15 December 2008

Despre sarcina

Dupa cum spuneam, nu imi plac zilele de luni. Azi este una proasta, prin excelenta, iar computerul meu a decis ca nici lui nu ii plac zilele de luni si se taraie ca un melc. Plus ca azi noapte am incasat o lovitura miseleasca undeva in laterala dreapta, unde nici nu stiam ca bebe poate sa ajunga: a fost atat de socanta ca am tresarit de-a binelea :D.

Pana acum nu ma gandisem la asta, insa de cand sunt insarcinata imi dau seama ca este o intrebare pe care e bine sa nu o pui viitorilor parinti dar care apare inevitabil in orice discutie: "si... ce vreti sa fie?". De ce sa nu intrebi asta? Pai ce naiba pot sa raspunda bietii parinti??? In afara de cazul in care stiu exact ca vor un baiat sau o fata pentru ca mai au deja un copil de sexul opus, dar nici macar atunci, este o chestiune asupra careia parintii nu au nici un fel de putere de decizie si oricum ar raspunde, risca sa nu iasa bine. Sa luam cazul clasic: baiat versus fata, ca doar se presupune ca toti tatii vor ca primul lor copil sa fie baiat. Bon. Ce te faci daca spui tuturor ca vrei baiat si iese fata??? O bagi la loc? O iubesti mai putin? O iubesti la fel de mult, ca doar e a ta, dar te va compatimi toata lumea ca nu ti-a iesit ce vroiai??? Ce ii spui ei, cand va mai creste si va vedea ca te-ai laudat tuturor ca vrei baiat??? Poti sa ii expilci ei si tuturor celorlalti ca, nuuu, de fapt tu o iubesti oricum si, well, zicei si tu... asa... fara sa para ca acum o intorci din condei????

Si atunci? Ce naiba poti sa raspunzi la intrebarea asta??? Chiar daca esti decis ca vrei sa ai una sau alta, nu cred ca e bine sa popularizezi ideea, nu ajuta la nimic si se poate intoarce impotriva ta ca un bumerang. Mai bine incearca sa te pregatesti sa primesti ce va sa vina: tot al tau o sa fie si daca esti zdravan la cap o sa-l iubesti de o sa mori... Iar pentru ceilalti, cei care intreaba obsesiv: nu mai intrebati asta... nu ajuta la nimic si puneti viitorii parinti intr-o situatie jenanta. Nu mai zic de eventuale conflicte, cand cei doi parinti au dorinte diferite... de ce sa zgandari buba?

Si legat de lipsa aceasta de control asupra sexului copilului... este ceva fantastic, ce continua sa ma uimeasca. Mai ales acum, in plina societate de consum, in care si daca vrei sa iti cumperi un frigider ai zeci de oferte, modele, inaltimi, culori, optionale, date despre cost, consum, credite si garantii, astfel incat poti sa iti confirgurezi exact ce ai nevoie si ce iti doresti... plus ca mai suntem si in secolul vitezei in care asteptarea creata este sa si pleci cu produsul acasa... well, in toata aceasta "societate moderna" astepti/ clocesti 9 luni la un copil fara sa ai nici cea mai vaga idee ce o sa iasa: sex, ce sa mosteneasca de la fiecare parinte, culoarea ochilor, inaltimea, pfff, temperamentul, caracterul... nimica nimicuta. Nici un pic de control. Nada. Ia si amesteca genele neamului tau cu cele ale neamului lui si apoi stai tu frumusel noua luni pe fundul tau si la sfarsit vezi ce combinatie iese... Si nu are undo sau reject sau "returnare marfa" :P.

Si de-abia atunci realizezi ce inseamna cu adevarat "miracolul vietii", ciclul acesta care se petrece de ani intregi mereu la fel, in care corpul tau stie mai bine decat tine ce are de facut si lucrurile isi urmeaza cursul impreturbabil iar mintea ta este un simplu observator depasit de tainele naturii si ale vietii cu adevarat. Cu toata pregatirea/ cultura/ inteligenta/ educatia pe care o poti avea, maternitatea este mai presus de orice si functioneaza dupa un set de reguli proprii, la fel ca in trecut, probabil la fel si in viitor mult timp de acum incolo...

In Wall-e, cand Eve gaseste o planta, corpul ei preia controlul, cumva organismul ei se blocheaza si totul functioneaza cu un singur scop: protejarea plantei si aducerea ei la un anumit punct. Restul nu mai conteaza. Cam asa ma simt eu acum: corpul meu stie mai bine decat mine ce e de facut, e inscriptionat undeva in codul genetic, iar eu (mintea mea) sunt redusa la stadiul de observator amuzat/ incantat si socat. Se intampla lucruri mult peste puterea mea de control si gestionare. Si este ok, doar ca nu este ce ne invata societatea in care traim: ca totul se poate controla, nu exista miracole, noi avem decizia finala etc etc.

3 comments:

Sabina said...

heh, draga mea zu, am vrut fata. tac-su, normal, baiat. pana in luna a5a a fost 85% baiat. in luna a6a tac-su amaliei a avut un soc cand doctora a zis ca i se vad labiile. acum n-ar schimba-o pentru nici un baiat din lume. deci dragostea nu dispare pentru ca n-a iesit ce voiai, tot genele tale sunt. ah si tatii sunt responsabili pt sexul copilului, deci te poti lua de el :)))

alina said...

dacă te mai întreabă careva ce vreți să fie, zii și tu "copil, de preferință", că doară nu maimuță! :D

Zu said...

Yep: copil sa fie. Sanatos. Asa zicem si noi.

Bu a fost foarte ok si chiar nu si-a exprimat nici o preferinta de sex- acum asteptam si eu chiar mor de curiozitate sa imi vad "chiriasul" :-)...