14 June 2013

La mare, birjar!

Intr-o alta viata posibila aveam o casuta micuta (de genul "mostenire de la bunici") intr-un sat uitat de lume la mal de mare. Vara mergeam cu toata familia acolo si ridicam de pe mobile prelatele albe, puse acolo sa le protejeze timp de un an. Ieseam apoi in praful curtii si trecand de o portita mica si veche ajungeam cu picioarele goale in nisip: pe plaja! Ne petreceam toata vara construind castele si cautand scoici, mancand rosii arse de soare de la piata de alaturi si stand seara pana tarziu la povesti sub stelele stralucitoare. La primele semne de toamna acopeream totul cu prelatele cele albe si plecam prin praful curtii catre oras si viata sa tumultoasa.

Viata posibila inseamna ca, hmmm, inca mai e posibila. Si desi sunt om de munte, nerabdator si agitat, incapabil sa stea mult timp la soare fara sa faca mare lucru, imi doresc aceasta posibilitate pentru ei, pentru copiii mei si bucuria lor si a mea. Pana atunci... ma incapatanez sa-i duc in fiecare an la mare :D. Ceea ce tocmai am si facut: cu catel si purcel si toate cele am deplasat toata trupa in vacanta si a fost... excelent! Ok, vorbim de asteptarile unei mame plecata la drum lung, in alta tara, cu un copil de 4 ani si jumatate si unul de 11 luni. Adica trupa de mai jos :D:


A fost fain. Bebeluna s-a adaptat foarte bine, s-a bucurat de soare si de mare, a rezistat excelent in masina, n-au fost probleme majore, vremea a tinut cu noi (chiar daca a fost mai innorat primele zile  noi tot am facut castele de nisip pe plaja  sau macar ceva plimbari, iar dupa aceea a fost cald cat sa mor eu coapta la foc mic si sa fugaresc trupa sa ii dau cu crema de n ori pe zi. So: me very very happy.

Evident, e nevoie de o doza de relaxare si umor, doh! De la schimbatul copilei in masina sau pe terasa la OMV in Bulgaria, pentru ca altundeva nu aveam unde.... pana la aceptat ca nu, nu avem cum sa iesim din camera dupa ora de culcare a piticilor, asa ca am jucat rummy ca doi batranei, pe balcon, facand haz de necaz ca jos lumea bea si se distra si noi uitasem sa ne luam macar ceva de baut . Dar domnisoara a dormit zilnic pe plaja iar domnisorul avea o singura tinta: marea! (chiar si cand i-am pus cizmele de ploaie, intr-o zi ceva mai innorata nope, tot a ajuns descult in mare :D - nu era de cizme dar incercam sa-l convingem sa nu mai stea atata cu picioarele in apa, am zis ca poate asta e un compromis bun... ).


Ce-ar mai fi de povestit? Ca bebeluna a ros cotorul unei carti pe undeva pe drum, in masina - cand se facuse suspect de liniste, ha! (fibre mama, sunt bune, lasa, e bine ca iti place cartea) :D  Ca a mancat nisip, lins scoici si bagat in ea cam orice i-am putut da de la masa: bucatele de paine... orez pe care il indesa fericita cu ambele maini in gura.. piersica pe care Bu i-a dat-o in joaca si a rontait-o toata cu pielita cu tot de a trebuit sa-i scoatem samburele din manutele lacome ca il papa si pe ala... u name it. Ca a intrat in valiza, a patrulat in patru labe toata camera si tot balconul, a socializat vesela cu toata lumea indiferent de nationalitate si a invatat sa se suie si sa se dea jos din patul fratelui ei (era un pat ceva mai jos). Care frate... ei bine, omuletul era argint viu, agitat si entuziasmat de orice, de la crabul prins din mare pana la bombonelele de la receptie (dap) sau, ultima lui pasiune, stropitul altora cu apa (se furisa pe langa ei si le turna frumos apa din stropitoare ba pe spate, ba pe picioare, oh, the joy!). Am si o poza in care incercam sa-l imortalizez pe Gogoasa si din spatele lui se iteste un personaj vesel cu o stropitoare in mana: omuletul se pregatea sa ii toarne apa pe spate :D. Si apropo de Gogoasa: si-a batut mar batrana matusa la jocul ala mecanic... cum ii zice... cand trimiti un puc de la unul la altul cu lovituri rapide... whatever, infrangere crunta, vai.


Cat despre highlightul calatoriei (al meu e ca am intrat in mare, wow, wow), well, Bu nu se dezminte. Seara, inainte de masa, am plecat pe dig, la plimbare si un fotbal mic (dap, am jucat si eu, param cu caruciorul si bebeluna radea de mama focului). Evident ca i-am spus sa aiba grija la micul ponton, sa nu cada mingea in mare. Evident ca a vrut sa o arunce inpre mine. Si evident ca a cazut in mare. Ceea ce este mai putin evident este faptul ca Bu s-a dus dupa ea! Eu o lasam acolo dar caposul si-a scos pantofii si si-a suflecat frumos pantalonii pana la genunchi (apa era destul de mica) si dus a fost. Super funny: mdap, apa i-a ajuns pana mai sus de coapse pam-pam! Dar bon, a recuperat mingea.


No comments:

There was an error in this gadget