21 March 2013

Mic atac de panica

Citesc si aflu tot mai des despre boli rare,  marturii devastatoare pe care abia reusesc sa le lecturez pana la capat, boli care afecteaza prea multa lume si lovesc prea multe familii. Aflu povesti despre saracie si nevoie disperata de ajutor, despre oameni mici, meschini si urati pe dinauntru care fac rau altor oameni si copiilor lor. Vad stiri despre alimente din ce in ce mai periculoase, cu toxine si medicamente scapate de sub control si imi dau seama ca EU nu sunt pregatita sa traiesc in lumea asta.

Ma sperie.

Prea tarziu. E lumea in care am adus doi copii si pe umerii mei nu atarna atat responsabilitatea imensa pe care o am pentru ei cat infinita mea iubire pentru ei, dulce povara, iubire care ma impinge sa le ofer tot ce e mai bun si, vai, sa le daruiesc o lume mai buna.

Si asta ma sperie si mai tare.

Ma uit in put si ma ia cu ameteala. Repede, unde este jumatatea cea plina a paharului??!

5 comments:

Andreea Demirgian said...

Sub ochii tai. Copiii tai sanatosi sunt jumatatea ta plina din paharul lumii.

Zu said...

Stiu. Si sunt foarte foarte foarte bucuroasa si recunoscatoare ca eu sunt cum sunt si unde sunt. Ca nu, nu am motive majore sa ma plang. Nu am. Mai departe e ceva mai mult de argumentat si discutat dar nu ne putem permite sa ne uitam in put prea mult timp, musai sa fie de scurta durata pentru ca avem copii de crescut si trebuie sa "keep it together". Asa ca ma rezum la un "mic atac de panica"...

Butterfree said...

Asta vroiam sa iti zic si eu... jumatatea plina a paharului e in ochii copiilor tai... priveste lumea prin ochii lor si sigur o vezi si tu.

Zu said...

@Butterfree: Ai dreptate. E frumoasa lumea prin ochii copiilor mei. Mi-ar placea sa o vada si ei la fel de frumoasa. Vreau sa o fac in asa fel incat ei sa o vada frumoasa si sa se bucure de ea.

Radda said...

:( Din pacate, suntem tot mai multi cei speriati si.......tot mai neputinciosi! :( Tu esti norocoasa, ca ai micile minuni dependente de tine si nu poti sa stai prea mult sa te panichezi; pentru noi, ceilalti......e mai trist.