09 February 2015

Party

Eu vreau sa stiu ce fumezi... mi-a zis Ada ieri razandu-si in barba, ca doar ea stie, oh, cat de bine, cum e cu balamucul copiilor si petrecerile lor. Adevarul e ca anul acesta mi-am depasit cu inconstienta barierele proprii si m-am apucat sa fac diverse lucruri noi, despre care nu stiam prea clar cum vor iesi. Asa se face ca omuletul meu a tinut-o din petrecere in petrecere iar eu am (re)descoperit diverse despre mine si abordarea unei probleme.

Totul a inceput de joi - vineri, cand am intrat cu dreptul in balamuc, realizand primul tort din viata mea. Asadar, Houston, we have a cake. Big cake, cat tava de cuptor, de unde si dilema "da' eu pe ce sa il pun?"(mda, decorul este dupa puteri si capacitatea de a glazura si convinge nuca de cocos sa se lipeasca pe laterale). Dar lumea a zis ca a fost bun, foarte bun, de mancat s-a mancat tot si mi s-a mai si cerut si reteta, deci e de bine.


Sambata am realizat cu stupoare caaat de multi copii sunt in familia mea extinsa. Si ce mari s-au facut. Restul serii se pierde intr-o nebuloasa din care retin ca bebeluna a mancat si din meniul de copii si pastele tatalui ei si din pestele meu si doua felii de paine si felia de tort a bunicii. Si ca omuletul a facut Lego-uri vajaind si a invatat un numar de magie "spectaculos" (cu o cutie de lapte).

Duminica a venit al doilea moment major de orbire personala - omuletul si-a invitat cativa colegi de gradinita la noi acasa. Si cum unii colegi au surori sau frati mai mici in grupa cu bebeluna si mai ales o anumita surioara pare sa fie prietena ei cea mai buna... right, in casa mea s-au prezentat un total de 10 copiii, 7 cu varste in jur de 5-7 ani si 3 de 2-3 ani. Fara parinti (o singura mama a ramas si ea, asa ca eram trei adulti in toata casa :D). Nu m-am stresat, am facut o pizza si doua checuri, le-am pus pe masa si asta a fost... iar petrecerea a fost o mare bucurie si incantare pentru copii. Am avut si o jucarie cu apa (ha! :D) si un soi de joc muzical (Bu continua sa ma surprinda) si grupul care s-a refugiat in varful patului si pe cel care facea Lego si mare hit al masinutelor-pe-circuit si... A fost bine: da, au facut dezordine si galagie dar in cea mai mare parte s-au cam gestionat singuri iar eu m-am uitat amuzata, n-au stricat nimic, nu s-a intamplat nici o drama si nimeni n-a plans sau s-a certat cu altcineva. N-am iesit traumatizata si nici isterica din experienta asta. Obosita, da, firesc.

Asa ca am avut un weekend plin. Concluzia mea este ca lucrurile sunt de multe ori si asa cum te astepti sa fie si se vor intampla asa cum te astepti sa se intample. Cand cauti ce-ar putea merge rau sigur ca vei vedea doar latura negativa si dezastrul care se precipita asupra ta. Eu una am aflat ca daca pornesti la drum calm si optimist poti face si un tort onorabil si o petrecere cu 10 copii intr-un apartament de bloc. Totul tine de perspectiva :D.

No comments:

There was an error in this gadget