19 August 2014

Weekend cu balamuc

Well, datele problemei erau cam asa: un copil la munte, cu parintii mei, un copil si o masina si mai departe, in Transilvania, cu parintii lui, noi doi in Bucuresti si un weekend prelungit (de Sf. Maria) liber in fata. Variantele includeau: mergem cu trenul la munte, luam masina lui tata, ducem fata la ceilalti bunici, sa mai stea impreuna o saptamana-doua acolosi ne intoarcem doar noi doi, tot cu masina lui tata... sau ne intoarcem cu amandoi copiii si doua masini (aia cu care ne ducem si aia care e acolo deja)... sau mergem doar pana la munte si ne intoarcem cu fata si ai mei... sau ne ducem... In fine, n variante in jurul carora ne-am invartit pana cand am cedat. Si am plecat cu Bro', cu masina lui cu tot, treziti pe la 6 dimineata, ca el avea o oprire la aeroport, sa lase pe cineva. Asa ca vineri pe la 7.00 noi eram in aeroportul Otopeni.

Pe la 11.00 deja mergeam bara la bara, ca doar toata lumea decisese ca e cazul sa plece din Bucuresti daca tot era vineri libera si nu, nu face nimeni autostrada aia!!! A fost un drum luuung si obositor. Cand in final am ajuns la munte, ne-am sarbatorit nitel (doua Marii in familie) si am plecat repede cu fata si masina lui tata, sa ajungem la copilul cel mare. Alt drum lung (cam 3 ore), alta oboseala... insa figura lui cand m-a vazut la poarta si tipetele de bucurie... zecile de "te iubesc" pe care le-am auzit in ziua aceea... wow! Au urmat ceva iesiri la pizza si la circ  - vai, la circ a fost teribil, bebeluna aplauda tot ce misca si dupa numarul cu lei, cand am plecat, ea a zis "pa-pa wow-wow" (wow-wow este catel in limba ei de unde deducem ca leul e un catel ceva mai mare).

Balamucul a inceput duminica atunci cand am plecat cu amandoi copiii si cu doua masini. Mda. Eu cu masina noastra si copilul cel mare in spate (care vorbesteeeee ca o moara stricata), Bu cu masina lui tata si copila cea mica in spate. Pe ploaie, ploaie, ploaie... a turnat tot drumul, incredibil, eu eram in pantaloni scurti si tenisi de panza, ura draguta mea! Intai am mers in spatele lui Bu si copilul m-a certat ca de ce nu merg "mai repede" decat tati asa ca i-am spus o poveste lunga despre colaborare si cum suntem noi acum intr-o echipa, mergem impreuna acasa.

Apoi Bu m-a sunat sa-mi spuna sa nu tin stergatoarele doar pe faza rapida.
Apoi m-a sunat sa-mi mai explice ceva despre stergatoare.
Apoi am oprit la o benzinarie nici-nu mai stiu de ce, dar eu mergeam dupa el, un angajat simpatic din benzinarie m-a intrebat daca vreau sa pun benzina (logic de altfel eram intr-o benzinarie) doar ca eu i-am spus amabil ca mnu, eu doar ma tin dupa domnul cu masina din fata :-))).

Am purtat o conversatie cu Bu (intre doua geamuri deschise) si mi-a spus ca ai mei au decis sa ramana la munte cu amandoi copiii (asta e momentul in care cel mic a inceput sa chiuie de fericire), deci trebuie sa ne oprim sa cumparam si mancare.

Am mai mers, am mai vorbit la telefon ba cu unul ba cu altul (Tata, da-mi lista de cumparaturi. Nu pot scrie tu. N-am cum sa scriu, sunt in masina, n-am nici pix. E pix in masina mea. No bine, dar eu sunt in masina mea, dincolo nu ma duc acum, mai si doarme cea mica. Asa ca scrie mesaj pe tel cu ce vrei sa cumpar. Mbine, ma mai gandesc. -  am primit lista, scrisa de Bro' care din prea mult zel a trecut si niste medicamente la final, de ma intrebam nedumerita pe astea de unde sa le cumpar).

Bun, am mers... ore intregi, pana inspre Predeal, unde am ajuns la bara la bara. Tot poporul se intorcea acasa.

Am facut si schimb de telefoane cu Bu, ce veselie, ca sa descopar ca telefonul lui e aproape descarcat, in timp ce al meu era incarcat full. Asta fix cand deja intre mine si Bu se bagasera cam 5 masini si aproape ca nu ne mai vedeam, ca in fata mea era o dubita mare. Si mergeam bara la bara si bebeluna incepuse sa urle in masina lui asa ca am decis sa mearga el inainte la munte si sa ma opresc eu sa fac cumparaturile. Doar ca eu aveam nevoie de incarcatorul de telefon care era in masina lui si de lista de cumparaturi din telefonul meu.

No bine, am facut n mii e scheme, in care el mi-a lasat loc in fata masinii lui si eu am mers pe contrasens cand mi-a spus el ca pot (eram pe serpentine si plouaaaa de mama focului), am ajuns in fata, el a venit repede si mi-a dat incarcatorul, eu i-am dat nste fursecuri pe care le gasisem pe pipaite in sacosa din spatele scaunului meu, sa mai calmeze furia bebelunei urlatoare.

Bara la bara, ploaie torentiala, avansam ca un melc.

Si ma suna: bebeluna a facut caca! Mda, oi avea eu centura neagra la schimbat scutece, insa nu-s chiar atat de rapida, iar el nici atat. Ce sa facem, ce sa facem... hai ca eu riscam oricum sa raman fara benzina (teoretic imi ajungea, dar mergeam bara la bara de ceva timp si nu parea ca o sa se termine prea repede aventura), asa ca hai in benzinarie. Eu m-am dat jos din masina si am fugit repede sa schimb copila ("buna mami, nu te-am mai vazut de mult, ce mai faci? ia stai sa te schimb"), el sa-mi faca mie plinul la masina. Ies eu din masina, imi zice sa ma duc sa platesc, pompa 4 si fuge repede la copila dupa care pleaca inainte la munte, asa cum discutasem. Eu defilez gratios cu scutecul in mana prin benzinarie, imi iau geanta din masina, platesc, ma holbez la coada imensa de la toaleta (imensa!!!), urc in masina, ies si eu... deja cred ca erau vreo 15 masini intre noi, copilul din spate declara ca "asta a fost foarte amuzant, mami".

Dupa o vreme suna Bu... si imi declara cu o voce pierita ca "mai are un singur fursec, ce se face cu fata cand se termina si asta, ca iar incepe sa urle...". Mda :D.

In fine, cu chiu cu vai ajungem unde urma sa desparitm, el pleaca la ai mei... eu la supermarket, unde am luat copilul in brate si prin ploaie, hai sa luam mancare. "E foarte amuzant, mami" - declara a doua oara copilul. Ce sa mai zic si eu: foaaaarte amuzant, aveam tenisii de panza uzi, umbrela ramasese in masina la Bu asa ca imi indesasem in cap o palarie de paie, si copilul (el macar era bine infofolit) agatat de gat.

Ajunsi la munte, am decis sa stam pana seara, spalam copiii, ii culcam si plecam dupa. Concluzia e ca s-a lasat cu urlete de copii nedormiti sau prea putin dormiti pe drum si jelanii la dus, intai la copilul 1 apoi la copilul 2... ca le-am taiat unghiile, i-am uscat, bagat in pijamale... am jucat niste leapsa cu care o culca pe cea mica (am reusit eu, cu trei cantece) si ca am ajuns acasa la Bucuresti pe la 22.00-23.00...

Final de weekend.

No comments:

There was an error in this gadget