Dimineata cu gheata

Ieri am plecat cu pitica la gradi. cel mare era la bunci, deci eram doar noi doua, plus sotul ramas acasa - fara telefon, evident, ca doar era descarcat, cum i se mai intampla lui de obicei. Bon. Plec impreuna cu bebeluna la masina, escaladam doi nameti de zapada, ne mai frasuim nitel pe drum, ajungem, o sui in scaun, prind centurile, pornesc motorul si ma apuc sa curat masina de zapada. Termin, ma sui in masina, dau sa plec si din spate se aude: "fac pipi, mami". Incremenesc, procesez rapid variantele, tot aia cu intorsul acasa imi iese cel mai bine asa ca opresc motorul, ma dau jos, scot copila din centuri si tropa-tropa pana sus.

Dupa ce rezolvam problema coboram grabite, iar ne oprim la nametii de zapada (ca dominisoara vrea sa se joace, deh) si apoi iar o sui in scaun si prind nesuferitele alea de centuri. Si plec, grabita. Asa de grabita ca nu stiu/ nu vad/ nu simt ca la roata din dreapta era un nametel de zapada pe care ma sui cu gratie. Acolo mor. Misc masina in fata, nimic. Misc in spate, nimic. Dau incet mai catre stanga, mai catre dreapta, rotesc rotile... nimic. Masina moarta pe pozitie, cu botul scos frumos in mijlocul aleii dintre blocuri.

Ma uit dupa barbati (mda!), nimic - unul singur, amarat, plimba un catel haaat undeva la mama naibii. Turbez. Mai turbez nitel. Recapitulez: masina nu merge, Bu are telefonul descarcat. Dar are fix, asa ca sun pe fix. Nimic.

Ma dau jos din masina, fug pana la intrarea in bloc (vedeam masina cu bebeluna, era aproape) si in timp ce sun pe fix sun si la interfon. Poate asa aude telefonul, ca e aproape de intrare (ca de auzit in interfonul ala nu se aude mare lucru).

Ei bine, nu. Bu mi-a dat drumul la interfon de vreo cinci ori, una dupa alta, probabil injurand de mama focului sus (la fel ca si mine jos), dar fara sa raspunda la fix sau sa poata vorbi cu mine cumva sau sa ii pice fisa ca sotia sa e persoana nebuna (isterica?!) de jos.

Planul B: dau copila jos din masina (parca am mai facut asta in dimineata asta?), pun avariile si inchid masina, luand-o topa-tropa inapoi catre casa. Moment in care, stupoare, apare un barbat - 6 masini mai incolo: doar ca problema lui era ca sa nu las masina asa. Pai zau, ce l-o fi facut sa creada ca am parcat asa, cu jumatate de masina in drum si avariile puse, doh, eu stiu ca sunt femeie la volan dar chioara nu-s, vad si eu cum sta masina si in mod evident NU o lasam asa daca nu era o problema.

Bon, urc acasa cu copila nedumerita si cobor cu Bu cu tot, care se suie la volan si face fix ce am facut si eu: fata, spate, stanga, dreapta... nimic. Coboara, scoate lopata, da zapada de sub roata din dreapta... nimic, masina patina acum in fata. Coboara, pune nu-stiu-ce la roata din fata, merge nitel, iar patineaza masina. Culmea este ca deja trecuse un domn care l-a intrebat daca vrea sa-l ajute sa impinga masina. Acum au aparut alti doi! Zau, unde erau toti barbatii acestia amabili cand eram eu singura si neajutorata in masina?

Bref, s-a rezolvat. Acum am parcat pe cel mai fara-de-gheata loc pe care l-am gasit. Si Bu mi-a spus ca a cazut pe gheata dupa ce am plecat eu. Bu NU cade. Ever. Serios, suntem impreuna de 12 ani  (cred, mereu ma incurc la numaratoare) si NU cade, are un echilibru fantastic, el zice ca are legatura cu faptul ca a facut judo, deh. In fine, chestia e ca nu cade, so... lovely morning.