Stiu, s-a tot scris in blogosfera despre acest loc. Nu e o campanie, n-a fost nimic organzat strategic, nu ne-a platit nimeni. Vartejul s-a starnit singur, pornit de la un impuls dat de Ada, care Ada are puterea de a gasi locuri frumoase si povestile din spatele lor. Ada e prietena mea. E parte din familia mea. Ea ne-a spus ca e frumos, ca merita mers si m-a sunat bucuroasa sa-mi povesteasca de un loc nou descoperit. Hai si tu, mi-a zis!
M-am dus :D.
E un proiect in plina transformare. Un adapost pentru cai facut cu
gandul la animale, nu la profit si comert, care insa are nevoie de bani
pentru a se intretine. Mai ales ca, unul dintre cei doi soti care au
infiintat acest loc s-a imbolnavit la putin timp dupa aceea si a murit. A
ramas Teodora Bandut, care pentru a face rost de fondurile necesare a
decis sa transforme locul intr-unul de agrement. Un proiect de suflet,
ziceam. Facut cu drag.
Cea mica era topita intre cai, gaini si caini - nu stia la care sa se
uite mai repede si exclama la fiecare secunda cate ceva. Cel mare n-a
riscat sa se suie pe cal, desi zau ca l-am incurajat, dar bon, asta e el
- ma bate gandul sa incerc eu insa (:D) - dar era in extaz intre atatia
catei si imbatat de atata spatiu de alergat...
E frumos pe Taramul Zmeilor, e liniste si simplu totul - nimic comercial, nimic facut cu gandul la un business, doar pace si oameni prietenosi si drag de animale. Cai cu mustati, da, gaini cu penaj de matase, multe pisici (la etaj, acolo nu am ajuns, s-a dus cel mic) si cei mai blanzi caini din lume. Sunati inainte ca sa stie sa va astepte si nu abandonati cand ajungeti in sat, sunteti foarte aproape dar drumul e putin mai greu de dibuit, noi ne-am ratacit. Asteptati o zi cu soare, luati si ceva de mancare si "de vant" (totusi) cu voi si porniti in excursie - merita mers.
1 comment:
Chiar cautam o cheste de-asta. Asteptam zile cu soare mai cald:d Pare tare fain: merci!
Post a Comment