16 May 2013

Eu

Nu am mai scris pe blog o vreme pentru ca nu am avut energie, pur si simplu. E una dintre putinele dati/ perioade in care chiar nu am stiut ce sa mai zic, am preferat sa ma retrag, sa ma restrang si sa ma pun pe picioare cu pasi mici. Ceea ce se si intampla, work in progress.

Suuunt cammm... dezamagita. De x lucruri carora nu le gasesc sensul si, mai grav, solutia. Si asta dureaza de ceva timp, cu toate eforturile mele de a imi reintra in matca (intre timp m-am dumirit si ca trebuie sa ajustez matca pentru noile mele coordonate, logic de altfel, stiu, am nascut acum 10 luni, e clar ca imi ajustez viata dupa noile masuri.). Cel mai rau dintre toate acestea este ca nu ma prind incotro sa carmesc barca, mereu am avut o idee in mare incotro merg si cam pe unde imi doresc sa ajung, ok, cu ajustari pe parcurs, evident, ca doar nimeni nu e absurd, dar de data aceasta nu prea stiu ce decizii trebuie luate (pentru mine / pentru noi, evident) si imi e greu. Si mi-am dat seama cat de varza pot sa fiu: incurc zile, fac cele mai absurde calcule din univers (mi-e si jena de mine), sunt incapabila sa fac niste conexiuni clare intre diferite informati, nu pica fisaaaa! Sunt foarte obosita si cam haituita mereu asa ca mi-e si greu sa gandesc limpede. Bonus, mai am si diverse dezamagiri de ordin personal care vin "sub centura" si dor tare-tare.  So: nu-s bine, nu ma aflu intr-un happy place, nu-mi vine nici macar sa rad despre asta.


Cel mai bine din toata ecuatia aceasta e ca m-am prins ca sunt mai puternica decat credeam (ha!). Cu mentiunea ca nu mi-ar strica nitica relaxare si ceva "jemanfichism" - did I tell u ca am primit cadou un masaj (fain, fain, zau, nu te toaca nimeni ca pe o bucata de carne, e bland si cu muzica taman potrivita si miroase divin si e o ora si ceva de rasfat in tihna) si cu aceasta ocazie am descoperit ca sunt incapabila sa ma las in voia rasfatului, imi zicea sa las mana moale si eu habar nu aveam cum se face asta, vai mie, sunt mereu control freak, e grav daca trebuie sa reinvat sa ma relaxez... In fine, partea buna e ca mi-a picat fisa ca pot sa fac o groaza de lucruri si ca mult din ce am pana acum nu este doar noroc din belsug ci si carmitul barcii in directia cea buna. Si cumva ma simt bine "eu cu mine" si am o stare de calm interior care vine din constientizarea acestei "puteri". A nu se intelege ca e vorba de cat de tare pot eu sa tip si sa intimidez lumea sau de cate kg pot sa ridic pe un singur brat :-)), e mai degraba un soi de putere venita din rabdarea de a croi cu migala ceea ce iti doresti, e si asta o forta, una buna de avut si de cultivat, de apreciat si de iubit la propria persoana.

So, sunt vremuri tulburi pe la mine, nimic grav totusi, doar ca ma schimb, renunt la unele lucruri sau persoane, am mai crescut si iata ca am o alta atitudine si multe schimbari si decizii de luat, planul meu de viata trebuie ajustat, mdap, acum sa vad incotro indrept eu barca aia...

4 comments:

Anonymous said...

La astenia de primavara te-ai gandit...
si nu prea le am cu matematica, insa o noapte de nesomn se recupereaza in alte 7 nopti de somn, si daca am face un calcul...
si apoi si mamele sunt oameni, mai cadem, ne si ridicam, ma stam pe o banca...

Zu said...

Nu cred ca e doar asta, dar ai dreptate, probabil ca se adauga. Cu somnul... mai bine nu calculesz :-)))), ca ar trebui sa ma transform in Frumoasa din padurea adormita ca sa recuperez...

Radda said...

:) Trebuie sa-ti gasesti o padure musai, ca sa revii la vechea Zu - cea plina de energie, resurse inepuizabile, zambete, voie buna si iarasi....energie :) (genul wonder woman - dupa umila mea parere). Eu numai asa te recunosc! ;)

Zu said...

Padure? Sa urlu, ca aia din desene care se duc pe deal... :-)))

There was an error in this gadget