07 November 2014

Bu si mobila

Casa noastra este mobilata in continuare cu lucruri din "zestrea" mea - mobile cu care am plecat eu de acasa de la "mama si tata". Am mai cumparat noi unele, le-am mai inlocuit pe multe dintre ele... dar inca mai avem. Printre aceastea, si setul din hol: cuier, bancheta si inca o dracie gen bancheta de telefon.

No bine, insa mie imi place sa mut mobile. Mai precis iubesc sa mut mobile prin casa si a ramas de pomina in familie modul in care dupa un timp mama (care nu muta nici macar un scaun mai la dreapta) se trezea cu toate mutate prin camera mea: patul in locul biroului, biroul mutat la geam, capra de desenat pusa pe verticala si facuta noptiera... bref, le ameteam pe toate. Pana in ziua in care m-a gasit cocotata pe birou si aproape plangand pentru ca... well, epuizasem variantele. Mdap, cateva piese de mobilier, o camera mica, un numar fix de permutari functionale.

In casa noastra cea noua am cam fost pasnica (zic eu), ocupata fiind cu treaba asta cu parentingul (primii ani), insa cam de un an incoace mi-am revenit si deja am invartit nitel cele doua banchete din hol, incercand sa le fac loc celor mici sa se poata incalta singuri. Asa ca din lipsa de spatiu am improvizat pe celalalt perete al holului o mobila (hidoasa) din cele doua banchete puse una peste alta. In ideea ca e temporara, doar ca Bu s-a obisnuit cam tare cu ea si cand mie au inceput sa-mi scapere calcaiele si sa-i spun ca "gata, o dam afara, punem x lucru in loc" nici nu m-a luat prea in serios si a mormait un da in barba.

Well, eu nu glumeam asa ca m-am apucat sa o golesc si sa o scot pe hol. Da, eu singura (m-a intrebat si el asa, dupa ce a venit acasa, noaptea tarziu si a avut un imens soc atunci cand nu a mai recunoscut holul).

Cum improvizatia noastra de mobila era locul lui preferat pentru a isi pune cheile si alte angarale cand venea acasa, urmatoarea perioada a tinut-o in tirade despre cat de utila era, ce facem noi acum si hai sa o bagam la loc in casa (mobila trona frumusel in holul blocului). Eu o tineam pe a mea: era urata, vrei alta, cumparam ceva, a fost mereu o improvizatie pe termen scurt, nu-mi spune ca iti placea.

Totul in paralel cu discutia despre masuta din sufragerie (cumparata de el, prea mare pentru casa noastra in opinia mea, ah, i-am zis asta de cand am luat-o :D) care a ajuns in hol si scaunul Poang care a migrat din sufragerie catre dormitorul copiilor. Dupa Poang si mobila asta boscorodea cel mai tare :P.

Doar ca Bu e zapacit, atat de zapacit incat iese din lift si intra in casa fara sa vada stanga-dreapta (mnope, el n-a vazut ca mobila noastra era in hol inainte sa intre in casa), asa ca atunci cand a venit acasa si mi-a zis a n-a oara ca "hai sa o aducem inapoi in casa, o vreau inapoi", am putut sa ii raspund "nu se poate, nu mai e pe hol". Soc si groaza;

- "A luat-o cineva?!!!" 
- "Da, a disparut, nu mai e!"
- Serios, nu mai e pe hol?
- Mnu, de doua zile nu mai e...

2 comments:

Ioana said...

Ce-ai facut cu mobila? Sau era pe hol inca si doar el n-a vazut-o? :))

Zu said...

A disparut singura - a luat-o cineva. In conditiile in care stam la etajul 8 si eu tocmai ma interesam ce sa fac mai departe cu ea.