29 September 2012

Partieeee, ca vin ai mei!

Am facut copii grabiti, imi e clar. Nu stiu unde galopeaza asa disperati, insa va trebui sa ma obisnuiesc si sa ma astept la orice:

- el s-a ridicat in picioare de la 7 luni, de toata lumea imi zicea diverse despre coloana, oase, sold si alte de-astea... doar copilul imi zambea fericit in timp ce insista sa se agate de canapea si sa priveasca triumfator lumea de la inaltimea celor doua picioruse nesigure... nici nu stia sa mearga in patru labe dar el avea un fix si gata.

- ea, la nici trei luni, are deja vizibili bine doi premolari ititi zdravan de tot din os (inca n-au spart gingia, dar se vad clar) - din unul se vad toate cele patru colturi, din celalalt doar doua. Si da, am zis bine: premolari - domnisoara pofteste sa inceapa cu premolari, deh, sa bifam toate curiozitatile naturii: premolari si o "gingie" (?) cam franjurata care se pare ca e extrem de dureroasa. Acum imi explic ziua in care a urlat o ora fara oprire fara sa ii pot face nimic sa o linistesc, se inrosise toata si urla, nu vroia nimic, nici macar pe mine, a fost groaznic. Are doua luni si trei saptamani.

28 September 2012

Update - Wonder woman?

Am ramas restanta cu o serie de evenimente de saptamana trecuta, pfff, dar am umblat de nebuna atunci si de atunci :D, asa ca, pe scurt:

1. Am fost la Ikea. Evident ca am tendinta sa ma ambalez di grande la mai multe decat pot duce, genul ala de catar care cara si face pana cand pocneste... ca, deh, am senzatia ca mananc jaratec sau ceva, nu stiu nici eu ce e in capul meu... Si, bon, mi-a zis mie Ana ca daca vreau sa cumpar o saltea, e totusi... o saltea, nene!... e mare, dar eu stiam ca le impacheteaza mici si nu stiu ce era in capul meu, imaginea unei saltelute dragute usor de pus in portbagaj (in apararea mea pot spune ca salteaua de o persoana luata anterior chiar asa era, dar, mda, era de o persoana) - well,  si-o fi zis ca nu se pune cu nebuna asa ca am sfarsit aducand acasa o saltea si pot spune cu mana pe inima ca aia cu "Ana are mere" e invechita, noi avem "Ana cara saltele" :D.

2. Am depus dosarul. Dosarele, pardon. Alea pentru bani, la care primaria are nevoie de sapte mii de acte din toate colturile pamantului ba chiar si de sub pamant, zic eu, dupa ce m-au plimbat peste tot. Alea la care e nevoie de copia copiei de copie, ca nu exista computere si retele de computere, sa te gaseasca naibiii in baza de date si sa vada ca esti sotia lui..., mama lui... si angajata lui... neh, dovada si statul la coada, hai! Acum astept doua luni sa imi citeasca hartiile... doua luni in care pot sa mor linistita de foame in timp ce astia de la guvern cica dau o mare lege, pfff, pardon, marsava manevra electorala.

3. Am fost la Babyexpo. Pe ploaie. Dap, I know, ce va zisei de catarul care trage capos la caruta. Nu, copila n-a avut nimic. I-a placut si eu i-am luat cagula si stickere pentru decorat camera (lui i-am luat cu planete :D)  si... si... Partea buna e ca I., viitoare nasa de bebe, a plimbat copchila de zor si i-a oferit program artistic, in fine, dupa ce si-a cumparat o pereche de sosete, ca, deh, ii intrase apa in sosoni :-)). Ah, si dupa ce ma salvase pe mine din propria masina, dar asta e alta poveste, din categoria Bu si Zu-noi-nu-ne-plictisim. Altfel toate bune la Babyexpo, am luat un cearceaf adorabil si un prosop din cele de care zice Maria - geniale, ah, de ce nu am cumparat mai multe???

4. Am montat caruciorul sport pentru copila, il folosim in paralel cu landoul pentru ca dansa pare sa isi doreasca "sa vada lumea" - asa ca sta usooor inclinata in carucior si studiaza totul in jur. Sau zdrangane ca matele in jucariile pe care i le-am atarnat.

5. Am adus copilul cel mare acasa (a fost in vacanta la bunici), wow, o calatorie epica, de o zi la intors si o zi la dus, ca doar trebuia sa ne oprim sa hranim si sa mai scoatem din scoica pitica. Suntem nebuni, stiu dar nu chiar - noi calatorim, deh. Dar am izbandit, cu doi copii in masina... cand unul dormea celalalt se frasuia sau urla, cand au adormit amandoi am zis ca l-am prins pe Dumnezeu de picior... acasa balamuc cu bagaje desfacuto-azvarlite peste tot si copilul cel mare regasindu-si fericit toate jucariile.

6. I-am luat mocheta copilului mare. Cu stradute. Evident, carata tot de yours truly (truli, truli, truli), cu caruciorul. Mare hit! Acum petrece mai mult timp in camera lui, eu calc pe diverse masinute mici si colturoase si avem cu totii cate o casuta pe mocheta.

Cred ca pot concura cu brio la titlul de wonder woman capoasa-caratoare. Acum fug la croitor, sa iau perdelele. Dap, tot cu caruciorul si copila dupa mine.

27 September 2012

Sa pleci pe campii cantand

Par les soirs bleus d'été, j'irai dans les sentiers,
Picoté par les blés, fouler l'herbe menue :
Rêveur, j'en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :
Mais l'amour infini me montera dans l'âme,
Et j'irai loin, bien loin, comme un bohémien,
Par la nature, heureux comme avec une femme.

Sensation - Arthur Rimbaud

Sau, daca vreti:

În seri de vară-albastre voi merge pe poteci,
Să calc mărunte ierburi, să fiu împuns de grâie:
Eu, visător, simţi-voi pe tălpi fiorii reci.
Iar capul gol lăsa-voi ca vântul să-l mângâie.

O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi deloc:

Dar nesfârşită-n suflet iubirea va să-mi steie.
Ca un ţigan departe voi merge-n tot alt loc,
Ferice prin Natură – ca lângă o femeie.

... sa te toot duci... in lume sa te pierzi, mergand si iar mergand fara o directie anume, fara sa vorbesti, fara sa gandesti, cu capul golit de orice farama de idee, cu parul fluturand in adierea vantului, nomad absolut, fara griji, fara stres

My song for today



Yuhuu, au inceput concursurile...

P.S. e o filmare plina de surprize, keep watching :D

19 September 2012

Mayday, mayday

Ultimele doua persoane care s-au uitat in gura bebelunei (la propriu) au declarat ceva despre dinti si gingii inflamate si desi nu sunt doctori, ambele au copii. E adevarat ca mandra saliveaza abundent in ultimul timp - de ne intrebam care e ideea - dar, well, are doar doua luni si jumatate asa ca eu ma iau cu mainile de cap. Inteleg ca am facut un copil lung si lat si care se grabeste sa evolueze dar, ooooo, hold your horses draga mea!

Dinti???

Serios???

Ok, chestiunea nu e confirmata oficial.. insa... e posibil??? Aaaaaaaaaaaaaaaaa! Ce se face cand apar asa devreme?

17 September 2012

Iubirea ca un gumilastic

Cand am nascut prima data credeam ca atunci cand iti vezi nou nascutul iubirea te loveste ca un tren si te lasa lat, pe veci inamorat de copilul tau. Eh, cam asa e... dar nu chiar asa. Pentru ca atunci cand il vezi prima data te emotionezi fantastic si simti asaaaa... mult drag si duiosie si fluturi in stomac si zile intregi esti ca un om beat ce orbiteaza pe langa bebelus, insa iubirea creste in timp, se expandeaza catre infinit pe masura ce ii descoperi degetelele, zambetul stirb, mimica cea caraghioasa, puterea si curajul cu care face primii pasi, modul inegalabil in care spune "mama"... si tot asa.

Te indragostesti de copilul tau pe zi ce trece.

La al doilea sa zicem ca eram pregatita, stiam ca o sa ma topesc de dragul ei si o sa ii admir incantata toate cutele de Shar Pei, pozitiile de somn si veselia din fiecare dimineata, cand vorbim si noi "ca fetele". Ce nu stiam era cum e sa iubesc DOI. Banuiam ca e loc de iubire pentru amandoi dar nu stiam ca o sa fie chiar asa, ca iubirea mea pentru el nu se va calca nicidecum in picioare cu iubirea mea pentru ea... ca tot acest sentiment se va lungi si lati oricat de mult e nevoie. Ei bon, acum stiu: iubirea nu se uzeaza si nu se rupe, e la fel de infinita si absoluta oricati copii gazduieste sub umbrela ei.

So, reformulez: te indragostesti de copilul tau pe zi ce trece si iubirea e ca un gumilastic :D.

16 September 2012

Evadare la rasfat

Presupun ca toata lumea a vazut deja poza cu mine la coafor studiind intens problema firului de par :D... Daca raspundeti cu nu, ei bine, ori ati lipsit de pe net in ultimul timp, ori nu stiti cum arat eu la fata, caz in care nici nu am de gand sa ma deconspir :-)).

Anyway, acum sa ma si explic: eram la  un veritabil rasfat organizat de Mamica urbana impreuna cu salonul GETT'S pentru a promova un nou tip de produs de ingrijire a parului: Nioxin si a ne oferi noua, mamelor bloggerite fugite de acasa :D, cateva clipe de relaxare. Sincer, iesirile mele in lume sunt limitate de cand am nascut, ca doar un joker am si eu de lasat la copil, pe mama si, dupa cum se stie, numarul de carti-joker este limitat intr-un pachet asa ca si eu imi folosesc cartile pentru "chestii serioase" adica predominant pentru drumurile disperate pe la primarie si alte institutii oficiale, ca sa imi fac dosarul pentru CIC. Da, am fost eu la coafor dupa ce am nascut, dar cu tot cu copila dupa mine, ca, deh, unde sa o las... de data aceasta a fost "the real deal"... ah, cand am primit pe mail invitatia la rasfat si relaxare, pfff, normal ca mi-au sclipit ochii si am sunat rapid "the joker", aka "mama". Care mama era sa primeasca "la loc comanda", ca mandra se apucase sa maraie si eu deja ma gandeam ca nu ma mai duc, ba chiar si sunasem ca sigur intarzii.

Dar astrele s-au aliniat si tare bine m-am rasfatat :D. Serios, incercati si voi o evadare egoista de acasa, una la care sa adaugati o groaza de oameni cunoscuti sau prieteni , persoane pe care nu le-ai mai vazut de mult (am nascut, da?) sau altele cu care te conversai la telefon dar nu le intalnisesi niciodata live (mdap, stateam langa Mara, i-am si admirat unghiile cele noi, dar habar nu aveam una de alta, mai tarziu ne-a picat fisa :-)). Apoi mai introduceti domniile voastre in ecuatia aceasta revelatia unui sofisticat kit-sampon imptriva caderii parului (v-am spus ca am nascut acum doua luni, la fix m-a lovit) pe care il primeai sa il testezi numai dupa o analiza detaliata a tipului tau de par - am trait pana la varsta asta convinsa ca am un par foarte fin si cam lipsit de volum, turns out ca e mediu si foarte bogat (huh???) siiii... un coafat si o manichiura, pam, pam! Pardon, adaugati frumos cireasa-de-pe-tort un frigider plin de Nirvana, my love si gata rasfatul! :D

Si pentru ca, dupa cum zice si Ada, mama m-a lasat "la joaca" ceva mai mult, am si dat impreuna o tura rapida, val-vartej prin magazine, prilej de studiat haine pe toate partile si distrat de minune - after all, cand ma scapam noi doua, mame de cate doi copii, singure in oras, fara picior de prunc in zona??? :-)

P.S. nu, nu va apucati sa cautati poza, daaa? :D

P.P.S. acum ca se pare ca mi-am gasit sampon (recomandat taman pe tipul meu de par), nu stiti o crema impotriva pardalnicului de rid ce-mi apare pe frunte fix cand vreau sa afisez figura de mama autoritara?

14 September 2012

Spitalul Regina Maria

Cand eram insarcinata citeam prin cartile scrise de autori straini cum ar trebui sa merg eu intr-un "tur al spitalului" si sa imi fac "un plan de nastere" iar chestia asta ma facea sa ma intreb mereu curioasa "cum ar fi daca..." in timp ce saream cu gratie peste pasajele acestea usor utopice pentru realitatea mea. Nu banuiam ca dupa doua nasteri o sa ajung sa si vizitez un spital, varianta "pe indelete" si relaxata :D si ca mi se va satisface cumva curiozitatea starnita in special de "La ce sa te astepti cand esti insarcinata", carte ce m-a plimbat prin toate saptamanile de sarcina...


Asa ca eu la Regina Maria m-am dus ca un om curios :D, nu pentru a pune intrebari de interes general, sa investighez sau sa fac sondaje - chiar daca am un blog si stiu ca am fost invitata pentru ca lumea ma citeste realitatea este ca nu sunt jurnalist, vizita aceasta a fost o experienta personala (e adevarat insa ca blogul acesta mi-a adus o gramada de oameni si experiente faine pe care probabil ca altfel nu ii/le aveam in viata mea :D). Recunosc faptul ca ma interesa mai tare zona de pediatrie, nu planuiesc un bebe 3, so la partea de maternitate m-am uitat doar in ideea ca verisoara mea urmeaza sa nasca acolo la finalul lunii octombrie... iar spitalul arata foarte bine, desi da, rezerva era comparabila cu rezerva in care am stat la ultima nastere intr-un spital de stat (inca mai visez la patul acela cu telecomanda, grozava inventie!), insa am vazut o cada pentru nasterea in apa si un futurist scaun de travaliu, wow, asa ceva nu mai vazusem. Plus ingeniosul device pentru ilustrarea dilatatiei :D.

Mi se pare foarte util sa vizitezi spitalul in care vei naste (si nu numai, daca se poate), "pe vremea mea" nu se facea asa ceva, inteleg ca acum de exmplu si Filantropia ofera un tur in cadrul cursului de parenting - foarte bine, pentru ca asa capeti termen de comparatie si poti "cere" ce ti se cuvine. Nu am fost in multe spitale, doar prin cele de stat mai mult cu familia mea sau pe la diverse clinici particulare unde am vazut mai mult  salile de asteptare si cate un cabinet... acum inteleg mai multe, stiu mai clar care e ideea si am un alt reper. Nu sunt in masura sa spun daca asta e suficient sau nu, mai ales cum e cu nasterile aici, fiecare isi ia deciziile proprii pe baza a ceea ce conteaza pe lista prioritatilor personale, eu raman la fixul meu cu dreptul de a alege si faptul ca doctorul conteaza enorm.

Si ca sa zic de doctori si sa ajung la pediatrie, oful meu, intamplarea face ca stiu doi medici pediatri buni care lucreaza in Regina Maria, unul dintre ei chiar la Baneasa, asa ca sunt in tema cumva, iar acum am vazut ca si doctorul Jianu e aici - am fost la el cu cel mic pentru inca o opinie legata de al nostru "picior plat valg bilateral"- si am recunoscut nume celebre in zona de maternitate, ca Marinescu sau Radoi. Cum eu am avut norocul ca pana acum sa nu fie nevoie sa imi internez copilul nicaieri, nu stiam decat cum arata un spital de stat, din copilaria mea... si rezerva pentru copii m-a impresionat teribil. E o diferenta fantastica si e cumva punctul meu slab, in care chiar m-a atins, pentru ca atunci cand e vorba de copilul tau, cand acesta e bolnav... vrei ce e mai bun pentru el, ai face orice si ai da orice ca sa ii fie bine, sa il faci sa se simta mai bine prin orice modalitate poti.

Dincolo de toate acestea, ce e cel mai important la Regina Maria este dorinta lor de a aduce toate specialitatile la un loc, de a aduce medici din diverse domenii si de a dota spitalul cu toata aparatura necesara pentru a putea colabora si rezolva cat mai multe tipuri de probleme medicale, ca si dorinta de a scadea cat mai mult cifra saptamanii de sarcina de la care pot efectua nasteri reusite, in incercarea de a infirma legenda ce spune ca "daca sunt complicatii te trimit la stat" - din ce am retinut acum pot prelua nasteri de la 28 de saptamani in sus - iar asta e grozav, spun eu dupa ce m-am si emotionat toata cand am vazut incubatoarele-cele-aducatoare-de-amintiri si mai apoi un bebe mic-mic dormind linistit (hei, si eu am bebe, dar a mea e mare la doua luni, da? :D).

09 September 2012

Spital dedicat femeilor si copiilor: Regina Maria

Daca e marti, ma duc la spital :D! Si nu, de data aceasta nu sunt nici deprimata nici trista ca merg la doctor, nu e nimeni bolnav... ci sunt eu invitata la un tur al noului spital Regina Maria, spital dedicat femeilor si copiilor ce se deschide zilele acestea cu o campanie despre care banuiesc ca ati mai auzit. Bref, invita un numar de mame-bloggerite sa ii viziteze, sa vada spitalul, dotarile etc si sa discute cu echipa de doctori, iar in paralel au lansat online un chestionar care sa ii ajute sa afle "ce isi doresc femeile" in privinta serviciilor medicale.

Daca veti completa sau nu chestionarul e la alegerea voastra - el va perimite spitalului sa va tina la curent ulterior cu diverse noutati (ca la orice formular de acest gen) dar ne ofera posibilitatea de a oferi un raspuns clar privitor la serviciile medicale dorite si vine si cu premii atractive: poti castiga un consult de pediatrie, un consult ginecologic sau un voucher in valoare de 1.000 RON, pentru servicii medicale in cadrul Spitalului Baneasa. Ceea ce va sugerez eu este sa va informati. Sa stiti ca exista acest spital si sa ii studiati oferta, sa aveti idee ce fel de investigatii se fac aici, ce doctori sunt, ce dotari au, sa faceti comparatii, sa "luati notite" (fie si mental)... sa vedeti daca reprezinta o optiune atunci cand (nu, nu va doresc sa se intample) veti avea nevoie de ajutor medical.

Eu tocmai de aceea scriu despre acest proiect si sunt curioasa sa merg si sa vad - ma incanta ideea unui tur al spitalului pentru ca am senzatia ca atunci cand e cu adevarat nevoie suntem prea putin informati si pregatiti. Cate dintre noi stiu, de exemplu, unde sa se duca de urgenta cu un copil daca pateste ceva in miez de noapte? Sau cum sa reactioneze daca are frisoane si spasme - ce faci atunci, ce masuri iei? Sunt doar doua exemple, nici nu vreau sa continui lista... povesti de groaza am auzit toate si toate ne dorim cel mai bun tratament pentru cei dragi.

Norocul meu este ca pana acum nu am avut multe experiente legate de spitalele din Bucuresti, in special de cele de copii - cu toate bolile avute, ne-am incadrat totusi in zona afectiunilor usor de tratat de acasa, mai ales ca, iata, coincidenta face ca medicul nostru de familie si pediatra care se ocupa de copii lucreaza la Regina Maria :-)... insa de cand cu aventurile mele cu inceputurile intrarii in colectivitate si gradinita celui mic am descoperit cum este cu febra 40 la pitic si cum te simti tu ca mama. Nu gandesti limpede, nu esti mereu pe faza si chiar daca esti, nu ai mereu luxul timpului sa intri pe net sa te documentezi, astfel incat am ajuns sa "colectionez" (usor obsesiv :D) solutii posibile la intrebarea "ce spitale sunt bune, ce program au si ce servicii ofera"?

In acest context, faptul ca Regina Maria deschide chiar un spital specializat pentru femei si copii (si eu cu siguranta corespund targetului, doar sunt femeie si mama a doi copii :D) mi se pare o informatie de retinut si aprofundat, ma intereseaza ce ofera acest spital...

07 September 2012

Jurnal de bebeluna (2 luni)

Bebeluna creste... ca in povesti, cat altii in trei luni aduna ea in doua: are 5600 g si 62 cm, surprinzator pentru noi care eram invatati cu copil mic si alte dimensiuni. Dar e bine, e sanatoasa si se vede ca ii merge bine.

Ieri a facut doua luni si am fost la vaccin: prima surpriza majora pentru mine, pregatita sa o aud urland minute bune dupa intepatura - ei bine, nu, a plans putin si gata, i-a trecut incredibil de repede si apoi a dormit linistita in carucior (?) asa ca m-am putut plimba in voie prin magazine (medicul de familie e intr-un mall, mdap, no kidding).

Domnisoara a inceput sa zambeasca si sa gangureasca si imi place enorm sa o vad cand se trezeste binedispusa si "are chef" sa socializeze: se vede pe ea enuziasmul cand ne apropiem si incepem sa-i vorbim, sa ne prostim in toate felurile, topiti de drag si morti de incantare. Atunci zambeste larg, cascand cumva gurita a placere, ochii i se lumineaza si incepe sa se agite a alint, da din maini si din picioare, se foieste toata, ca atunci cand te intinzi bucuros si cu rasfat la soare. E monumentala si ma tot chinui sa o filmez dar nu imi iese, ca nu ma vede bine de dupa aparatul foto, pff si nu interactionam...

Pentru ca, da, vede si deja se uita la cateva jucarii agatate si le vorbeste, chiuie si ofteaza la ele, ba chiar le mai nimereste cu cate un sut scurt (si tresare singura, surprinsa :D). O distractie intreaga sa o urmaresti sau doar sa ii asculti cascada de sunete si foiala marunta si agitata, caci e intr-o continua frenezie maini-picioare.

Si e lacoma, disperata sa isi indese pumnisorii in gura, daca nu gaseste suzeta. Insista, cauta, tocaie, suge cu pofta... ba chiar isi tine singura suzeta sa nu-i cada :D.

De trei zile e mai bine si cu stomacelul - in continuare ce se aude si se simte daca pui mana pe el, pfff, bolboroseste... - insa parca s-a mai potolit putin, mai prind si eu cateva momente de liniste in care sa-mi aduc aminte cine sunt si ce fac pe lumea asta, pentru ca pana acum a fost crunt, am atins un prag in care imi ceda tot corpul si simteam ca ma atinge depresia. Nu stiu daca e o perioada de acalmie (menita sa ma fraiereasca pe mine :D) sau o ameliorare permanenta, cert este ca macar am apucat sa-mi reincarc si eu putin bateriile si lumea mea a capatat la loc ceva nuante de roz optimist. Chiar daca noaptea trecuta nu a dormit de la 3 la 7... who cares, asta e mizilic dupa ce deja ai mai crescut unul, am antrenament la nesomn: cu urletele, suferinta ei, trezirea din 20 in 20 de minute si caratul pe umar incontinuu a 5kg si jumatate nu ma descurc.

Pare sa se fi linistit in general: de unde inainte tipa dupa mancare imediat ce se trezea, de alergam disperata prin casa nestiind ce sa pregatesc mai intai (medicamente etc), iar la masaj-baie totul era numai urlete, acum avem timp si de un "buna dimineata" si doua zambete, la masaj se intinde ca o pisica rasfatata iar la baie se supara doar cand o scoti. Progrese majore zicem noi si respiram adanc - am trecut cateva hopuri luna asta :D!

Am si mutat-o in patutul ei, cu caruselul mama-gasca (interlocutor perfect pentru gangureli) si perna-norisor, dar de dormit adoarme si doarme pe unde apuca: pe noi, in carucior, in bouncer, la noi in pat, in patul fratelui ei, cocotata pe masa din bucatarie (in fine, pusa in ceva, evident), in scaunul de masina etc...

Ii place mult afara si ne plimbam ore intregi, stam prin parcuri si incercam sa intram in casa cat mai tarziu - ii e bine asa, se vede treaba ca dincolo de urletele si durerea de la stomac lucrurile sunt bine, creste frumos, progreseaza si pana la urma asta conteaza, in timp se vor aseza toate, trebuie doar sa inspir-expir adanc si sa ma bucur de cat de dulce e copila mea.

P.S. V-am spus ca ador cum arata degetelele ei de la picioare, ca niste perlute mici insirate una dupa alta??? :D

06 September 2012

Cati elefanti pe panza de... pardon, cati bebelusi???

Ieri ma convesam cu copilul meu la telefon... ca nu poate sa conduca masina bunicului, nu are voie la volan pentru ca e inca mic... ca, da, si el a fost asa mic ca Ami si a stat la mami in burtica, tot asa... ca bebelusii ii fac mamicile si nu, taticii nu au bebelusi in burtica... bref, o discutie lunga in toiul careia omuletul m-a informat candid ca "mai v'eau doi bebe". Huh??? m-am blocat eu - doi, mama? DOI?

Da, mi-a explicat el "planul": unul pentru R. (prietenul lui cel mai bun) si unul pentru A. (verisorul lui).

Riiiight... pai mami, bebelusii aia pentru ei sa ii faca mamicile lor, eu am facut  bebe pentru tine si tati, acum ma odihnesc, pauza, gataaaa!!! :D

05 September 2012

Fratele cel Mare si Sora cea Mica





Fratele cel Mare, aflat in vacanta la bunici, imi spune la telefon: "vreau vi a mine cu bebe meu".

Sora cea Mica gangureste. Si zambeste.

P.S. Dap, in ultima poza sunt eu impreuna cu Bro, paralela peste timp si prilej de nostalgie :-)...Sper sa aiba o relatie frate-sora la fel de stransa ca a noastra.

03 September 2012

Mmmnu...

Ei bine, nu, NU MAI FAC FATA, recunosc.

In variate ocazii am reusit sa imi iasa complet din cap ca am supa pe foc, sa topesc un vas de plastic in cuptor, sa ard mancarea... sa uit lucruri. Si ma doare tot corpul, in special coloana. Si am obosit aproape catre pragul de jos al rezistentei mele. Si ma simt neputincioasa.

Stiu ca nu se vede pentru ca inca mai pot sa rad si un resort mic acolo ma mai tine inca in miscare, asa ca par functionala.

Stiu ca o sa fie bine soon, stiu ca nu e grav si sunt norocoasa, stiu ca o sa rad candva de toate acestea, stiu.

Doar ca nu azi. Azi nu e bine si eu nu sunt indestructibila, iata.