Gogoasa

Plecand de la postul de aici (demential, e clar ca trebuie sa invat si eu mantra aceea mai repede) mi-a adus intai aminte de nenumaratele mele pozne si m-am compatimit singura cu ce o sa patesc daca odrasla va semana macar pe jumatate cu mine :D si apoi mi-am amintit... de Bro' si a sa odrasla: gogoasa.

Btw: gogoasa e slaba- slaba, doar ca asa ii zic eu de cand s-a nascut si interesant este ca s-a prins repede de chestia asta si a inceput sa-mi spuna si el mie "gogoasa" cand ne vedeam.

Anyway: cand gogoasa avea cativa anisori si statea cuminte pe bancheta din spate a masinii, Bro' a plecat cu el la drum lung, pana la munte. Si... cum conducea el linistit si mai vorbea cu copilul care mosmondea ceva pasnic prin spate, la un moment dat s-a uitat in oglinda retrovizoare si, stupoare, copilul disparuse!!! A pipait cu mana pe la spate printre sacune, l-a strigat, a intors capul (pe cat putea, ca era in trafic), sa moara de inima, copilul nu mai era in masina!!! Usile blocate, tot, dar gogoasa nu era acolo!!!! A tras pe dreapta, mort de spaima, punandu-si zeci de intrebari si, evident, cu cele mai negre idei bantuindu-i prin cap...

Turns out ca gogoasa descoperise trapa din spatarul banchetei, cea care lasa jos o cotiera, iar la unele masini mai si face trecere intre habitaclu si portbagaj... si trecuse bine-mersi prin ea. Pur si simplu intrase in portbagaj ca sa-si caute nu-stiu-ce-jucarie...