26 July 2013

Dor de munca

M-am trezit mai obosita decat trebuie si cu o durere surda in coloana, semne proaste pentru un inceput de zi. Un Nurofen si un frappe homemade au facut minuni si doua ore mai tarziu lucrurile s-au limpezit - e o zi cu soare si la mine in suflet, iar eu am un navalnic dor de munca. De munca mea aia adevarata, meseria pentru care am facut si o facultate, nu specializarea "parenting" la care tot dau examene. Mi-e pofta sa ma asez la birou fara nicio alta grija pe lume si sa lucrez in tihna, fara sa mai galopez nebunatic intre mai multe sarcini de bifat, timp prea scurt si un copil de ingrijit. Meseria mea e de grafic designer si e o meserie al naibii de frumoasa. Poti face minuni, poti scoate din tine culori si forme si combinatii si poti lasa o idee sa se desfasoare pe hartie (fie ea si virtuala) ca un mosor de ata plecat la drum si sa te bucuri si sa te miri de unde te poate purta o scanteie initiala.

Mi-e dor de asta. De meseria mea cea adevarata, facuta de placere, cu pasiune, fara intreruperi si constrangeri. Am proiecte, diferite directii, cerinte de la diversi de logo-uri si alte elemente grafice, dorinte nedeslusite sa incerc diverse, am deja idei si documentare adunata, n-am timp sa-mi las sufletul sa vibreze linistit la ele.

Mi-e pofta sa pictez, sa imi insir pensulele si culorile si sa ma las dusa de inspiratie. N-am mai facut asta de atata timp ca ma doare lipsa si mi-e mila de mine si de stangaciile initiale inerente.

Ma apasa dorinta sa invat, sa ma perfectionez, sa devin mai buna, sa investesc in mine, sa-mi reintru in forma, simt nevoia asa cum simti nevoia de cafea dimineata ca sa poti trai - e un viciu, un drog. Ce fac acum e un surogat, e ca atunci cand bei nechezol. Mie imi e dor de o cafea tare, sa pun Mike Oldfield - The Songs of  Distant Earth (muzica mea perfecta pentru creatie) si sa ma scufund in lucru. Sa am geamul larg deschis, sa adie vantul si casa sa-mi fie plina de muzica iar eu sa ma mai ridic doar pentru un pahar de apa, sa rup ritmul sau sa caut ceva intr-o carte.

2 comments:

Loriana said...

M-ai lasat fara cuvinte! Iti admir nespus acest dor de munca, e floare rara :)

Zu said...

:-) multumesc, e dor de a face ceva cu pasiune

There was an error in this gadget