07 April 2015

Inima de mama

E Saptamana Altfel si a plecat in tabara cu colegii lui. 4 zile - a doua lui excursie. Prima a fost aici, atunci avea patru ani, acum sase, ce conteaza insa, iata  ca eu traiesc acelasi valmasag de sentimente.

Ce ma intriga este gheara mica ce imi sta infipta in inima cand sunt departe de el/ ei. E absurda si ciudata: sunt foarte legata de parintii si fratele meu si suntem cu totii calatori din fire asa ca de multe ori ba unul ba altul am fost plecati (eu am mers singura cu trenul prin Europa, din tara in tara, cu rucsacul in spate... sau am zburat singura pana in Iordania, de exemplu)... de fiecare data m-am bucurat de experienta mea sau de faptul ca vor avea o vacanta placuta, am asteptat vesti de la ei ca sa ii stiu ok, uneori m-am si ingrijorat, dar nicicand nu am simtit teama asta constanta pentru cei aflati departe de mine, ca o umbra strecurata intr-un ungher al sufletului.

Insa de fiecare data cand distanta dintre mine si copiii mei depaseste o raza de... (:D) grijile imi rod incet incet un coltisor de inima. E absurd si o stiu - sunt zilnic departe, la gradinita sau cu bunicii - nu sunt in permanenta cu mine si e clar ca trebuie sa ma bazez pe ei si ce au invatat pana acum, dar parca senzatia ca ma pot sui oricand in masina si sa dau fuga la ei ma linisteste, am sentimentul ca mai pot controla situatia. E ca in limbajul distantelor si cercurile aproprierii... ei imi sunt cel mai aproape de suflet si departarea lor prea mare doare, induce spaime, radarul meu intern se activeaza si detecteaza iesirea din spatiul intim, parasirea zonei mele de control.

Ma incapatanez sa ii las sa plece si sa ii ajut sa-si intinda aripile sa zboare pentru ca nah, normal ca stiu ca asta e calea dar e clar ca de cand am copii linistea mea (cata candoare!), s-a facut tandari. Spuneam candva ca "a avea un copil inseamna sa-ti pui toata iubirea si inima in afara fiintei tale si in afara controlului tau". Tare imi e ca o sa traiesc toata viata cu gheara asta in piept si "senzorul de proximitate" activat.

No comments: