06 February 2015

6

Cand copilul meu a implinit un an am simtit ca am trecut un prag important, am perceput varsta aceea ca pe un hotar - hotarul dintre numaratul lunilor si adunatul anilor. Era o clipa importanta, o cifra aparte in setul numerelor pe care le adunam an de an.

La fel percep si varsta de 6 ani. Un nou prag, pe care iata, il trecem azi - la ora 14 si cateva minute s-au implinit fix sase ani de cand il cunosc (:D), de cand sunt mama. Sase ani mai tarziu copilul meu nu mai e nici bebelus, nici toddler si nici macar prescolar, am trecut toate granitele si in fata mea se intinde lumea cu un scolar alaturi, la toamna copilul meu (al meu?!, oh vai, cand a trecut timpul si oh, vai, mnu, nu sunt pregatita) va merge la scoala.

Baiatul meu trece intr-o noua etapa :D iar eu ieri ma uitam, deh, la poze vechi. Greu de descris valul de emotii ce m-a cuprins si incantarea cu care am regasit carliontii pe care ii poarta acum surioara lui sau zambetul smecher-oh-atat-de-tipic-lui pe care il afiseaza cand "are o idee". Era bucalat si copilaros, acum e fin si slab si cumva croit pe lung, fara sa fie inalt. Are trasaturi frumoase, delicate, osatura fina si ochi cu gene lungi si dese. I-a aparut o alunita mica pe barbie, fix pe linia maxilarului, i-au ramas mici o groaza de pantaloni si i se clatina doi dinti...

E  o combinatie pe care nu o pot pune in cuvinte intre reticent si capos si mamos si... luminos :-). Mai degraba il simt cum e decat sa ii pot descrie personalitatea. E bun, un suflet bun. Are o gandire logica ce ma surprinde adesea. Intelege orice daca ii explici, poti vorbi cu usurinta cu el. Rade, se bucura, copilareste din plin si totusi il simt cum creste, vad cum de sub oasele alea mici se pregateste sa se inalte un pre-adolescent (un mic adult), e un viitor barbat acolo.

6 ani. Wow! Am mai trecut un prag. Nu-mi doresc nimic anume, nu vreau sa fie altfel, mi-e bine asa cum e, il vreau fericit si implinit, sa-i fie bine in pielea lui, sa aiba incredere ca poate face orice isi propune, doar sa vrea - viata e a lui, sa se bucure de ea. Creste frumos si sunt tare, tare mandra de el. Mandra ca sunt mama lui. Inca din ziua in care s-a nascut ma consider o norocoasa :D.

5 comments:

Piersi said...

La multi ani! :)

ileana said...

La multi ani! Sanatate si voie buna!

Zu said...

Multumesc :-)

Vio said...

Mai, eu cred ca esti cam lesinata dupa fi-tu!! :) Nu ca n-ar fi normal sa fie asa..:P
Asa frumooos ai scris despre el, asa de MAMA te-am simtit citindu-te, incat pot spune ca nu doar tu esti norocoasa ca-l ai pe el ci si el ca te are pe tine:)
La multi ani, chiar daca un pic mai tarziu!
Nici nu-mi imaginez cum e la 6...suntem la jumatatea drumului abia, dar stiu sigur-sigur ca o sa mai respir de 3 ori si o sa ajungem si noi acolo.

Chiar daca ma repet: drag mi-e cum/ce ai scris!:)

Zu said...

Awww, multumesc ;D