05 December 2012

Jurnal de bebeluna (4 luni)

Are aproape 5 luni, asa ca musai sa scriu postul acesta mai repede, cat mai suntem oficial la 4 luni (o zi :D).

Pe 15 noiembrie domnisoara avea 7 500 g si 67 de cm, acum nu stiu pe unde se invarte, cert este ca o imbrac cu haine de 6-9 luni, cu bataie spre 9 luni... Are o piele superba (zic eu) alba, usor rozalie... si ochi de o culoare greu de descris, un albastru inchis, dens, care uneori face ape verzui si alteori bate in gri - nu imi dau seama cum vor ramane. Rade mult, zambetul acela laaarg, stirib insotit de miscari dezordonate din maini si din picioare, manifestarea incantarii supreme. Cel mai sincer zambet il au bebelusii - e fericire in starea ei cea mai pura, nimic fals acolo, ii sclipesc ochii de incantare, iti rade cu toata fata, cu tot corpul.

Dimineata cand ma vede i se lumineaza toata fata in zambet si incepe sa dea din picioare, bate toba pe saltea, respira alert si pufaie de bucuroasa ce e. O iau in brate si sta tantosa, se uita in jur si "triluie" de incantare, sunete scurte, sacadate: a!, e!... Uneori ma prinde de o suvita de par si ma tine bine - bine, sa nu ma piarda, alteori ma prinde cu manutele de obraji (cu miscari necontrolate, de trebuie mereu sa ma feresc sa nu ma zgarie :D) si incearca sa ma pupe (sau sa ma manance? :D), apropiindu-si fata de a mea, cu gurita laarg deschisa, teribil de incantata.

Nu pofteste sa se intoarca/ rasuceasca insa se vrea in fund, se incordeaza de mama focului si de la o pozitie inclinata cam la 45 de grade se ridica singura in fund fara sa o ajut (nici nu vreau sa o ajut sa faca asta, abia face 5 luni, care-i graba?) cu o forta care ma uimeste, dupa care se inclina usoooor in fata, ca, deh, nu poate /stie sa se tina dreapta :-)).

Suzeta o refuza de cand s-a prins ca nu e nimic bun in ea, pe la trei luni... in schimb acum reuseste sa isi suga degetul. Pe cel mare, de la mana stanga (ha!  sa ne asteptam la inca un stangaci in familie?), il indeasa fericita in gura si isi acopera toata fata cu palma, in efortul de a tocai de zor din el.

Adora textilele/ materialele mai mult ca orice: daca ii dau o bucata de carpa, o hainuta curata, ceva e cea mai fericita din lume, o morfoleste pe toate partile. Se plictiseste repede de jucarii si le arunca pe langa ea. Uneori, daca ii cad pe picioare se chinuie sa le aduca inapoi catre piept, ridicand piciorusele. La baie ii place tare mult, loveste apa incantata dand din maini si din picioare si urmareste cu o privire concentrata cele doua jucarii plutitoare.

Pare destul de fascinata de al sau frate, are mari sanse sa se transforme in fanul lui numarul 1. Intoarce capul dupa el, ii zambeste si cand il prinde il apuca strans de un degetel, ceva si pe cel mic il apuca rasul ca uite cum l-a prins... Tinand cont de faptul ca eu am devenit stelista doar pentru ca Bro' era stelist (cred ca nici nu stiam prea bine ce era aia), mi se pare firesc sa fie cam "zeul" ei personal :D.

Are ritmul ei clar de viata si daca i-l respecti e bine. Nu stie sa adoarma usor, chiar daca e in marsupiu tot incepe sa se foiasca si trage o jelanie (mi-e greu sa spun ca "isi canta singura", probabil ca asta face, dar nu prea suna a cantare :-)) sper sa aiba alte talente in viata...) si un somn peste zi nu prea dureaza mai mult de o ora. In schimb doarme fara treziri peste noapte pana pe la 6 dimineata si si-a reglat si orele de masa inca de la inceput - acum sunt la interval de patru ore, cam la ore fixe pe care le stie mai bine decat mine (daca doarme se trezeste exact la "ora aia" si in general se asteapta sa fie hranita atunci iar daca nu prestezi isi cere drepturile vehement :D) - sper sa o tina cat mai mult partea cu dormitul noaptea, ca asa pot si eu sa raman zdavana la cap si functionala.

Ii stiu deja plansul: cel de durere - acut si sec, cel de foame - nerabdator, insa ambele apar rar. Cel mai des e vorba de cel nevricos, de tipul "m-ati lasat singuraaaa, unde sunt supusii mei, ce faceti aici, aloooo, ma plictisesc, aloooooooo va zic, toate trupele la mine acum!!!" si varianta rosie la fata si isterica "unde e mamaaaa??? tu nu esti mama, o vreau pe mama, am stat destul cu voi, am fost rabdatoare dar lipseste de cateva ore si tu nuuu esti mama, o vreau la apel pe mama, sa stu ca e aici, sa o simt  si sa o iau "in gestiune" din nou, nu vreau zdanganele, ce ati facut cu mama mea??? unde e mamaaaaaa?!!". Mdap, copila mea e capoasa si foarte "precisa" cu dorintele/ nevoile ei si nu sta la negocieri, o combinatie fantastica de  papusa de portelan si mic dictator din care iese nu, nu o printesa, ci ditamai regina , mai exact Regina de Cupa si a sa faimoasa atitudine: "off with their heads!" :-).

No comments: