25 March 2014

Viata de noapte

Am fost plecata din oras, cu trupa dupa mine. De fapt nici nu stiu de ce mai precizez ca am fost cu trupa dupa mine, evenimentul o sa fie cand NU ii voi mai avea agatati de mine (ca o extensie a corpului meu, pe principiul "unde ma duc eu musai sa vina si ei") abia atunci voi avea ceva nou si interesant de precizat, pana atunci, da, normal ca am fost cu ei doi dupa mine, nimic nou sub soare.

La bunici.

Fara sot.

Balamuuuuuc. Ziua erau doi ingerasi (in fine, doi ingerasi care se mai certau pe jucarii :D), insa noaptea... vai mie. Dormeau cu mine in camera, din varii motive (unul dintre ele fiind simplul principiu al lipitorilor :D). Bref, cand in toata casa se facea liniste, intunericul isi asternea plapuma groasa afara si oamenii normali picau intr-un somn adanc si sanatos, la noi incepea activitatea nocturna (clandestina :D): unul tusea, celalalt se trezea, altul dorea la baie, altul bea apa, unul vorbea in somn, altul se invartea ca titirezul in pat si se tot dezvelea, celalalt nu mai dorea sa doarma, unul ma intreba cat mai e pana cand ne trezim, celalalt patrula vesel intre 4 si 6 dimineata si amandoi se trezeau ca popandaii la ore imposibile. Repetat de mai multe ori pe noapte, in fiecare noapte.

Reteta sigura pentru "nu imi pot deschide ochii dimineata, nu pot nici sa gandesc" - eu sunt o persoana matinala dar de mult timp nu mi-a mai fost asa de greu sa ma adun la primele ore, pur si simplu abia reuseam.

Inutil sa spun ca, revenita acasa, am inchis usa de la dormitor si i-am lasat pe cei mici cu Bu, in legea lor. Inutil sa mai spun ca bebeluna doarme toata noaptea neintoarsa, asa cum o stiu eu pe ea... Si ca eu am dormit cel mai bun somn dupa mult timp si desi inca mai "dorm pe mine" cel putin am revenit in parametrii de functionare normali (normalul de parinte, sa ne intelegem). Dar azi e prima zi in care am deschis ochii larg fara probleme cand m-am trezit. Si fara o cana mare de cappuccino-ciocolato-cafeina in mana. Yeeei!

Ah, si care e "normalul de parinte" legat de somn? Pai inlocuiti frumusel "alarm clock" de mai jos cu plansete de bebelus si replici de genul "mami, cand e dimineata?" sau "mami, imi e sete" si alte din astea... Enjoy! :D


2 comments:

Ioana said...

Wow, ce mai empatizez cu tine la faza asta! "In loving memory of sleep", hai ca-mi place!!!! Si mai vine o tura... Cred ca amintirea perioadei asteia de privare de somn e cel mai bun anticonceptional cunoscut :)))).

Zu said...

:-))) tot ce pot sa-ti spun e ca o sa fie mai usor de data aceeasta. Mult mai usor. Insa din pacate o sa dormi si mai putin :-(. Uneori ma intreb ce faceam cu atata timp liber inainte sa am copii... si cum naiba puteam sa ma plang ca nu am timp/ sunt obosita/ nedormita etc... :D