01 October 2013

Sisif. Numele meu e Sisif

Duminica dupa pranz am decis sa fac orez cu lapte, sa manance seara copiii - le place, merge si pentru cea mica, se face repede... bun asa. Ok, fac orezul insa nu stiu cum se potrivesc lucrurile ca bebeluna era prea flamanda ca sa mai astepte iar copilul mare era in plina manifestare de personalitate cuinara: nu vreau aia, vreau aia. Nici eu nu m-am stresat, nu-i nimic, mananca maine amandoi, mi-am zis.

Doar ca peste noapte sotul meu a gasit cratita si a mancat tot orezul. Tot.

Eh, well..

Luni zic totusi sa fac din nou orez cu lapte, sa manance totusi si copiii, asa ca ma apuc si fac o portie ceva mai mica de data aceasta. Omuletul mananca un castron iar bebeluna iar ma fenteaza, furand un mar din sacosa adusa de Bunu - s-a cocotat in fotoliu si musca lacoma din el, cu tot cu coaja, nu conta ca are doar sapte dinti. ... ok, zic, asta e...ii dau maine si il avertizez pe Bu sa nu manance tot orezul, sa lase macar cat de un castronel si pentru cea mica.

Seara tarziu ma duc in bucatarie si vad cratita goala. Pai Bu, nu ti-am zis sa-i lasi si copilei? Aaaa, dar i-am lasat! Unde? Uita-te bine, e acolo. Ma uit la biata mea cratita fosta plina cu orez cu lapte: intr-o margine mai era o ramasita, nici cat o lingura - asta nu-i ajunge nici pe o masea copilei :-))!

Mda. Nu ma deranjeaza, ma bucur ca a fost apreciat dar cum din doua randuri de orez cu lapte copila n-a mancat nimic si omuletul a prins un castronel si e marti (o noua zi), ma intreb: oare sa mai fac si astazi orez cu lapte???

2 comments:

ioana said...

Fa-l si ascunde cratita!

Zu said...

Am facut placinta cu mere :D