Bu si Zu. Sacul si petecul.

Mai nou a cazut in sarcina mea sa iau copilul de la gradinita, treaba mai complicata pentru ca e de mers cu masina si n-am cu cine s-o las pe cea mica, asa ca pe la orele 17.30 trecute fix (:D) o sui in carucior si pornim la vale. Ea adoarme, eu ma invart cum sa scot piticul din gradi fara sa o scot pe ea din masina si sa o trezesc... balamuc.

Ieri adun biberonul, geanta, pantofiorii- unde sunt pantofiorii??? (are un talent fantastic la pitit lucruri), caruciorul si copila si ne napustim in lift. Jos senzorul meu de "ceva e in neregula" imi semnalizeaza ca parca nu am cheile de la masina la mine. Caut in genata, caut in buzunarul de la carucior, caut in buzunare - nimic. Injur marunt, sui iar carutul opt etaje, il proptesc strategic in usa ca sa tina liftul, ma napustesc in casa, caut in hanorac, caut in tavita de chei - nimic. Reiau: caut in geanta, caut in buzunare, caut in carucior, caut in hanorac, caut in tavita - nimic! Mai trag o injuratura, deblochez usa de la lift, bag caruciorul in casa si reincep cautarile: caut in geanta, caut in buzunare, caut in carucior, caut in hanorac, caut in tavita - nimic! Nimic!!!

Il sun pe Bu:
- Cheile mele de la masina sunt la tine? 
- NU!
- Sigur?
- Nu au de ce sa fie la mine, tu ai mers cu masina ieri.
- Stiu,  nu ma intereseaza daca ar trebui sa fie la mine, verifica daca sunt la tine sau nu, ca eu nu le gasesc...
- Fuck! Sunt la mine!

Damn! Copilul trebuia luat de la gradi in 30' de min si Bu inhatase si cheile mele de dimineata. Asta e, se duce el. Inchid telefonul, respir adanc gandindu-ma acum eu ce fac, copila e in carut, imbracata si imi zambeste vesela - tocmai am plimbat-o in jos si sus cu liftul... cand bate cineva la usa. Vecina, amabila: v-ati uitat cheia in usa.