14 January 2015

Situatia animalelor imaginare in familia noastra

Cine ne stie de mult deja a aflat ca noi suntem familia Stark de Romania, mai precis ca fiecare dintre noi are lupul sau imaginar personal, dupa cum a decis copilul cel mare acum mult-mult timp. Asta dupa ce intai era doar un singur lup, care s-a nimerit prin bucataria mea la ora cinei si avea mare nevoie la baie. Si dupa ce i-am salvat si din wc... apai chiar ca i-am adoptat.

Si comentam eu pe la una din postarile astea de mai sus ca astept sa creasca bebeluna, sa vad ce idei va avea si ea...Guess what? A venit acel moment si imi e clar ca la noi nu se poate cu catei, pisici sau alte animale de pe langa casa omului, nimic pufos si banal nene, la noi e ZOO in toata regula si tot ce pot sa spun este ca macar am ramas pe o singura zona de vegetatie. Suntem in padure, el vede lupi imaginari si ea...

o bufnita.

Care evident ca o sperie. Doh! Inteleg ca bufnita statea pe masuta de pe hol si bebeluna a inceput sa se agite, refugiindu-se in sufragerie iar el, care deja stia care e treaba cu animalele astea imaginare, a servit-o cu niste mandarine. I-au placut, dar cum bebeluna era cam prea speriata, am convins bufnita sa ia niste mandarine si sa le duca la puisorii ei (adica sa plece).

A mai aparut intr-o seara, la povesti, dar era doar in trecere, era ora de culcare si avea si ea treaba, cu puii, cu casa, din astea...

Insa simt ca o sa ne imprietenim cu bufnita asta, deja ultima data cand a aparut eu eram in bucatarie, gateam si, well, ce sa fac si eu, cand am vazut ca fata e speriata am aplicat metoda deja cunoscuta: Bufnita? Pfoa, prietena veche, sigur nu a venit sa ne manance, ia vezi, poate are nevoie de ceva, o putem ajuta cumva? Poate vrea si ea sa manance paste carbonara? Doar ca daca vrea spune-i ca mai dureaza putin, are de asteptat nitel.

Si cretolina mea mica s-a proptit in mijlocul bucatariei si a purtat un dialog imaginar cu bufnita imaginara:
Buhuhu, v'ei pa'te? (vrei paste)... si dadea din cap convingator si vorbea tare (cred ca bufnita e cam surda)
Concluzia a fost ca vrea si ca asteapta si interesant este ca adurat ceva pana cand am facut pastele si s-a asezat la masa (eram abia la inceput) si mandra nu a uitat, m-a informat ca bufnita s-a dus pana la puii ei si se intoarce. Aham, i-am zis ca sunt destule paste, o sa ii dau din cele din cratita, calde, cand vine.

Mda, mergem in directia cunoscuta, viitorul suna bine, sper doar ca  bufnitele sa fie mai destepte si sa nu cada asa usor in wc...

2 comments:

Ioana said...

Intreb si eu, asa: voi ce povesti cititi? Noi am citit luni de zile despre bufnite, "animalele" rezultate sunt melcii si curcubeul cu puisorii lor (mdap!). Cauta melci, vrea povesti cu ei, vorbeste cu cate unul. Cel mai des ne viziteaza antilopele care dau navala in canion in "The Lion King", sau alte animale care fug repede repede dupa cineva... Ultima oara erau insa trenuri...

Simona said...

Copiii tai au gusturi alese, bufnitele sunt favoritele mele, urmate indeaproape de lupi :-)
Si mi-ai adus aminte de o faza acum cateva zile, cand mergeam linistita spre sufragerie si fiica-mea mi-a spus sec: "Mi-ai omorat toti pisoii!" Eu, socata, ce pisoi, mama?!!! si a continuat imperturbabila: "pai uite, erau proaspat nascuti, pisica mea mare i-a facut, si dormeau aici toti 6 pe patratelul asta de covor. Ai calcat pe ei si i-ai flecit pe toti, acum eu ce-i spun la pisica mama?!!!!" Am tot incercat sa o dau la intors, ca de fapt erau pe alt patratel de covor, ca pisoii imaginari nu mor atat de usor, ca si ca... dar n-am reusit sa ajung la liman cu ea, am trimis-o sa discute cu pisica mama posibilitatea sa-i mai fete niste pisoi noi si alta data sa ma informeze unde stationeaza... :-)

There was an error in this gadget