04 September 2013

O luna pe drumuri

Am lipsit din Bucuresti o luna. Mdap. Duminica m-am intors, cu cei doi copii, intr-un oras fierband de vesti proaste. Oribile chiar - nu imi revin din povestea cu copilul sfasaiat de catei in parc. Asa ceva nu e posibil, nu e voie, e incredibil si ireal, iubesc cateii si animalele si am crescut de la catei la pisici, papagali, iepure, canari, broaste testoase... samd, insa asa nu se poate. Sa ajung sa imi fie frica sa traiesc in propriul meu oras, sa imi fie teama de ce se va intampla in tara asta in care ne pregatim sa distrugem nu mai putin de patru munti la Rosia Montana (si pentru ce???), sa ma tem pentru copiii mei... imi vine sa renunt la tot si sa plec, sa caut un colt de lume mai bun unde sa-mi croiesc universul meu frumos. Mi se face lehamite de tara asta si de oamenii ei.

Si venisem cu asa pofta de viata si energie de munca in mine ;-(... Nu stiu, mi-a prit absenta asta - am fugit initial de caldura si bine am facut, ca viata inchisa in casa cu aerul conditionat pornit si plimbari doar sear atarziu nu-i de mine, ma sufoc si ajung sa urasc betonul. Am luat copiii si am plecat. Bu ne-a vizitat in weekenduri iar noi ne-am plimbat si am fost ba cu Buna, ba am stat si la bunicii din partea sotului, ba cu verisoara mea si trupa ei... uite asa s-a legat o luna departe de Bucuresti, cred ca cea mai lunga perioada in care am lipsit din oras (in viata mea de adult responsabil :D). A fost frumos, cu mult stat afara, in natura, cu racoare (chiar frig si ploi uneori), cu cules de zmeura, vizita la expozitia de trenulete de la Sinaia (f faina), pictat pe fata, pictat pietre, pictat si colorat ce-am mai gasit, plimbat copilul cu bicicleta, primii pasi legati intr-o plimbare mai lunga ai bebelunei, facut Roseola (ok, asta n-a fost asa de fain :D), dat in leagan, tras cu arcul, copt vinete, mers la Brasov (frumos oras!), inot cu trupa, mancat bun in diverse locuri sau pe variate coclauri (aka la Trei Brazi sau eu mai stiu pe unde), facut gratar(e!), invatat lucruri noi, trait fara griji.

Aveam nevoie de asta. Intai pentru cel mic, cu care am putut sa petrec ceva mai mult timp si am putut sa ma ocup de el. Apoi pentru ei amandoi, a fost grozav, o mare vacanta. Si pentru mine, mi-a prins bine sa ma rup putin de toate si sa imi adun ideile si puterile. N-a fost usor (mdap, sa plec de nebuna cu doi copii in lume), nu toate planurile au iesit fix asa cum le gadisem (u know us, tipic!), dar la final amintirile sunt grozave.

So: we are baack!!!

No comments:

There was an error in this gadget