Cartea despre Romania

Citesc in prezent "Mai roman decat romanii", un volum coordonat de Sandra Pralong. Ideea e simpla: o ata perspectiva asupra tarii noastre, cea adusa de strainii care s-au indragostit de ea si au ales sa locuiasca aici. La inceput cam greu de lecturat, seaca, usor cleioasa chiar... poate ca ma asteptam la ceva mai clar, mai siropos (mnu, nu e clasica poveste din scoala: avem munti si mare si tarani vajnici si toata lumea ne iubeste)... dar incetul cu incetul m-a pus pe ganduri. E destul de "politically correct" scrisa si totusi uneori brutal de onesta cartea aceasta, pentru ca adesea iti dai seama ca motivele adevarate tin de conjunctura si profit (plus  relaxarea omului care stie ca are o plasa de singuranta in alta parte) si asta cam doare dar apoi am realizat ca asa si e, asta e realitatea, sa fim cinstiti.

Ce mi s-a parut cumva magic e firul rosu care incepe sa devina evident de la a n-a confesiune incolo si e ceea ce ma face sa spun ca pana la urma e o carte frumoasa, de citit, de primit in suflet si de pastrat din ea. Elementul comun al marturisirilor celor 45 de straini e ca da, avem munti si mare si sate autentice si traditii si oameni ospitalieri, pana la urma nu era un cliseu, insa depinde doar de noi ce facem cu ele mai departe. Si mai e ceva: lumea se face mai frumoasa prin contributia noastra.

Si prin modul in care o privim - iar din acest punct de vedere perspectiva cartii e una de luat in seama, pentru ca, interesant, mie cartea mi-a ridicat o problema legata de consumerism si ce calcam in picioare in goana asta nebuna.

De notat si ca atunci cand traiesti intr-o lume prea ordonata si organizata, fara provocari si spontaneitate, apreciezi altfel tumultul cotidian de aici si posibilitatile mult mai variate si pline de culoare de a iesi din tipare sau macar de a le depasi.

Tara tuturor posibilitatilor devine tara in care se mai poate face ceva pentru ca nu toate au fost deja asezate in formele predefinite si pe fagasul fix.