Bu zice: "Zuzu, relaxeaza-te!". Fantastic, la el functioneaza. La mine... unde naiba e butonul ala de "Relax man, carpe diem si las-o balta"??? Am senzatia ca au uitat sa mi-l monteze din fabrica...
La mine chestiile vin in etape: acum muncim. Acum suntem seriosi. Acum suntem reliable (asta e favorita mea). Acum ne distram (la comanda???). Acum citim o carte. Mergem la teatru? La film? La cafeneaua aia noua sa vedem cum e un frappucino? Sau la shopping sa... (nu mai spun ce, ca e o lista prea lunga :-))?
Scriu biletele peste biletele si fac listute peste listute. Decupez articole de ziare cu chestii tentante. Ma bag in pat obosita franta si ma visez alergand relaxata, cu castile in urechi, pe la 6 dimineata, cand e racoare. In mintea mea am o viata culturala bogata, stiu cele mai noi terase si feluri de mancare, sunt o prezenta constanta in librarii, plec in fiecare weekend din Bucuresti si da, la naiba, alerg in fiecare dimineata km intregi (indeed???...no kidding :-))).
Realitatea e immmmmmm, hmmm, similara. ??? Sa zicem. Cu indulgenta. Mai e de lucrat mult la chestiile astea, dar, oricum... Pana cand vine o perioada de criza: cad toate naibii si ramane ce mai apuca. Nu e ok viata asta in hopuri.
Trebuie sa fac ceva. Prea sunt toate asa... in extreme. Trebuie sa gasesc echilibrul. Pana acum nu am gasit decat solutia "ma tin cu dintii de ce-mi propun". Asta implica foarte multa vointa. Si organizare. Si concentrare.
Disciplina?
Aaaaaaaaaaaa... o varianta mai simpla nu exista???
Kid counter
No comments:
Post a Comment