13 February 2015

Unde e 'tolul meu?

Copila mea vorbeste si vorbeste mult, atat de mult incat uneori nu ma aud gandind de toate comentariile ei si intrebarile si problemele si nedumeririle si... Plus ca vorbeste stalcit asa ca uneori e o provocare sa inteleg ce imi spune, una solicitanta - voi face o paranteza aici pentru a remarca faptul ca nu, nu eu sunt cea care intelege cel mai bne tot ce spune, mama aia atotstiutoare si experta, wonder mom, ci fratele ei cel mare care intelege intotdeauna ce zice ea (wow!) si acolo unde eu inca mai procesez confuza el deja raspunde, ofera, rezolva problemele. Sunt mega impresionata de chestia asta.

Insa e haioasa si teribil de simpatica atunci cand vorbeste si comentariile ei sunt delicioase, uneori ma distrez doar ascultand-o. Azi mosmondeam ceva in bucatarie si din spatele meu se auzea trilul ei vesel. Taca taca taca taca, fata mea avea diverse comentarii. Pana cand s-a facut usor liniste si tonul s-a schimbat. Era usor confuza si repeta nedumerita: "unde e 'tolul meu?", "unde e 'tolul meu?", "unde e 'tolul meu?" Huh? Ce a mai pierdut si ce e aia 'tolul, am apucat eu sa ma intreb inainte sa ma intorc si sa o vad cum statea in fund si se chinuia sa-si puna pantalonii.

Nu, nu stiu de ce ii scosese. Nu am idee nici ce facuse, insa reusise sa puna corect un piciorus prin cracul pantalonului insa pe al doilea il incurcase undeva pe traseu si nu reusea sa-l scoata pe partea cealalta a cracului... Asa ca statea in fund mirata si repeta insistent, tragand de pantalon: "unde e ' tolul meu?" (unde e piciorul meu?) :-)).

Am ajutat-o sa se imbrace si cand labuta piciorului s-a ivit afara din pantalon a exclamat razand: "a, 'ici era 'tolul meu!" . Dupa care s-a ridicat vesela si a plecat din bucatarie incantata, lansadu-mi un "mumumeeesc!" (multumesc) cantat.

No comments: