sa vedem unde ajungem. Plus ca acum topaie ca o broasca, vad ca ii place la nebunie si si avanseaza putin asa :-))...

Pe de alta parte, despre autodiversificare am citit o groaza, vazut si filmulete si tot. Suna interesant. I-am dat si lui de cateva ori: pepene galben, piersica, banana, cartof fiert... nimic. Nu-l intereseaza. Daca ii pui la gura se stramba :-)) monumental, am ras cu lacrimi. Dar ok, e clar, copilul meu nu vrea sa se autodiversifice. Mai incercam, cand o sa aiba chef o sa imi arate... De vorbit: a lansat niste me-uri si ma-uri, plus un mama accidental si gata. A trecut la ba, ghe si ghi. Acum vad ca a renuntat si la astea... Sa vedem ce urmeaza.

Am si eu manii: jucariile educationale; cititul; teoria ca ok, ne iubim, ne jucam, dar eu sunt mama si tu copilul; in orice moment al vietii lui copilul trebuie sa stie ca noi il iubim, neconditionat. Incerc sa il incurajez catre astea fara sa-l fortez. Nu am nevoie de un mic geniu care sa recite poezii si sa stea smirna la masa, vreau doar sa ma asigur ca se dezvolta armonios, frumos, in ritmul lui, care o fi ala... :D. Dar ne spune el sigur, noi il ascultam.

Adunate

Azi am mers cu odrasla la supermarket. Se vede treaba ca lumea s-a intors pe dos de cand cu furtunile astea, ca altfel nu imi explic de ce am auzit un dialog suspect intre doua vanzatoare: despre furunculi si hernie, care ce a avut... Creierul meu s-a blocat instantaneu si am cotit brusc spre alte raioane. Unde insa am auzit alta conversatie stupefianta intre o doamna si un barbat, prima intreband:

- Aaaaaaa, v-ati luat masina de spalat vase?
- Nuuu, pai cum, stiti cum se zice, ce, am nevasta lenesa???? Hahahaha...

Am clipit albastru si am tulit-o si de acolo. Acum suntem acasa, aici e safe, sau asa parea, pana cand l-am prins pe piticot cu degetelele pe butonul de off al computerului...

In suc propriu

In mod evident nu sunt in apele mele... Nu mi-e clar de ce, ar trebui sa fiu happy pentru ca saptamana aceasta Bu si cu mine ne aniversam zilele de nastere, dar cred ca sunt prea obosita si pentru asta...

In alta ordine de idei: ne izoleaza blocul. Si, curios lucru, se pun si termopane... Noi avem, asa ca nu suntem loviti de entuziasm, in schimb am o viziune sumbra cu baraituri si bubuituri in capul meu toata ziua, bonus cate un cap de muncitor pe la fereasta :D...

Ceea ce imi aduce aminte... intr-una din noptile trecute am auzit un zgomot la baie, unde noi avem o fereastra miiiica- miiica. Ceva caraia. Ma duc, ma uit, era o pasare... dar nu facea ca un porumbel si nici nu arata ca unul, parca avea capul mai rotund. Noapte, semiintuneric, cap rotund... ma duc la Bu si zic:

- Hei, e ceva in baie! O pasare!
- Mmmmmnnmnmnn, vine raspunsul infundat din perna...
- Serios! Cred ca e o bufnita! zic eu, entuziasmata si induiosata de idee...
- Mmmm? mormaie el...
- O bufnita! Oare cum a ajuns aici???, continui eu si mai induiosata...

Curios, Bu deschide un ochi, se uita cas pe lina ferestruicii si asculta cum caraie creatura. Edificat, se intoarce pe o parte, glasuind:

- Aia nu e bufnita, e liliac.

???? Liliac??? Bleah, bleah, pfff, bleah...

Jurnal de piticot (8 luni)

Ii spun ca o sa il mananc si imi zambeste amuzat... ii declar ca il gasesc apetisant si se uita cu neincredere la mine, facand din buze "brrr"... ii explic ca ma tenteaza copanelele lui si da din mana rostind un "ba-ba-ba-ba" sacadat urmat de un "of" nonsalant...

Asta e copilul meu la opt luni (implinite azi): vesel, mereu in miscare, curios si relativ vorbaret. Merge cu usurinta in patru labe, se ridica in picioare fara probleme sprijinindu-se de orice gaseste (nu, nu stie fara sprijin) si merge in doua picioare daca il tine cineva de manute. Atunci chiuie de incantare. A trecut de faza bagatului picioruselor in gura, dar inca mai incearca din cand in cand... Dimineata il gasesc in picioare pe marginea patului, dupa care urmeaza lupta pentru schimbatul scutecului (inca nu m-am prins ce trebuie sa faci ca sa schimbi un copil la varsta asta). Si "vorbeste": nu mai zice "me" sau "ma", iar accidentul cu "mama" nu s-a repetat, insa a trecut la "ghe", "ghi" si "ba", plus un "of" din cand in cand. Topaie ca broasca (vezi mai jos) si se tine dupa mine prin toata casa, ca un catelus :D... evident ca "merge" (in patru labe) mai incet ca mine, asa ca daca nu il astept se enerveaza. Facem o groaza de lucruri impreuna, de fapt cred ca este chiar CTC-ul meu personal pentru ca vine la bucatarie si se uita cum ii pregatesc mancarea, intindem rufe si chiar am bagat aspiratorul impreuna (a ramas mut la faza asta, dar nu a zis nici pas). Ii plac oglinzile si cartoanele. Iar cu reviste se serveste deja singur si le jumuleste de mama focului. Casa toata e terenul lui de joaca. A descoperit sertarele- so far sunt niste chestii interesante care se deschid si se inchid... Daca ma asez la nivelul lui, vine sa ma cerceteze: ma trage de obraz, inceaca sa-mi prinda buza sau sa isi bage degetele in nasul meu... si este fascinat de par, pe care il studiaza cu mare atentie. Daca stau pe canapea, vine, se ridica pe varfuri si se intinde la maxim, incercand sa apuce mouse-ul, sau macar firul de la laptop...

Asa o tinem toooata ziua, cat de lunga, el descopera lumea si eu pe el :D.

Omida vesela si foooarte vorbareata

So, bebe are o noua jucarie care vorbeste daca ii apesi diverse chestii, asa ca astazi toata ziua am tot auzit o voce feminina intonand rotuuund si vesel:

soricel
albina
luna
broscuta
masina
autobuz
autobuz
autobuz (da, bebe insista pe butonul cu autobuz)
albina
stea
albina ... galbena (hopa, asta e noua!)
masina
peste
...
...

anyway, capul meu zdranganea, cand, suddenly, nu stiu ce buton apasa odrasla si jucaria trece in alt registru, glasuind:

Broscuta si cainele merg in... masina... sa vada... steluta.

??? intorc capul nedumerita, taman la timp sa aud si continuarea... jucaria intonand pe un ton extrem de entuziast:

Buna, steluta!

Bebe- broasca in actiune

Bebe- broasca?

Ok, acum face o miscare noua si ciudata: stand turceste se impinge cumva in picioruse si salta funduletul de la sol cativa centrimetri buni... practic arata ca si cum ar avea un arc sub fundulet :-)).

Nu stiu ce e asta, insa pare sa ii placa foarte mult pentru ca o tot repeta, again and again, foarte fericit. Oare vrea sa se ridice in picioare fara sprijin??? Hei, nici mie nu imi iese din pozitia turceste...

Bu si Zu la cumparaturi

Well, Zu fiind bolnava si, again, sechestrata in turn (de data aceasta din cu totul alte motive), Bu a plecat cu listuta in mana la magazin... fara sa uite sa o roage pe Zu sa tina telefonul aproape, just in case. Zu stiind cum e treaba cu Bu, legumele si limba romana, a avut grija sa fie cu adevarat aproape de telefon, astfel incat a putut raspunde la cele aproximativ 9 apeluri (intre timp mai si gatea :D). Pe scurt:

- Aici sunt doua feluri de pere, verzi si galbene, de care sa iau?
- Galbene

- Cum arata avocado? Unde il gasesc?
- Vezi la frigiderul de la legume, e verde- verde, aproape rotund...
- Nu-l gasesc...
- E asaaa, ca o lamaie mai mare...
- A, l-am gasit

- Ce e pastranacul?
- E ca un morcov alb
- A, il vad

- Cum arata dovleceii???
- Verde deschis, lunguieti...
- Unde sunt?
- In cosurile alea de legume, sunt asaaa... ca o bomba si sectiunea lor e un cerc
- Aha, da, sunt aici

- Vrei telina cu radacina???
- ???? Cu frunze???
- Da, aici sunt unele cu si altele fara, de care vrei?
- Fara

etc. etc. etc... :D

Siiiiiiiiigur ca da...

Bebe e mai bine, tratamentul pare sa functioneze so far. Iar de vesel... e vesel nevoie mare... Evident insa ca in goana asta dupa el, sa ii fie bine, am uitat sa ma ocup de mine si, yep, acum m-am imbolnavit eu. Siiigur ca da, trebuia sa se intample si asta, nu???

Ma doar in gat de mor si ma simt molesita, super fain cand ai un copil care vrea musai sa mearga prin toata casa, tinut de doua manute. Da, caposul merge de cateva saptamani (sustinut), parca tot mai bine cu fiecare zi si cand nu tropaduim impreuna se agata de tot ce gaseste ca sa se ridice: de la canapea, la scaunele din bucatarie si pana la genunchiul meu... E topit de fericire, chiuie, zambeste cu gura larga, topaie din picioruse... se bucura de mama focului cand il ajut sa se ridice si plecam la plimbare. Am facut deja kilometrii intregi si coloana mea cam cedeaza...

Being a designer

Ok, am dat peste un clip care m-a uns pe sufletul meu de designer chinuit (da, limbajul este cam vulgar, insa ideea....).

Traim intr-o lume in care toata lumea se pricepe la toate meseriile (mai putin medicina si avocatura), insa designerii o incaseaza rau de tot, zau asa... un logo acolo, ce iti ia asa de mult??? Ca doar creativitatea e o chestie care se face asa... din varful degetelor... fara brief/ informatii ceva, fara documentare/ target/ public tinta/ stil/ ton/ concurenta/ mediile pe care va aparea etc etc. Chiar daca tu esti cel care il tragi de manecuta ca, ok, am nevoie de info suplimetare, nope, asta e tot, just sit down si gata, fa-ti vraja si scoate ideea perfecta, taman ce visa si avea nevoie clientul- vaaai, de unde ai stiut???? Client care mai joaca si rolul de stapan, cu cerinte suplimentare (adica hai, ca poti sa faci si un flyer acolo, ca e mic) si e plin de sugestii despre cum e mai bine sa faci. In meseria ta, la care ai pretentia ca te pricepi si in care ai niste ani de experienta in spate. Who cares, clientul stie... A, si vrea si repede, calitativ si ieeeftiiiin, ca de', ce mare lucru...

Si nu iti vine la un moment dat sa injuri, sa iti bagi tot ce ai de bagat, inclusiv picioarele si sa faci ce vrea el, ca tot nu te ajuta/lasa sa iti faci meseria asa cum trebuie si iti mai si taie cheful sa mai faci ceva???? Dupa care tot tu te simti prost???